Eroarea de fapt. Condiţii de existenţă
| Comentarii |
|
Incidenţa prevederilor art. 51 alin. (1) C.pen. referitoare la eroarea de fapt - potrivit cărora nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei - este exclusă în caz de îndoială, de cunoaştere nesigură, deoarece în acest caz făptuitorul acceptă posibilitatea producerii rezultatul faptei şi, deci, fapta este săvârşită cu intenţie indirectă. Prin urmare, fapta inculpatei de a primi la domiciliul său, în urma unei convorbiri telefonice anterioare purtată cu inculpatul M.I., în condiţii neobişnuite, o cantitate de carne porc livrată de două persoane, despre care inculpata P.V. a susţinut ca ar fi putut fi aceleaşi cu cele cărora le-a eliberat paşapoartele, fără a verifica dacă provenea într-adevăr de socrul său, astfel cum a susţinut aceasta, nu a fost săvârşită în condiţiile erorii de fapt, întrucât cunoaşterea nesigură a provenienţei cărnii implică acceptarea de către inculpată a posibilităţii de a primi foloase necuvenite.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 103 din 29 septembrie 2009
Prin sentința penală nr. 210/D/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
în baza art. 256 alin. (1), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. e) C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 254 alin. (1) C.pen., faptă din iulie 2006.
Condamnarea inculpatei P.V., agent de poliție la S.P.C.E.E.P.S. Bacău, fără antecedente penale, cu domiciliul în Bacău, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei.
S-a atras atenția inculpatei asupra condițiilor privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, prevăzute de art. 631 C.pen.
în temeiul art. 256 alin. (2) C.pen., a fost obligată inculpata să plătească statului cu titlu de confiscare specială, suma de 600 lei reprezentând echivalentul în bani a cantității de carne de porc primită.
S-a dispus condamnarea inculpatului M.I., fiul lui I. și V., cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna P., jud. Bacău, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C.pen., la pedeapsa de câte doi ani închisoare.
în temeiul art. 33 lit. a), cu art. 34 lit. b) C.pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de doi ani închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen.
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. a) C.proc.pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C.pen.
în temeiul art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunilor.
S-a constatat că inculpata P.V. la urmărirea penală și la instanță a fost asistată de apărători angajați.
S-a constatat că inculpatul M.I. la instanță a fost asistat de un apărător angajat.
în baza art. 199 alin. (2) C.proc.pen., s-a respins cererea formulată de N.C., șeful Postului de Poliție al comunei L., județul Bacău, privind scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum 300 lei aplicată prin încheierea din 7.04.2009 a Tribunalului Bacău.
în temeiul art. 191 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
în cursul lunii iulie 2006, inculpatul M.I. i-a cunoscut pe numiții N.C., N.S. și G.I., toți din comuna L., județul Bacău. în perioada respectivă inculpatul se ocupa de recrutarea forței de muncă pentru străinătate, astfel că le-a propus și celor trei încheierea unor contracte de muncă.
Inițial, au plecat în Cehia numiții N.S. și G.I., care au revenit după aproximativ o săptămână în țară, întrucât inculpatul M.I. nu și-a respectat promisiunile privind ocuparea unui loc de muncă. N.C. nu a reușit să ajungă în străinătate, deoarece, în drum spre graniță, împreună cu alte persoane, au fost abandonați înainte de ieșirea din țară, inculpatul M.I. neachitând costul transportului așa cum se angajase. în aceste condiții, cei trei, dându-și seama că au fost înșelați și pentru a recupera sumele de bani cheltuite, au făcut denunțuri la organele de cercetare penale cu privire la împrejurările în care au fost racolați, în care li s-au pretins și luat anumite sume de bani. în denunțurile făcute, cei trei au arătat că M.I. s-a oferit să îi ajute, întrucât pentru deplasarea în străinătate aveau nevoie de obținere în regim de urgență a pașapoartelor, iar N.C. și de obținerea cărții de identitate care îi expirase. în acest sens, inculpatul M.I. le-a precizat că o cunoaște bine pe inculpata P.V., agent de poliție la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Bacău, care i-ar putea ajuta să obțină pașapoartele și actul de identitate, știut fiind faptul că în perioada respectivă acest serviciu era deosebit de solicitat, fapt care ar fi dus la amânarea plecării în străinătate. Pentru obținerea documentelor, inculpatul a cerut de la fiecare denunțător câte 200 lei, bani pe care acesta a pretins că îi va da inculpatei P.V.
în ziua de 20.07.2006, inculpatul însoțit de cei trei s-au prezentat la Serviciul de eliberare a pașapoartelor, unde a contactat-o pe P.V. Aceasta a primit cererile celor trei denunțători și după efectuarea verificărilor, a constatat că N.C. are buletinul de identitate expirat, impunându-se și eliberarea cărții de identitate.
N.S. și G.I. au obținut pașapoartele în regim de urgență, în aceeași zi, iar ulterior, pe data de 21.07.2006 și numitul N.C.
La întoarcerea în localitatea de domiciliu, inculpatul M.I. i-a spus denunțătorului N.C. că va trebui să-i dea dnei P.V. pentru ajutorul acordat și un porc, cu o greutate mai mare, pe care ar urma să îl achiziționeze cu banii obținuți de la toți trei.
în dimineața zilei de 23.07.2006, inculpatul M.I. i-a anunțat pe N.S. și G.I. că plecarea în Cehia se va realiza în după-amiaza respectivă și că este necesar ca porcul sacrificat să fie dus în aceeași zi inculpatul P V.
în aceste condiții, în dimineața zilei de 23.07.2006, cei trei au sacrificat un porc de aproximativ 100 kg, pe care, cu câteva zile înainte, N.C. îl cumpărase de la martorul C.V. La sacrificarea porcului a fost prezent și T.V.
în jurul orelor 10:00, inculpatul s-a deplasat cu un microbuz în comuna L., de unde i-a preluat pe cei trei denunțători și pe numiții T.V., C.M.L., N.T.D. și N.P., aceștia făcând parte din grupul de persoane recrutate de inculpat pentru muncă în străinătate. împreună s-au deplasat cu microbuzul la Bacău unde au oprit în fața blocului în care locuiește inculpata P.V., pe care anterior o contactase la telefon M.I. Inculpatul M.I. i-a cerut lui N.C. să-l însoțească pentru a transporta sacii în care se afla carnea de porc.
Inculpata se afla la domiciliu și le-a deschis ușa apartamentului, cei doi lăsând sacii cu carne în hol.
N.C. nu a plecat în ziua respectivă cu ceilalți din grup, întrucât în microbuz nu erau locuri libere, întorcându-se în aceeași zi la Lipova.
S-a reținut că inculpata P.V., în calitatea sa de angajată la Serviciul pentru eliberarea pașapoartelor i-a ajutat pe cei trei denunțători să obțină pașapoartele în regim de urgență, în sensul că le-a preluat acestora documentele pentru eliberare (dosarele), a efectuat verificări semnând pe cererea fiecăruia dintre ei, cu numele său, după care a transmis dosarele celorlalți colegi, fiindu-le eliberate astfel pașapoartele. Aceste „intervenții”, erau necesare, întrucât în perioada respectivă Serviciul de eliberare a pașapoartelor era extrem de solicitat, iar denunțătorii voiau să evite aglomerația de la ghișeu. în aceste condiții, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor D.C., C.F., V.N., B.V., B.L., datorită volumului mare de lucrări și a numărului mic de salariați ai acestui serviciu, în perioadele de vară sarcinile de serviciu nu se mai respectau în totalitate, în sensul că toți cei prezenți la serviciu efectuau și alte lucrări care nu erau trecute în fișa postului, legate de eliberarea de pașapoarte, pentru a nu exista nemulțumiri din rândul solicitanților. Conform uzanțelor, orice salariat care lucra în această modalitate semna pe cerere cu numele său, așa cum s-a procedat și în cazurile de față.
S-a mai reținut, din declarațiile denunțătorilor că incul¬pata P.V. nu le-a pretins nicio sumă de bani pentru serviciile făcute, banii pe care aceștia declară că i-au dat în vederea obținerii pașapoartelor, fiind pretinși de inculpatul M.I. și predați acestuia. De asemenea, din datele dosarului rezultă că inculpata a primit sacii conținând carne de porc, prin intermediul inculpatului M.I., după ce i-a ajutat pe denunțători, în modalitatea descrisă mai sus. Nu rezultă din probele administrate inclusiv din declarațiile denunțătorilor, că inculpata le-ar fi cerut acestora bani sau bunuri pentru a-i ajuta și nici că banii predați inculpatului M.I. (câte 200 lei fiecare), la solicitarea acestuia, ar fi ajuns la inculpată.
Inculpata a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetată și trimisă în judecată, însă recunoaște că a primit sacii conținând carne de porc, fiind în eroare cu privire la persoana care i-a trimis pachetele. Astfel, inculpata a susținut că a crezut că a primit carnea de porc de la socrul său, sens în care a fost audiat martorul P.V. Apărarea inculpatei urmează a fi înlăturată, fiind infirmată de martorii (denunțătorii) N.C., N.S., G.I., T.V., C.V., C.M.L., care au declarat că sacii cu carne au fost transportați la domiciliul inculpatei și că înainte de a ajunge la destinație, în prezența lor, inculpatul M.I. a contactat-o telefonic pe P.V. La telefon, inculpatul a întrebat-o pe aceasta cum pot ajunge cu microbuzul în zona în care locuiește pentru a-i aduce carnea de porc.
Situația de fapt reținută mai sus, rezultă din procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto, actele de sesizare a faptelor, proces-verbal de verificare listing, proces-verbal de ridicare acte, adresele S.P.C.E.E.P.S. Bacău, dosarele pentru obținerea pașapoartelor, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, procesele verbale de confruntare, depozițiile martorilor N.C., N.S., G.I. (denunțătorii), T.V., C.V., C.M.L., D.C., C.F., B.V., B.L., V.N., P.A., probe ce se coroborează parțial cu declarațiile inculpatei P.V.
Inculpatul M.I. nu a fost ascultat la urmărirea penală, întrucât, imediat după comiterea faptei, a părăsit România, fiind dat în urmărire generală la 7.05.2007.
în instanță, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C.proc.pen., exercitându-și „dreptul la tăcere”, astfel că nu se cunoaște în această fază a procesului penal care este poziția sa în raport de faptele pentru care a fost trimis în judecată.
în drept, fapta inculpatei P.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzute de art. 256 alin. (1) C.pen., pentru care urmează să răspundă penal.
Inculpata a fost cercetată și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.pen. Considerăm că din probele administrate nu rezultă săvârșirea acestei fapte pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a încriminat în dispozițiile art. 254 C.pen. sub denumirea de „luare de mită” fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Nu rezultă din probele administrate, așa cum, de altfel, s-a arătat anterior, că aceasta ar fi acționat în vreuna din modalitățile descrise mai sus. Mai mult decât atât, același ansamblu probator confirmă primirea de către inculpată doar a cantității de carne de porc, după ce i-a ajutat pe denunțători să obțină documentele de călătorie și identitate, neexistând dovezi care să conducă la concluzia că a existat vreo înțelegere anterioară, între P.V. și inculpatul M.I. sau între aceștia și denunțători cu privire la vreo sumă de bani sau produse.
Tot astfel, nu există probe din care să rezulte că banii pretinși de M.I. de la denunțători (câte 200 lei fiecare) pentru obținerea pașapoartelor ar fi fost pretinși de P.V., sau că ar fi fost predați acesteia.
Existența unor neînțelegeri între inculpată și denunțători, cu privire la o datorie a acestora de 200 euro, care a generat litigii în cursul procesului penal, se explică prin faptul că, încă de la data de 31.10.2006, când a făcut denunțul N.C. a arătat că în ziua de 23.07.2006 „M.I. a rugat-o pe dna P.V. - căreia îi spunea M. - să-i dea împrumut până a doua zi suma de 200 euro și aceasta în fața mea i-a dat lui M.I. această sumă”.
Din definiția infracțiunii de luare de mită, analizată mai sus, rezultă că de esența acestei infracțiuni este ca oricare dintre modalitățile în care se comite să aibă loc mai înainte ca funcționarul (subiectul activ) să-și fi îndeplinit sau nu atribuțiile de serviciu. Or, în cazul de față, inculpata a primit sacii cu carne după ce și-a îndeplinit atribuțiile, astfel că fapta se încadrează în dispozițiile art. 256 C.pen., care încriminează primirea de foloase necuvenite.
Având în vedere încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și considerentele expuse, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.
Fapta inculpatului M.I., care, a pretins și primit de la cei trei denunțători banii (câte 200 lei) pentru a interveni la inculpata P.V. în scopul obținerii de pașapoarte și acte de identitate, convingându-i pe aceștia că se bucură de încrederea inculpatei, aflându-se în relații apropiate cu aceasta, întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C.pen., s-a aplicat și regulile concursului de infracțiuni - art. 33 lit. a) C.pen.
în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C.pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a dispus achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), cu art. 10 lit. a) C.proc.pen. (fapta nu există).
Soluția s-a impus atât în raport de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpata P.V., pentru motivele ce au fost deja arătate, cât și față de lipsa unor dovezi care să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatei, în privința acestei infracțiuni.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei P.V., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, valoarea bunurilor primite și natura acestora, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei.
S-a reținut că inculpata nu posedă antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului penal, prezentându-se la instanță la termenele de judecată stabilite.
Față de aceste elemente reținute mai sus, instanța a apreciat că în favoarea inculpatei se poate face aplicarea art. 74 lit. a) C.pen., precum și a art. 76 lit. e) C.pen. în aceste condiții, ca efect al reținerii circumstanței atenuante, s-a aplicat inculpatei pedeapsa amenzii penale, ca fiind de natură să asigure reeducarea acesteia.
Pentru inculpatul M.I., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise în art. 72 C.pen., numărul faptelor comise, modalitatea în care a acționat și conduita acestuia în cursul procesului penal, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executarea efectivă în regim de privare de libertate.,
S-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen.
Conform art. 256 alin. (2) C.pen., s-a dispus obligarea inculpatei P.V. să plătească statului cu titlu de confiscare specială suma de 600 lei, reprezentând echivalentul în bani a cantității de carne de porc primită.
în temeiul art. 275 alin. (2) C.pen., raportat la art. 256 alin. (2) C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.I. a sumei de 600 lei - dobândită prin săvârșirea infracțiunilor.
S-a constatat că inculpații au beneficiat de asistență juridică ce le-a fost asigurată de apărători angajați.
S-a dispus respingerea cererii de scutire de plata amenzii judiciare aplicate șefului de post de la Poliția comuna L., județul Bacău, prin încheierea din 7.04.2009 a Tribunalului Bacău, întrucât cauza a fost amânată pentru neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor ce-i reveneau cu privire la executarea mandatului de aducere emis de instanță.
împotriva deciziei penale mai sus menționate au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații M.I. și P.V.
în dezvoltarea motivelor de apel astfel cum au fost restrânse și modificate cu ocazia dezbaterilor în fond a prezentului apel, Parchetul a invocat greșita soluție de achitare a inculpatului M.I. pronunțată de către instanța de fond. Invocând împrejurările de fapt în care s-au săvârșit faptele supuse judecății, ce rezultă din probele administrate în cauză, procurorul a apreciat că inculpatul M.I. trebuia tras la răspundere penală și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la primire de foloase necuvenite, faptă săvârșită în concurs real cu cele trei infracțiuni de trafic de influență pentru care a fost condamnat. Parchetul a apreciat că inculpatul a determinat-o cu intenție pe coinculpata P.V. să săvârșească infracțiunea de primire de foloase necuvenite.
Apelantul-inculpat M.I. a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
Un prim motiv de apel se referă la nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea inculpatului în faza de urmărire penală. în dezvoltarea acestui motiv, inculpatul a arătat că în mod greșit procurorul a reținut că acesta s-a sustras de la urmărirea penală. în acest sens, inculpatul a învederat împrejurarea că acesta în luna noiembrie 2006 a plecat să muncească în străinătate și, din acest motiv nu avut cunoștință despre existența procesului penal pornit împotriva sa.
O altă critică invocată de inculpat privește greșita condamnare a acestuia pentru cele trei infracțiuni de trafic de influență. Inculpatul prin apărător semnalează insuficiența și lipsa de temeinicie a probelor în acuzare pe care s-a întemeiat soluția de condamnare adoptată de primea instanță, apreciind că ansamblul probator existent la dosarul cauzei nu are aptitudinea de a dovedi fără echivoc vinovăția inculpatului.
în considerarea motivelor de apel expuse, inculpatul a solicitat în principal admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale având în vedere incidența viciilor de procedură referitoare la procedura de citare.
în secundar, a solicitat achitarea, pentru cele trei infracțiuni de trafic de influență pentru care a fost condamnat în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen.
în subsidiar, în situația în care se va trece peste primele două motive de apel invocate, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul suspendării condiționate a executării acesteia, potrivit dispozițiilor art. 81 C.pen.
Apelanta-inculpată P.V. a invocat în susținerea apelului său atât motive de nelegalitate, cât și motive de netemeinicie.
Sub un prim aspect, inculpata prin apărătorul ales a înțeles să invoce nelegala sesizare a instanței. în acest sens, apărătorul inculpatei semnalează lipsa introducerii plângerii prealabile a denunțătorilor N.C., N.S. și G.I. contra inculpatei P.V.
Față de această situație, apărătorul inculpatei a apreciat că inexistența lipsei plângerii prealabile determină ineficacitatea juridică a trimiterii în judecată a inculpatei prin actul actului de sesizare al instanței.
Pe de altă parte, apărătorul inculpatei a invocat aspecte referitoare la nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice, redate în formă scrisă în dosarul de urmărire penală, motivat de împrejurarea că inculpatei nu i s-a dat posibilitatea să le audieze personal, precum și datorită împrejurării că interceptările efectuate în cauză nu coincid perioadei pentru care s-a dispus autorizarea de către judecător.
Inculpata a mai invocat în apărarea sa și incidența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptelor comise, respectiv eroarea de fapt. în dezvoltarea acestei ipoteze, inculpata a susținut că a avut convingerea că pachetul de carne de porc, primit la domiciliul său, provenea de la socrul său, iar nu de la denunțători astfel cum s-a susținut.
Față de motivele expuse, în principal inculpata a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. e) C.proc.pen., raportat la art. 51 C.pen.
în subsidiar, în situația în care instanța de apel nu va îmbrățișa apărările inculpatei și va constata existența unei culpe, apărătorul inculpatei a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. b1) C.proc.pen., coroborat cu art. 181 C.pen., apreciind că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C.proc.pen., Curtea a apreciat că doar apelul inculpatului M.I. este fondat, însă în limitele ce s-au arătat și pentru următoarele considerente:
Dat fiind faptul că în cauză au fost invocate motive de nulitate absolută, care ar atrage fie desființarea soluției și restituirea cauzei la parchet, fie trimiterea cauzei spre rejudecare, motive prioritare în analiză în raport de cele prin care se critică soluția pe fondul său, Curtea a procedat mai întâi la verificarea acestor critici.
în ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpatul M.I. legat de nerespectarea dispozițiilor legale privind necitarea inculpatului în faza de urmărire penală, Curtea a constatat că această excepție a fost invocată și în fața Tribunalului Bacău și a fost corect respinsă la termenul de judecată din data 27.05.2008.
încălcările dispozițiilor legale semnalate de inculpat nu constituie un caz de nulitate absolută, ci un caz de nulitate relativă, a cărei existență este condiționată de producerea unei vătămări, care nu a fost dovedită de către acesta.
în consecință, nulitatea invocată fiind relativă, a fost acoperită prin administrarea de către prima instanță atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, solicitate de inculpat, nefiind justificată restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Suplimentar față de aceste argumente, Curtea a observat că reproșurile aduse sunt total neîntemeiate. Examinând actele dosarului de urmărire penală, Curtea constată că procurorul a luat măsuri de căutare și identificare a inculpatului în vederea citării și participării acestuia la proces, rezultatul acestora fiind consemnat într-un proces-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.
Referitor la excepția nelegalei sesizări a instanței invocate de inculpata P.V. pe motivul că lipsește plângerea prealabilă a denunțătorilor N.C., N.S. și G.I. contra acesteia, Curtea, de asemenea a constatat că neregularitatea invocată nu este întemeiată.
Infracțiunea de luarea de mită, prevăzută de art. 254 C.pen., nu face parte din categoria infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de existența unei plângeri prealabile formulate de partea vătămate, neexistând printre excepțiile de la principiul oficialității procesului penal, consacrat expres în art. 2 C.proc.pen.
Prin urmare, împrejurarea că denunțătorii N.C., N.S. și G.I. nu au formulat plângere împotriva inculpatei P.V., invocând o vătămare cauzată acestora de către cea din urmă, nu produce consecințe juridice de natură a atrage nulitatea urmăririi penale și neregularitatea actului de sesizare al instanței.
în concret, analizând rechizitoriul nr. 1008/23.05.2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a constatat că acest act respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii.
S-a observat că actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C.proc.pen., și anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror, astfel cum a solicitat inculpata.
în ceea ce privește aspectele invocate de inculpata P.V. referitoare la lipsa de legalitate a interceptările convorbirilor telefonice și ambientale, redate în formă scrisă în dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că aceste probe au fost administrate cu respectarea deplină a dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 911 și urm. C.proc.pen.
Astfel, la solicitarea procurorului, Tribunalul Bacău a dispus autorizarea tuturor interceptărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate în faza de urmărire penală, neconstându-se existența la dosarul cauzei a unor interceptări efectuate în afara perioadei pentru care s-a dispus autorizarea de către judecător.
în ceea ce privește susținerea inculpatei potrivit căreia nu i s-a dat posibilitatea să le audieze personal, Curtea, a constatat că această susținere este lipsită de fundament real. Din datele existente la dosarul de urmărire penală nu rezultă că inculpata P.V. ar fi solicitat în cursul acestei faze procesuale, audierea directă a interceptărilor convorbirilor efectuate în cauză.
Sub aspectul celorlalte critici formulate în apel de către procuror și cei doi inculpați, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat judicios probele administrate în cauză și a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a infracțiunilor.
Vinovăția celor doi inculpați este relevată în principal de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile denunțătorilor N.C., N.S. și G.I. cărora inculpatul M.I. le-a cerut câte 200 lei, bani pe care acesta a susținut că îi va da inculpatei P.V. în vederea emiterii unor pașapoarte în regim de urgență.
Curtea, în concordanță cu opinia instanței de fond, a observat de asemenea că existența faptelor și vinovăția inculpaților rezultă și din probele indirecte administrate în cauză - declarațiile martorilor T.V., C.V., C.M.L., D.C., C.F., B.V., B.L.,V.N., P.A. coroborate cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu declarațiile inculpatei P. V. care a recunoscut primirea unei cantități de carne de porc ce i-a fost adusă la domiciliu de doi dintre denunțători.
Relevante la stabilirea corectă a situației de fapt, reprezintă și interceptările convorbirilor purtate între inculpata P.V. și denunțătorii N.C., N.S. care sunt redate în formă scrisă la dosarul cauzei. Aceste mijloace de probă prezintă o importanță deosebită la aflarea adevărului judiciar, contribuind alături de celelalte probe în acuzare administrate în cauză, la dovedirea învinuirilor aduse celor doi inculpați.
Curtea nu a putut primi nici apărarea inculpatei P.V. referitoare la incidența în speță a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt. Incidența prevederilor art. 51 alin. (1) C.pen. referitoare la eroarea de fapt - potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei - este exclusă în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură, deoarece în acest caz făptuitorul acceptă posibilitatea producerii rezultatul faptei și, deci, fapta este săvârșită cu intenție indirectă.
Prin urmare, fapta inculpatei de a primi la domiciliul său, în urma unei convorbiri telefonice anterioare purtată cu inculpatul M.I., în condiții neobișnuite, o cantitate de carne porc livrată de două persoane, despre care inculpata P.V. a susținut ca ar fi putut fi aceleași cu cele cărora le-a eliberat pașapoartele, fără a verifica dacă provenea într-adevăr de socrul său, astfel cum a susținut aceasta, nu a fost săvârșită în condițiile erorii de fapt, întrucât cunoașterea nesigură a provenienței cărnii, implică acceptarea de către inculpată a posibilității de a primi foloase necuvenite.
în ceea ce privește criticile procurorului, referitoare la omisiunea instanței de fond de a dispune condamnarea inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la primire de foloase necuvenite, Curtea nu a putut împărtăși o asemenea susținere.
Ansamblul probelor administrate în cauză nu a atestat în niciun mod susținerea procurorului referitoare la comiterea de către inculpatul M.I. a unor acțiuni de determinare a inculpatei P.V. la săvârșirea infracțiunii de foloase necuvenite.
Curtea nu a primit nici solicitările subsidiare ale inculpaților care solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. b1), raportat la art. 181 C.pen.
Este de reținut că art. 181 alin. (2) C.pen. enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Având în vedere natura faptelor comise de inculpați, ce se circumscriu în categoria infracțiunilor de corupție, deci fapte grave cu impact social deosebit, precum și valorile sociale lezate prin comiterea acestor fapte, respectiv buna desfășurare a activităților de serviciu, activitate a cărei desfășurare este incompatibilă cu suspiciunea că funcționarii pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu sau cu primirea injustă de foloase materiale, Curtea a apreciat că infracțiunile comise prezintă cu certitudine gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Sentința apelată a fost modificată în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului M.I. și cu privire la aplicarea pedepsei accesorii.
în raport de gravitatea faptelor comise, persoana inculpatului, prin prisma lipsei antecedentelor penale ale acestuia, instanța a apreciat că executarea pedepsei în regim de detenție apare ca disproporționată, scopul educativ preventiv putând fi atins și prin suspendarea condiționate a executării acesteia, condamnarea constituind un avertisment pentru inculpat care își va îndrepta conduita.
Prin urmare, în temeiul art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.
în temeiul art. 82 C.pen., s-a fixat termen de încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
în conformitate cu dispozițiile art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. referitoare la consecințele nerespectării condițiilor suspendării.
Dat fiind faptul că faptele comise de inculpatul M.I. au fost comise anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006, iar executarea pedepsei aplicate inculpatului va fi suspendată condiționat, Curtea va aplica legea penală mai favorabilă și, în consecință, va înlătura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în lumina celor expuse, Curtea a admis doar apelul inculpatului M.I. și a modificat sentința apelată în sensul celor arătate mai sus, respingând celelalte apeluri declarate în cauză.
