Evaziune fiscală. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă penală nr. 125 din data de 12.04.2013
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești. nr. 3213/P/2009 din 30.03.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P.A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005.
În actul de sesizare se reține că în calitate de administrator al S.C. S.E. S.R.L. Onești, în perioada iulie-august 2008 a înregistrat în evidența societății pe care o administra cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, respectiv relații comerciale cu S.C. PRO D.G. S.R.L. Pitești, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 116.176 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 1826/110/2011, la data de 08.04.2011.
Pe parcursul urmăririi penale, filele 83-83, s-a constituit parte civilă în cauză, Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară - Secția Județeană Bacău solicitând de la inculpat 481.551 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat (impozit pe profit și T.V.A.) la care se adaugă dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății.
În fața instanței de judecată, la data de 14.06.2011, partea civilă a revenit cu cererea de constituire în cauză ca parte civilă cu suma de 144.559 lei, ocazie cu care a solicitat obligarea în solidar a inculpatului P.A. cu partea responsabilă civilmente S.C. S.E. S.R.L. Onești, la plata sumei solicitate și instituirea unui sechestru asupra tuturor bunurilor mobile si imobile aparținând inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului evaluat de ei la suma solicitată.
Inculpatul P.A., legal citat, s-a prezentat în fața instanței și a fost audiat la data de 10.11.2011 (fila 63 vol. I) precum și la data de 06.09.2012 (fila 229 vol. I dosar instanță).
Apărarea a depus pentru inculpat înscrisuri vizând activitatea comercială a societății la care inculpatul a fost administrator: relații de la lichidatorul judiciar I.M. S.P.R.L. (filele 79-82 vol. I, fila 40 vol. II), relații de la Baca Transilvania (filele 114-124, 263-274), relații de la B.C. S.P.R.L. (filele 126-132 vol. I, filele 36-37 vol. II), informații transmise de M.R.B. (fila 132, 151-154, 175-178, 203-207), relații de la N. (filele 234-235, 238, 245-250, 278-282 vol. I și filele 1-6 vol. II), S.C. E.P. S.A. (filele 17-23, 33 vol. II), informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău (filele 41-42, 47-52 vol. II).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. În fapt:
În data de 14.12.2009, Garda Financiară Bacău a formulat o plângere penală împotriva inculpatului P.A. și a învinuitului A.M. întrucât aceștia, în calitate de administratori ai S.C. S.E. S.R.L. Onești, în perioada iulie-august 2008 nu au înregistrat venituri în contabilitatea firmei sau nu au înregistrat cheltuieli inexistente în ce privește relațiile comerciale ale societății lor cu S.C. E.P. S.A. Constanța, S.C. S.C. S.R.L. Piatra-Neamț și S.C. P.D.G. Pitești și prin aceste activități inculpatul și învinuitul ar fi prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 144559 lei, reprezentând prejudiciu estimat prin neplata T.V.A. și a impozitelor pe profit.
Ulterior, în data de 14.04.2010, tot Garda Financiară Bacău, în completarea primei sesizări amintite, a formulat o nouă sesizare împotriva celor doi, întrucât în urma unei noi verificări efectuată în luna martie 2010 la S.C. S.E. s-a estimat că prejudiciu de fapt creat statului este de 481.551 lei, incluzând impozitul pe profit, T.V.A., majorări de întârziere etc., sesizarea respectivă fiind înregistrată cu nr. 551/VIII/1/2010.
Apoi, în data de 20.05.2010, A.N.A.F. - D.G.F.P. Bacău a formulat o altă plângere, de această dată doar împotriva numitului A.M., care în calitate de administrator la S.C. S.E. a derulat în luna aprilie 2010 o relație comercială cu S.C. M.I.E. C., A.M. fiind bănuit că a emis facturi pentru piese de schimb, în valoare total de 145.776 lei către cealaltă firmă, fără a declarat veniturile realizate pentru a se putea calcula impozitul pe profit și T.V.A.- ul, reclamându-se un prejudiciu adus bugetului în sumă de 42.875 lei, cauza fiind înregistrată cu nr. 2129/P/2010.
În final, în data de 19.11.2010, A.N.A.F. Bacău a formula o nouă plângere împotriva numitului A.M., pentru aceeași faptă și același prejudiciu ca și în plângerea formulată anterior în data de 27.08.2010 de către Garda Financiară Bacău, cauza fiind înregistrată cu nr. 543/VIII/1/2010.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în data de 08.02.2006 s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului Bacău, S.C. S.E. S.R.L. Onești, având ca unic asociat și administrator pe P.A. și abia în luna februarie 2009 a intrat în societate și A.M., ca asociat unic, în locul numitului P.A. care a ieșit din firmă.
Astfel, pentru perioada verificată în dosarul de față și în care Garda Financiară Bacău a reclamat nereguli în derularea relațiilor comerciale cu S.C. E.P. S.A., S.C. PRO D.G. Pitești și S.C. S.C. Piatra-Neamț, singurul administrator care avea și drept de semnătură în bancă este doar P.A.
Cât timp societatea în cauză a fost administrată doar de acesta, obiectul principal de activitate l-a reprezentat consultanța pentru afaceri și management.
S-a stabilit din probatoriul administrat în cauză că, în perioada 01.07.2008-31.08.2008 inculpatul P.A. a desfășurat prin firma sa activități de prestări servicii, respectiv operațiuni de intermediere pentru vânzarea de produse petroliere.
În acest sens, referitor la reclamația Gărzii Financiare din 14.12.2009, se reține că inculpatul a încheiat în luna iunie 2008 cu S.C. P. S.A. un contract de intermediere prin care firma din Onești se obliga, potrivit art. 2 din contract, să identifice parteneri și să intermedieze acceptarea ofertei făcută de beneficiar pentru cumpărarea de reziduuri petroliere, astfel încât în urma efectuării acestor operațiuni inculpatul a emis o factură reprezentând contravaloarea serviciilor sale către S.C. E.P. din 23.07.2008, în valoare de 501.783,01 lei, reprezentând prestări servicii potrivit contractului dintre cele două părți.
Această factură s-a înregistrat în contabilitatea societății, incluzând și T.V.A. - ul care a fost înregistrat în jurnalul de vânzări și declarat ca taxă colectată datorată bugetului de stat.
Pentru realizarea acestei tranzacții inculpatul P.A. a colaborat cu S.C. S.C. și S.C. PRO D.G., în sensul că inculpatul a intermediat relații comerciale între cele două societăți din Piatra-Neamț și Pitești și S.C. E.P. S.A. Constanța, drept pentru care atât S.C. S.C. cât și S.C. P.D.G. au emis două facturi fiscale de prestări servicii inculpatului, după cum urmează:
- S.C. S.C. în baza contractului de prestări servicii din luna iulie 2008 a emis factura fiscală nr. 351 din 27.07.2008, în valoare totală de 96.500 lei, incluzând T.V.A. și S.C. PRO D.G. a emis un număr de 5 facturi fiscale în valoare totală de 395.000 lei, incluzând T.V.A.
În legătură cu aceste facturi, organele fiscale au reclamat faptul că cele două contracte de prestări servicii înregistrate de inculpat ca fiind emise de S.C. S.C. și PRO D.G. s-au înregistrat în contabilitate cu scopul de a nu plăti T.V.A.-ul și impozitul pe profit, care au rezultat în urma emiterii facturii către S.C. E.P. S.A. Constanța, apreciindu-se că de fapt serviciile menționate ca prestate către cele două societăți nu au existat în realitate, fapt prevăzut de art. 9 lit. c din Legea 241/2005, acțiune întreprinsă de inculpat cu scopul de a diminua sumele datorate bugetului de stat.
Pentru a se stabili cu exactitate prejudiciul s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare, urmând a se stabili dacă pentru perioada verificată de organele fiscale, respectiv 01.07.2008-31.08.2008 facturile înregistrate în contabilitatea S.C. S.E. S.R.L. Onești, reprezentând prestări servicii către S.C. și P.D.G. reflectă realitatea.
Potrivit concluziilor expertizei, operațiunea comercială derulată de P.A. și S.C. S.C. corespunde realității, iar facturile emise sunt deductibile fiscal și s-au facturat în baza contractului de prestări servicii între cele două firme, în timp ce cheltuiala cu prestarea de servicii facturată în relația comercială cu PRO D.G. nu este deductibilă fiscal deoarece nu este însoțită de un contract de prestări servicii, inculpatul neprezentând un asemenea contract nici organelor fiscale nici expertului contabil.
Ca urmare, expertiza contabilă a stabilit un prejudiciu datorat bugetului de stat de către societatea inculpatului, în sumă de 116.176 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și T.V.A. de plată, suma fiind mai mică decât cea estimată de organele fiscale (de 144.559 lei), deoarece organele fiscale nu au avut la dispoziție actele contabile ale firmei, acestea fiind prezentate ulterior organelor de poliție.
Nu au rezultat probe în legătură cu relațiile comerciale amintite mai sus, din care să rezulte existența infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, respectiv omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
S-a încercat de către organele de poliție și audierea numitului A.M., însă a rezultat din verificări faptul că acesta se află plecat în străinătate.
S-a procedat la identificarea și audierea inculpatului P.A., care a declarat că în prezenta cauză doar el a acționat ca administrator al S.C. S.E. iar A.M. nu are nici o implicare în prezenta speță.
De asemenea, inculpatul a mai menționat și faptul că nu are obiecții cu privire la rezultatul acestei expertize, regretă fapta, însă nu are bani de achitat prejudiciul datorat statului.
Organele de poliție au efectuat verificări pentru instituirea sechestrului asigurator, însă potrivit adresei din 15.02.2011 a Primăriei Onești, a rezultat că P.A. nu figurează în evidență cu bunuri mobile și imobile declarate.
Au fost audiați ca martori doi reprezentanți ai S.C. E.P., respectiv numiții G.G.G., director general al acestei societăți și P.I., consilier tehnic la aceeași societate, ultimul ocupându-se efectiv de relația comercială cu S.C. S.E., care a susținută că în anul 2008 au încheiat un contract de intermediere, cu nr. 23 din 09.06.2008, prin care S.C. E.P. achita către S.C. S.E. comisionul rezultat din relația comercială care s-a derulat ulterior, fără a putea preciza ale amănunte.
Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală: sesizarea Gărzii Financiare Bacău, contracte de prestări servicii, facturile fiscale în cauză, expertiza contabilă, declarații martori, evidența O.R.C. Bacău, adresa Primăriei Onești, declarații inculpat și din probatoriile administrate în timpul cercetării judecătorești: înscrisuri vizând activitatea comercială a societății la care inculpatul a fost administrator: relații de la lichidatorul judiciar I.M. S.P.R.L. (filele 79-82 vol. I, fila 40 vol. II), relații de la Baca Transilvania (filele 114-124, 263-274), relații de la B.C. S.P.R.L. (filele 126-132 vol. I, filele 36-37 vol. II), informații transmise de M.R.B. (fila 132, 151-154, 175-178, 203-207), relații de la N. (filele 234-235, 238, 245-250, 278-282 vol. I și filele 1-6 vol. II), S.C. E.P. S.A. (filele 17-23, 33 vol. II), informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău (filele 41-42, 47-52 vol. II).
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței, în concluziile orale, precum și în cele expuse prin "Notele de concluzii scrise";, să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală întrucât fapta nu există, iar dacă instanța va aprecia că din probatoriul administrat este dovedită existența faptei solicită achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală. În subsidiar, în măsura în care se va reține vinovăția inculpatului, solicită aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal raportat la art. 91 Cod penal, respectiv fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Arată că din punctul său de vedere din modul în care s-a desfășurat atât ancheta în cadrul cercetării penale cât și cercetarea judecătorească apreciază că nu s-a respectat principiul de nevinovăție în sensul că interpretarea probelor a rămas în stadiul "in dubio pro reo";. Consideră, din punctul său de vedere că Parchetul trebuia să facă dovada existenței atât a faptei cât și a vinovăției inculpatului, în speță, instanța urmând să analizeze următoarele probe: o expertiză contabilă depusă la dosarul cauzei în baza căreia Garda Financiară s-a constituit parte civilă cu suma de 116.000 și ceva, declarații de martori și înscrisuri. Arată că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de către părți prin care se arată că o relație comercială a avut loc în fapt și a existat fără putință de tăgadă, expertiza contabilă și probele Parchetului neexistând și necontrazicând această problematică precizând că face această afirmație pentru că din punctul său de vedere expertiza contabilă și modul în care s-a făcut cercetarea sunt lacunare întrucât în expertiza contabilă s-a apreciat faptul că neexistând un contract în mod automat atrage nedeductibilitatea fiscală considerând că de aici se trag două mari probleme, respectiv s-a echivalat atât de către Ministrul Public cât și de Parchet faptul că nedeductibilitatea fiscală este echivalentă cu evaziunea fiscală. Din punctul său de vedere faptul că nu se deduce o cheltuială nu înseamnă s-a săvârșit o evaziune fiscală întrucât deductibilitatea fiscală este legată de cu totul și act obiect, de contencios administrativ-fiscal. Relativ la acest aspect arată că inculpatul nici măcar nu a avut posibilitatea să facă o contestație la decizia organului fiscal pe baza căruia s-a efectuat expertiza, pentru a putea contesta această prezumtivitate. Apreciază că din această eroare a expertului întrucât consideră că acesta a greșit total pentru că a apreciat că lipsa unui contract atrage de la sine această nedeductibilitate. Apreciază că la dosar nu există probe, în acest sens solicitând să se aibă în vedere notele de ședință depuse la dosar acum câteva termene în care a făcut referire la faptul că o relație comercială se poate demonstra că a existat în fapt nu prin contractele încheiate ci doar prin facturi înregistrate în contabilitatea societăților implicate, aspect care apreciază că expertul ar fi trebuit să îl ateste, respectiv, că într-adevăr toate firmele implicate au aceste facturi înregistrate, mai mult decât atât fiind și adresele de la bănci, care la rândul lor atestă faptul că s-au realizat inclusiv operațiuni financiare între societățile implicate, apreciind că se putea verifica, dar nu s-a făcut de către Parchet pentru a demonstra vinovăția inculpatului, faptul că nu s-a achiziționat marfa întrucât consideră că în cauză este o speță foarte simplă, respectiv există un vânzător de produs petrolier și un cumpărător - E.P. și 2 intermediari, S.E. care era intermediarul pentru cumpărător și P. care era intermediarul pentru vânzător, existând la dosar inclusiv adresele de la E.P. prin care confirmă faptul că a achiziționat marfă prin intermediul S.E. și a plătit factura de intermediere, întrebându-se, în aceste condiții, de ce contract mai era nevoie, fiind mai ușor să se încheie un contract dar să nu existe facturi și plăți între cele două societăți, întrebându-se dacă în acest mod era mult mai juridic din punct de vedere probator existența contractului decât ordinele de plată întocmite între societățile implicate și faptul că într-adevăr s-a achiziționat marfă aferentă, apreciind că s-a făcut proba existenței unei intermedieri întrucât se poate constata că S.E. încasa comision raportat la marfa efectiv cumpărată și factura care a întocmit-o această societate era aferentă acestui comision, deci, din punctul său de vedere expertiza contabilă îl ajută pe inculpat și îi demonstrează nevinovăția și faptul că această relație comercială a existat în fapt și s-a realizat. Pe de altă parte mai există și o altă probă, respectiv proba cu martori care apreciază că nu spun absolut nimic în contradictoriu cu ceea ce a învederat anterior, dimpotrivă, atestă faptul că între societățile comerciale avute în verificare au existat operațiuni comerciale, mai mult decât atât, nu mai există nici un martor care să confirme sau să infirme astfel de lucruri. De asemenea, arată că mai există înscrisuri la dosarul cauzei, toate nefăcând altceva decât să ateste faptul că există o problemă de contencios-administrativ fiscal, o problemă de nedeductibilitate apreciată, din punctul său de vedere de către expert, preluată de organul de cercetare penală și pe baza acestei concluzii inculpatul a fost trimis în judecată. Apreciază că Garda Financiară astfel cum se regăsesc în concluziile expertului, deși inițial se constituise parte civilă în cauză cu suma de 144.000 și ceva, însă din expertiză a rezultat suma de 116.000, motivarea precizând că Garda Financiară a aproximat, precizând că nu se poate ca această instituție să aproximeze un prejudiciu pentru că în aceste condiții procurorul și celelalte părți implicate nu au ce căuta în instanță, întrebându-se dacă este nevoie de expertiză pentru a se stabili ce facturi se impută unei persoane fizice sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni și se trimite acesta în judecată în bază de aproximație. Consideră că acest dosar nu are caracter penal ci doar un caracter contencios administrativ fiscal și solicită să se rețină, încă o dată ceea ce a precizat și anterior, că inculpatului, ca administrator nu i s-a dat posibilitatea și nu s-a făcut dovada că decizia de impunere, raportul de inspecție fiscal au fost comunicate fie celor doi administratori, fie lichidatorului, de a contesta aceste acuze legate de modul în care s-au considerat anumite deductibile sau nu, ori în condițiile în care s-ar fi făcut o astfel de contestație și instanța ar fi considerat că acele facturi erau deductibile, chiar dacă nu ar fi reprezentant o autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului penal ar fi constituit, cu toate acestea, o probă și se făcea încă o dată dovada că facturile erau înregistrate conform și că exista echivalență, motiv pentru care apreciază că acest dosar are clar un caracter civil și nu penal, precizând că a depus practica instanțelor într-o speță identică unde s-a apreciat că, identic prezentei cauze, nu s-a produs un prejudiciu statului astfel cum se prevede în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală întrucât odată că s-a facturat și s-a încasat, baza impozabilă se mărește și în consecință inculpatul nu s-a sustras de la obligațiile fiscale, majorând baza de calcul,a ceasta fiind și opinia inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care o invocă și în consecință solicită achitarea inculpatului pentru cele trei temeiuri de drept invocate anterior.
Instanța nu poate îmbrățișa soluțiile de achitare solicitate de apărător, având în vedere că fapta există, a fost dovedită prin mijloacele probatorii. Un contract de intermediere între S.C. E.S. S.R.L. Onești și S.C. PRO D.G. nu există, însă evidențele contrabile relevă activitatea comercială desfășurată.
Nu pot fi întrevăzute care dintre elementele constitutive ale infracțiunii lipsesc, în cauza pendinte, pentru a se dispune achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală așa cum s-a solicitat. Inculpatul P.A. a fost în intervalul iulie - august 2008 administratorul S.C. E.S., a desfășurat operațiuni comerciale împreună cu S.C. P.D.G., nu s-a încheiat între cele două societăți nici un contract de intermediere, sumele de bani au fost încasate, dar contractul lipsește. Din punct de vedere al laturii subiective considerăm că infracțiunea a fost comisă cel puțin sub forma intenției indirecte, atâta vreme cât, pentru celelalte două societăți comerciale, S.C. S.C. și S.C E.P. există încheiate asemenea contracte.
Pentru aceleași considerente, nici achitarea în baza art. 18 ind. 1 Cod penal - pe motivul că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, instanța nu poate fi de acord cu achitarea dorită. Prejudiciul adus părții civile, Statului Român, Ministerului Finanțelor Publice, nu este unul modic, inculpatul trebuie să datoreze despăgubiri în valoare de 116.176 lei.
2. În drept: fapta inculpatului P.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c din Legea 241/2005, pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Privitor la persoana și conduita inculpatului se reține că are ca studii 12 clase, nu are ocupație, nu are antecedente penale, nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei.
Art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c"; se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. În consecință inculpatului i se vor interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza 2, lit. "b"; Cod penal, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, fiind obligatorie, se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția de recunoaștere parțială a faptei, aprecierea instanței că reeducarea sa se poate realiza fără privare de libertate, instanța consideră că sunt întrunite condițiile art. 81, 82 Cod penal, motiv pentru care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Se va atrage atenția inculpatului, că în cazul încălcării dispozițiilor articolelor indicate mai sus, în sensul că, în interiorul termenului de încercare va comite o altă infracțiune, consecința va fi revocarea acestei suspendări condiționate, cu adăugarea prezentei pedepse la pedeapsa ce i se va aplica pentru noua faptă, cu executare în regim de detenție.
Se va dispune și suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
II. LATURA CIVILĂ
Reținem că pe parcursul urmării penale, Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară - Secția Județeană Bacău a solicitat de la inculpat suma de 481.551 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat (impozit pe profit și T.V.A.) la care se adaugă dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății.
Constatând întrunite condițiile generale și speciale ale răspunderii civile delictuale, instanța urmează să admită acțiunea civilă formulată și să oblige inculpatul la acoperirea prejudiciului produs părții civile prin acțiunea sa ilicită, însă nu la valoarea solicitată, întrucât, în motivarea cererii de constituire ca parte civilă, arată că la calcularea acestei valori trebuie să se aibă în vedere și faptul că inculpatul în calitatea sa de administrator la S.C. S.E. S.R.L. nu a avut încheiat contact de intermediere nici cu S.C. S.C. S.R.L. Piatra Neamț pe lângă cel referitor la S.C. P.D.G. S.R.L. Pitești. Instanța nu poate reține apărarea formulată întrucât, pe de o parte contractul de intermediere între S.C. S.C. S.R.L. Pitești și S.C. E.S. S.R.L. nu vizează fondul cauzei (sesizarea instanței prin rechizitoriu a vizat doar lipsa contractului de intermediere dintre S.C. E.S. și S.C. P.D.G.) iar pe de altă parte, afirmația făcută de partea civilă nu este reală (la filele 23-27 se regăsește contractul de prestări servicii încheiat la data de 15.07.2008 între S.C. S.E. S.R.L. și S.C. S.C. S.R.L.). Însă, așa cum am arătat mai sus, instanța a fost sesizată cu judecarea presupusei comiteri a infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 de evaziune fiscală, comisă prin lipsa contractului de intermediere între S.C. S.E. S.R.L. și S.C. P.D.G. S.R.L., pentru faptul că în contabilitatea societății s-a menționat o activitate comercială care nu are realitate faptică (lipsa contractului de intermediere între cele două părți contractante).
Drept urmare, în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1357 cod civil va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară - Secția Județeană Bacău și va obliga pe inculpatul P.A. la plata sumei de 116.176 lei compusă din: impozit pe profit stabilit suplimentar în valoare de 53109 lei și T.V.A. de plată în valoare de 63067 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil va respinge pretențiile civile ale părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU pentru diferența de 28.383 lei.
La dosarul instanței, se regăsesc relații comunicate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău (filele 41-42 și 47-52) din care rezultă că din data de 30.12.2011 S.C. S.E. S.R.L. figurează ca radiată. Din acest considerent, instanța va admite apărarea formulată de doamna avocat, apărător ales a părții responsabile civilmente S.C. S.E. S.R.L., care a susținut că în baza acestor informații, această persoană juridică nu mai are capacitate de exercițiu. Prin urmare, va dispune scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente S.C. S.E. S.R.L. Onești fiind radiată.
De asemenea, se va respinge cererea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, de instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P.A., având în vedere adresa nr. 2026/15.02.2011 emisă de Primăria mun. Onești (fila 182 dosar urmărire penală), din care rezultă că inculpatul P.A. și A.M. nu figurează cu bunuri mobile și imobile declarate.
Se va dispune, în baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, o copie a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești definitive.
Vom constata că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul P.A. la plata sumei de 1.000 RON către stat (cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în valoare de 150 lei).
În temeiul art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală";, condamnă pe inculpatul P.A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal aplică P.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b, c Cod penal.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pe durata termenului de încercare de patru ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului P.A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU și în consecință:
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil obligă pe inculpatul P.A., la plata sumei de 116.176 lei compusă din: impozit pe pr ofit stabilit suplimentar în valoare de 53.109 lei și TVA de plată în valoare de 63.067 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil respinge pretenții civile ale părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU pentru diferența de 28.383 lei.
Dispune scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente S.C. S.E. S.R.L. Onești fiind radiată.
Respinge cererea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, de instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P.A..
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005 dispune ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, o copie a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești definitive.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat (cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în valoare de 150 lei).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
