Evaziune fiscală. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 152 din data de 29.04.2014
Prin sentința penală nr. 152 din 29 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. 11830/55/2011 - Tribunalul Arad, în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 condamnă pe inculpatul A.I., la 2 ani și 10 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare și în baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b și 35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor urmând ca inculpatul Anton Ion să execute pedeapsa rezultantă de 2ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a ,b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 86/1 Cod penal suspendă sub supravegherea judecătorului delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Arad, executarea pedepsei aplicate inculpatului A.I. și stabilește un termen de încercare de 5 ani și 10 luni, cu stabilirea obligațiilor prevăzute de art. 86/3 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF -Garda Financiară Arad și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL prin lichidator judiciar SC Activ Grup SPRL Arad să plătească acesteia suma de 338.860 lei despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului.Respinge restul pretențiilor civile.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reține că, la data de 17.11.2008, Garda Financiară Arad a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005 și art.280 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 de către numitul A.I., cauza fiind înregistrată sub numărul de dosar 6967/P/2008.
În data de 18.02.2009 s-a început urmărirea penală față de A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005, cercetările efectuându-se în dosarul nr. 6967/P/2008.
Prin rezoluția din 26.01.2011, dată în dosarul nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2801 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, cauza fiind reînregistrată sub numărul de dosar 693/P/2011.
Prin rezoluția din 27.04.2011, dată în dosarul nr. 693/P/2011, în baza art. 10 lit. c și d Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, apreciindu-se că, fapta prevăzută de art.9 lit. b, nu a fost săvârșită de învinuit, iar fapta prevăzută de art.9 lit. c, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă.
Împotriva soluției de mai sus, petenta Garda Financiară a formulat plângere la prim-procuror, plângere care a fost respinsă prin ordonanța din 20.06.2011, din dosarul 757/II/2/2010, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Petenta Garda Financiară Arad a formulat plângere împotriva soluțiilor date de procurori, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Arad, la data de 22.07.2011.
Prin sentința penală nr. 2231/17.08.2011, Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta Garda Financiară Arad, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din data de 27.04.2011, dispusă în dosarul 693/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și împotriva ordonanței din data de 22.06.2011, dispusă de prim-procuror în dosarul nr. 757/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în favoarea Tribunalului Arad.
Ca urmare a declinării de competență, plângerea a fost înregistrată la această instanță, la data de 27 iulie 2011.
Prin încheierea penală din 13.10.2011, dată în dosarul nr. 11830/55/2011 al Tribunalului Arad, în baza art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară Arad, împotriva soluțiilor date de procurori în dosarele 693/P/2011 și 757/II/2/2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A.I..
Prin aceeași încheiere penală a fost desființată rezoluția din data de 27.04.2011 și ordonanța din 20.06.2011, date în dosarele sus-menționate, s-a reținut cauza spre judecare și a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit. b și c din Legea 241/2005.
A fost respinsă, ca tardivă, plângerea privind soluția de neîncepere a urmăririi penale față de A.I., privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2801 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 11830/108/2011, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, a fost condamnat inculpatul A.I., la 2 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art.33 lit.a, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, pe care inculpatul o va executa, fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal, s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege .
În baza art.65 al.1,2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 3 (trei) ani.
În baza art.86 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art.862 cod penal, s-a fixat un termen de încercare de 5 ani și 10 luni.
În baza art.863 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune;
-să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
-să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, 1000 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de ANAF, și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL Arad, prin lichidator judiciar Activ Grup IPURL, să plătească suma de 433.513 lei, cu titlu de despăgubiri.
Prin decizia penală nr.33/A din 27 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I..
Prin decizia penală nr.3433 din 24 octombrie 2012 a ÎCCJ - Secția Penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr.33/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală, a casat decizia penală recurată și sentința penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad - Secția Penală pronunțată în dosarul nr. 11830/55/2011 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, menținând actele îndeplinite până la termenul din 3 noiembrie 2011.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că, în prezenta cauză, atât instanța de apel, cât și prima instanță s-au pronunțat exclusiv în baza mijloacelor de probe administrate în faza de urmărire penală, fără a exista o cercetare judecătorească, deși inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii eventualului prejudiciu pe care SC AR Orangina SRL l-ar fi adus bugetului de stat, aspect ce a fost învederat de inculpat și instanței de apel, prin criticile formulate împotriva sentinței penale.
Fără ca eventuala pagubă cauzată bugetului de stat - prin comiterea de către inculpat a presupusei infracțiuni de evaziune fiscală, să fie stabilită în mod obiectiv, de un organism abilitat în acest sens, care să nu fie parte în proces, prima instanță 1-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri civile, astfel cum acestea au fost calculate de partea vătămată, constituită parte civilă, ANAF, soluție menținută în apel.
În afară de administrarea probei constând în expertiza contabilă, în virtutea rolului activ al instanței de judecată reglementat de art.4 din C.p.p., care are menirea de a garanta aflarea adevărului, dar și dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte a apreciat că, pentru clarificarea situației de fapt și stabilirea fără nici un dubiu a vinovăției inculpatului, se impunea audierea administratorului SC Cereals Edi Trading SRL - numitul I.E., în legătură cu operațiunile comerciale relevate de cele patru facturi fiscale prezentate de inculpat (fila 21 d.u.p.), audierea numitului D.P. - administrator, din data de 21.08.2008, al SC AR Orangina SRL, cu privire la controlul din 14.11.2008 efectuat de Garda Financiară (fila 44 d.u.p.), audierea numitei L.A. - proprietara imobilului la care SC AR Orangina SRL și-a stabilit sediul (fila 45 d.u.p.), precum și administrarea oricărei alte probe utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei, care ar fi rezultat din cercetarea judecătorească.
Ca atare, constatând că în cauză nu s-a efectuat cercetare judecătorească, situație care semnifică o încălcare a dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte a considerat ca fiind întemeiată solicitarea recurentului inculpat de casare a deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesară administrarea de probe, situație care se circumscrie dispozițiilor art.385/15 alin.4 C.p.p.
Având în vedere și dispozițiile art.385/15 alin.3 C.p.p., potrivit cu care instanța de recurs desființează și hotărârea primei instanțe dacă se constată aceleași încălcări de lege ca în decizia recurată, cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță. Fiind prioritar acest motiv de recurs, s-a constatat că nu se mai justifică analiza celorlalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat.
Ca urmare a trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27 noiembrie 2012 formând obiectul prezentului dosar.
Procedând la judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin.9 Cod procedură penală, instanța a procedat la ascultarea inculpatului (care a arătat că menține declarațiile date și nu dorește să facă declarații suplimentare), la audierea martorului D.P. și la efectuarea expertizei fiscale judiciare. În baza art. 327 alin.3 Cod procedură penală, constatându-se imposibilitatea audierii martorei L.A., s-a dat citire declarațiilor acesteia date în faza de urmărire penală. În privința martorului I.E., față de înscrisurile aflate la filele 73-74, instanța a constatat imposibilitatea audierii acestuia.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața primei instanțe, tribunalul reține următoarea stare de fapt:
Inculpatul A.I. a înființat, la data de 09.05.2008, S.C. AR Orangina S.R.L., devenind asociat unic și administrator al societății, care avea ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor, iar sediul social în localitatea Nădlac, str. Crișan nr. 7, județul Arad. De menționat este faptul, că la sediul social declarat, societatea nu a desfășurat activitate, martora L.A., proprietara imobilului precizând, că a încheiat contractul de comodat la solicitarea surorii inculpatului.
Cu ocazia controlului efectuat în luna noiembrie 2008 de către reprezentanții Gărzii Financiare Arad, asupra realității și legalității operațiunilor economice efectuate de către societatea inculpatului, s-a constatat că în perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vânzări, S.C. AR Orangina S.R.L. Nădlac a efectuat vânzări către două societăți din București, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial.
Pentru a justifica proveniența acestor livrări, inculpatul A.I. a pus la dispoziția organelor de control patru facturi, prin care societatea achiziționa fructe de la S.C. Cerealis Edi Trading S.R.L. Suseni, C.U.I. 23417512, al cărei administrator era martorul I.E., facturi care s-au dovedit a fi fictive, având în vedere că aceste facturi au fost emise de o societate care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduce evidență financiar contabilă, fiind ceea ce se numește "firmă fantomă";, așa cum rezultă din adresa înregistrată la Garda Financiară Arad sub nr. 503488/05.11.2008, adresă transmisă de către Garda Financiară Argeș, prin care se comunică că și această instituție a întocmit și înaintat organului de cercetare penală competent, o sesizare penală pentru stabilirea existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale unor infracțiuni.
Prin livrările de fructe și legume efectuate în perioadă iunie - iulie 2008 și descrise anterior, S.C.AR Orangina S.R.L., a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 410.596 lei, reprezentând TVA în valoare de 222.895 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19% asupra valorii de 1.173.132 lei, și impozit pe profit, în valoare de 187.701, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii de 1.173.132 lei.
Urmare a monitorizării traficului de mărfuri prin punctele de trecere a frontierei, s-a constatat că S.C. AR Orangina S.R.L. a efectuat, în luna iulie 2008, achiziții intracomunitare de bunuri, în valoare totală de 65.477 lei, conform CMR - ului și notei de recepție nr. 22/24.07.2008, achiziție intracomunitară, care nu a fost declarată la organul fiscal teritorial competent.
Având în vedere că această achiziție intracomunitară avea ca obiect produse perisabile(mere), iar societatea nu a declarat și înregistrat în evidența financiar contabilă și de gestiune nici o operațiune financiar contabilă referitoare la aceste bunuri, reprezentanții Gărzii Financiare Arad au tras concluzia că aceste bunuri au fost comercializate pe piața neagră a fructelor din România, astfel că agentul economic a prejudiciat bugetul consolidat al statului, cu suma totală de 22.917 lei, reprezentând TVA în valoare de 12.441 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19% asupra valorii de 65.477 lei, și impozit pe profit în valoare de 10.476 lei, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii de 65.477 lei.
Ulterior acestor operațiuni comerciale ilicite, la data de 21.08.2008, inculpatul A.I. a înstrăinat părțile sociale, cesionând, în totalitate, activul și pasivul societății, către martorul D.P., cetățean din satul Slimnic, comuna Tâmboești, județul Vrancea, pe care l-a cunoscut în Gara de Nord din București și căruia i-a oferit suma de 2500 lei pentru a prelua SC AR Orangina SRL. După semnarea înscrisurilor privind cesionarea societății susmenționate, noul asociat D.P., nu a primit actele societății, arhiva, ștampila și nu a desfășurat nici un fel de activitate în cadrul acesteia și nu a avut legături cu inculpatul.
Din verificările efectuate în baza de date aparținând Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, societatea AR Orangina SRL a fost identificată ca fiind în procedura de insolvență, fiind citat și practicianul de insolvență, respectiv lichidatorul Activ Grup IPURL.
Din raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat de domnul expert C. G. - consultant fiscal, rezultă că facturile fiscale emise pe numele Sc AR Orangina SRL și cuprinse în procesul verbal îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de art. 155 alin.5 din Codul fiscal și valorile fără TVA înscrise în acele facturi reprezintă cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri potrivit prevederilor art. 19 alin.1 din Codul fiscal, deci sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, așa cum prevăd dispozițiile art. 21 alim.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, s-a menționat că achiziția intracomunitară de bunuri întrunește condiția înregistrării în contabilitate, dar nu îndeplinește condiția aplicării taxării inverse. În aceste condiții, societatea nu poate exercita dreptul de deducere și este obligată la colectarea taxei. Totodată, s-a arătat că persoana responsabilă cu organizarea și conducerea contabilității este administratorul sau altă persoană care are obligația gestionării unității respective iar obligația depunerii declarațiilor fiscale la organele fiscale competente revine SC AR Orangina SRL, care avea calitatea de contribuabil din punct de vedere al impozitului pe profit, respectiv de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA. Conform legislației fiscale, impozitul pe profit reținut cu titlu de prejudiciu de organul de control nu reprezintă cheltuială deductibilă iar TVA de plată, de asemenea reținută cu titlu de prejudiciu de organul de control, nu reprezintă TVA deductibilă.
Prejudiciul total calculat de expert este în sumă de 338.860 lei din care impozit pe profit în sumă de 142.452 lei și TVA de plată în sumă de 196.408 lei.
La solicitarea inculpatului, instanța a cerut lămuriri suplimentare la raportul de expertiză fiscală judiciară și prin înscrisurile de la filele 109-113, domnul expert C.G. - consultant fiscal a formulat următoarele răspunsuri:
- anterior cesiunii părților sociale, în concret la 25.07.2008, au fost scadente, din punct de vedere al obligațiilor declarative și de plată, următoarele obligații fiscale: - impozitul pe profit calculat pentru operațiunile realizate în luna iunie (aferent trim. I 2008) în sumă de 647 lei; - TVA de plată aferentă operațiunilor realizate în luna iunie 2008 în sumă de 769 lei.
- după data cesiunii părților sociale au fost scadente, din punct de vedere al obligațiilor declarative și de plată, următoarele obligații fiscale: - TVA aferentă operațiunilor realizate în luna iulie 2008, în sumă de 195.639 lei a fost scadentă la data de 25.08.2008; - impozitul pe profit calculat pentru operațiunile realizate în luna iulie 2008 (aferent tri.III2008) în sumă de 141.805 lei a fost scadent la data de 25.10.2008.
- potrivit reglementărilor fiscale, expertul consideră că facturile eliberate de o societate care nu-și desfășoară activitatea la sediul social declarat și nu conduce evidență contabilă corespunzătoare sunt facturi valabile, din punct de vedere fiscal, pentru destinatarul lor, în cazul în care societatea emitentă a facturilor nu este declarată contribuabil inactiv potrivit Codului de procedură fiscală.
Încadrarea juridică.
Fapta inculpatului A.I. care, în calitate de unic asociat și administrator al S.C. AR Orangina S.R.L. Nădlac, în perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vânzări, a efectuat vânzări către două societăți din București, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.
Fapta aceluiași inculpat care, pentru a crea o aparență de cumpărător de bună credință s-a folosit de un număr de patru facturi fictive emise de societăți care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduc evidență contabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005.
Instanța va înlătura apărările inculpatului potrivit cărora, societatea fiind cesionată, obligația de a declara operațiunile organului fiscal teritorial, revenea noului administrator, întrucât probele administrate în cauză au dovedit pe deplin, că, după cesionarea scriptică a societății, inculpatul Anton Ion a continuat să desfășoare activități în numele acesteia, comportându-se ca un administrator de fapt și de drept.
Individualizarea judiciară a pedepsei.
La stabilirea pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoana inculpatului. În privința acestuia se vor avea în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 41 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 8 clase, împrejurarea că nu are un loc de muncă și nu a recunoscut comiterea faptelor.
De asemenea, se remarcă prezența inculpatului la judecată, prezență care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.
Totodată, prezența inculpatului la judecată denotă, intenția acestuia de a colabora cu autoritățile judiciare și dovedește o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, impunându-se aplicarea unui tratament mai puțin represiv.
În limitele legale ale pedepselor, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 îl va condamna pe inculpatul A.I., la 2 ani și 10 luni închisoare și în baza art.65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 îl va condamna pe același inculpat la 2 ani închisoare și în baza art.65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.33 lit.a, 34 lit. b și 35 Cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor urmând ca inculpatul A.I. să execute pedeapsa rezultantă de 2(doi)ani și 10(zece) luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit.a ,b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. Tribunalul în temeiul art. 3 din Protocolul nr.1 - "Dreptul de a vota"; - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie - Hotărârea din 30.03.2004 - Hirst c/a Marea Britanie - nu va interzice inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
De asemenea se va interzice inculpatului și drepturile prevăzute de art.64 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a exercita activități de natură comercială.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator și educativ, poate fi realizat și în lipsa executării ei efective.
Conduita bună în familie și societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul A.I. să se abată de la conduita sa obișnuită.
Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat și faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, tribunalul consideră că prezenta infracțiune reprezintă o excepție de la comportamentul său obișnuit și că acesta nu prezintă pericol pentru societate și apreciază că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind suficient pentru corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse, cu stabilirea anumitor obligații.
Astfel, în baza art. 86/1 Cod penal va suspenda sub supravegherea judecătorului delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Arad, executarea pedepsei aplicate inculpatului A.I. și în baza art. 86/2 Cod penal va stabili un termen de încercare de 5 ani și 10 luni.
În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la datele fixate la judecătorul delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Arad;
- să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să respecte celelalte măsuri dispuse de judecătorul delegat, în limitele legii;
În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.
Latura civilă.
În condițiile prevăzute de art. 15 Cod procedură penală, ANAF - Garda Financiară Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 433.513 lei reprezentând TVA în sumă de 235.336 lei respectiv impozit pe profit în sumă de 198.177 lei .S-a solicitat obligarea inculpatului A.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL Arad la plata acestei sume.
Din raportul de expertiză fiscală judiciară s-a reținut un prejudiciu în sumă de 338.860 lei din care impozit pe profit în sumă de 142.452 lei și TVA de plată în sumă de 196.408 lei.
Reținând vinovăția inculpatului A.I. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală și OG.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF -Garda Financiară Arad și va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL prin lichidator judiciar SC Activ Grup SPRL Arad să plătească acesteia suma de 338.860 lei despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului.Va respinge restul pretențiilor civile ca fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.I. solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a c.p.p raportat la art. 10 lit.c și d C.p.p și respingerea acțiunii civile. Se arată că instanța de fond a nesocotit instrucțiunile instanței superioare de control judiciar trasate urmare casării hotărârii, în sensul că a purces doar parțial la administrarea probatoriului, nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză, audierea martorului D.P. nu s-a făcut cu privire la controlul din data de 14.11.2008 efectuat de Garda Financiară ci cu privire la alte aspecte, iar referitor la audierea numitului I.E. în legătură cu operațiunile comerciale relevante la cele 4 facturi fiscale prezentate de inculpat și audierea proprietarei imobilului la care SC Orangina și-a stabilit sediul social, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 al.3 c.p.p. Se apreciază că a fost încălcat principiul in dubio pro reo, în sensul că, deși nu există probe care să îl acuze pe inculpat, mai mult existând dovezi contrare, în sensul că de la data de 21.08.2008 inculpatul nu mai era persoana care reprezenta legal societatea și nu avea calitatea de a angaja răspunderea SC Orangina în raporturile cu terții sau instituțiile statului, instanța a făcut o aplicare greșită a legii și interpretare eronată a probelor. Referitor la prima faptă reținută în sarcina inculpatului se arată că, obligația de declarare a unei operațiuni comerciale este supusă unui termen în interiorul căreia poate fi îndeplinită, pe toată durata acestui termen ea fiind valabil efectuată, iar pe de altă parte, până în ultima zi a termenului respectiv, nu operează punerea în întârziere și nici o altă consecință legală ce ar putea decurge din neplată. Din probele dosarului rezultă fără dubiu că în perioada în care inculpatul a fost deținătorul părților sociale și avea calitatea de administrator, obligația de depunere a declarațiilor către organele fiscale nu a fost scadentă, aceasta devenind scadentă la o dată ulterioară datei încheierii și procedurii efectelor cesiunii din data de 21.08.2008. În ceea ce privește cea de-a doua faptă imputată, se arată că la momentul încheierii tranzacțiilor firma era activă din punct de vedere legal și al prevederilor Codului fiscal. În mod concret, în condițiile unei hotărâri de cesiune a părților sociale ( 21.08.2008) și având în vedere și raportul de expertiză contabilă, la data scadenței obligațiilor de declarare, această obligație revenea unicului asociat și administrator al SC AR Orangina SRL, respectiv martorul D.P.. În ceea ce privește acțiunea civilă, se arată că singurele sume de bani care se pot reține ca fiind obligații de plată în sarcina inculpatului sunt conform raportului de expertiză, impozitul pe profit calculat pentru operațiunile realizate în luna iunie 2008 în sumă de 648 lei și TVA pentru aceiași perioadă în sumă de 769 lei.
Prin decizia penală nr. 174/A din 17 septembrie 2013 - Curtea de Apel Timișoara, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinței penale nr.152 din 29 aprilie 2013 a Tribunalului Arad.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu potrivit disp.art. 371 al 2 c.p.p, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă vinovăția inculpatului A.I. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al.1 lit.b,c din Lg,.241/2005 pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Art. 9 al.1 lit.b din Lg.241/2005 sancționează evaziunea fiscală comisă prin omisiunea în tot, sau în parte în actele contabile, ori in alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Art. 9 al.1 lit.c din Lg.241/2005 sancționează evaziunea fiscală comisă prin evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni legale, ori evidențierea altor operațiuni fictive.
Apărarea inculpatului în ceea ce privește nevinovăția sa se referă la împrejurarea că a cesionat părțile sociale ale SC AR ORANGINA SRL Arad în favoarea martorului D.P., care astfel a devenit administratorul al societății începând cu data de 21.08.2008, astfel încât obligația impusă de dispozițiile legale referitoare la declararea operațiunilor organului fiscale teritorial ar fi revenit noului administrator. Susținerile inculpatului în sensul că urmare a cesionării părților sociale înainte de declararea termenului vânzării a ieșit din atributul inculpatului obligația de a depune declarațiile la organul fiscal nu poate fi reținută, apărarea inculpatului în sensul că obligația de depunere a obligațiilor nu a fost scadentă și a fost transferată odată cu cesiunea părților sociale către noul asociat unic care a preluat în condițiile legii drepturile și obligațiile firmei nu poate fio reținută. Așa cum rezultă din actele dosarului în luna noiembrie 2008 organele fiscale de control aparținând Gărzii Financiare Arad au efectuat un control de specialitate în scopul verificării realității și legalității operațiunilor economice desfășurate în cadrul SC AR ORANGINA SRL Arad al cărui asociat unic si administrator era inculpatul A.I..
Din nota de constatare și a procesului verbal încheiat de Garda Financiară Arad rezultă faptul că în perioada iunie-iulie 2008 inculpatul a efectuat vânzări de fructe - legume către două societăți comerciale din București, respectiv SC Ama Impex 2000 RO SRL și SC Dandan Impex SRL, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, fără a le declara la organul fiscal teritorial, aspect care rezultă și din analiza fișei sintetice totale din data de 12.11.2008. pentru a justifica livrările de mărfuri către cele două societăți, inculpatul a prezentat organelor de control patru facturi prin care societatea pe care o reprezenta a achiziționat fructele de la SC Cereals Edi Trading SRL Suseni, jud.Argeș. Urmare verificărilor efectuate la firma furnizoare prin intermediul Gărzii Financiare Argeș, s-a constatat că societatea nu funcționează la sediul declarat, ci funcționează în regim de " firmă fantomă";, astfel că achizițiile efectuate de inculpat de la această societate și ulterior livrările mărfurilor stipulate în cele patru facturi, s-au dovedit a fi fictive.Urmare a operațiunilor fictive înregistrate de inculpat în contabilitatea societății pe care a administrat-o, a prejudiciat prin sustragerea de la plata către bugetul consolidat al statului suma de 222.895 lei reprezentând TVA și 187.701 lei reprezentând impozit pe profit. Urmare controlului fiscal efectuat și a verificărilor achizițiilor intracomunitare efectuate în aceiași perioadă de referință de către inculpat în numele societății SC Ar Orangina, s-a constatat că a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri în sumă totală de 65.477 lei fără a fi declarate organului fiscal teritorial, astfel că urmare acestei operațiuni comerciale inculpatul a sustras societatea de la plata unui TVA în sumă de 12.441 lei și a unui impozit pe profit în sumă de 10.476 lei. Ulterior inculpatul a înstrăinat societatea către un cetățean din județul Vrancea, cu active și pasive, așa cum rezultă din documentele justificative eliberate de Registrul Comerțului.
Martorul D.P. -fila 89 dosar rejudecare, audiat conform dispozițiilor deciziei de casare, arată că l-a cunoscut pe inculpatul A.I. în Gara de Nord București și acesta i-a propus să preia SC AR Orangina SRL Arad, primind de la inculpat suma de 2.500 lei pentru preluarea societății. Martorul arată că a primit prin poștă la o lună după preluarea societății certificatul de înregistrare al firmei, actul constitutiv, chitanța privind taxa judiciară de timbru pentru mențiunile la Registrul Comerțului și pentru cazierul fiscal, hotărârea societății nr. 1/21.08.2008 și încheierea nr. 7053/25.08.2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad. Martorul arată că nu a primit alte acte ale societății, respectiv ștampila și arhiva și nu a desfășurat nici un fel de activitate în cadrul acesteia, preluând societatea doar pentru suma de bani oferită de inculpat, arătând în continuare că nu știe ce înseamnă preluarea unei societăți comerciale.
În cauză față de dispozițiile instanței de recurs a fost întocmită o expertiză fiscală, concluziile acesteia aflându-se la dosar - filele 77-88 și 109-113 dosar rejudecare. Din examinarea facturilor emise de SC Cereals Trading SRL Suseni către SC Orangina SRL, regăsite în anexa nr. 3 din nota de constatare din data de 14.11.2008 a Gărzii Financiare Arad, rezultă că acestea conținea următoarele informații: numărul de ordine, data emiterii, data la care au fost livrate bunurile;denumirea, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA ale persoanei impozabile care emite factura; denumirea și adresa beneficiarului bunurilor, precum și codul de înregistrare în scopuri TVA; denumirea și cantitatea bunurilor livrate; baza de impozitare a bunurilor și prețul unitar, exclusiv taxa; cota de taxă aplicată și suma taxei colectate. Din compararea acestor informații cu informațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină o factură, precizate la art. 155 al.5 codul fiscal, rezultă că, în cazul celor patru facturi emise de inculpat, această cerință de formă a fost îndeplinită.
Potrivit constatărilor comisarilor Gărzii Financiare din Nota de constatare AR 0010910/14.11.2008 și procesul verbal nr. 10077/7.12.2008, în perioada iunie- iulie 2008 SC Orangina SRL a efectuat vânzări către două societăți comerciale din București, în valoare totală de 1.173.131,90 lei, sumă care reprezintă vânzări nete, fără TVA, iar sub aspectul impozitului pe profit, această sumă reprezintă venit impozabil. Din examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că SC Orangina SRL este plătitoare de impozit pe profit și nu de impozit pe venit, prin urmare, baza de calcul o constituie profitul impozabil și nu venitul impozabil.
Potrivit art. 19 al.1 din codul fiscal " profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare";, iar potrivit art. 21 al.1 din codul fiscal " pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare";. Raportat la aceste dispoziții legale și potrivit celor constatate prin examinarea celor patru facturi, expertul a concluzionat că sumele înscrise în facturi, al căror total este de 204.886 lei, reprezintă cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor impozabile în sumă de 1.173.131,90 lei.
Persoana responsabilă cu organizarea și conducerea contabilității este administratorul sau altă persoană care are obligația gestionării unității respective, iar obligația depunerii declarațiilor fiscale la organele fiscale competente, revine societății comerciale SC Orangina SRL, care avea calitatea de contribuabil din punct de vedere al impozitului pe profit, respectiv de persoană impozabilă înregistrată în scopuri TVA.
Expertul a răspuns și la obiecțiunile formulate de inculpat prin apărător, stabilind că anterior cesiunii părților sociale, în concret la data de 25.06.21008 o parte din obligațiile către stat erau scadente, fiind vorba despre operațiunile efectuate in luna iunie aferente trim.II 2008 și cele din luna iunie 2008 parte din ele fiind scadente și după cesionarea părților sociale pentru perioada ulterioară celei menționate. Cu privire la solicitarea de a se lămuri dacă facturile eliberate de o societate care nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat si nu conduce evidență contabilă corespunzătoare sunt facturi valabile din punct de vedere fiscal pentru destinatarul lor, expertul concluzionează că acestea sunt valabile în situația în care societatea emitentă a facturilor nu este declarată contribuabil inactiv potrivit codului de procedură fiscală. Și cu privire la achizițiile intracomunitare, având ca obiect legume, a căror operațiuni nu au fost înregistrate in evidența financiar contabilă, s-a concluzionat că asemenea bunuri au fost tranzacționate pe piața neagră și că persoana care a efectuat această achiziție este obligată la plata taxei, conform art. 157 din codul fiscal, fără a putea fi deductibilă. În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că fapta inculpatului A.I. care, în calitate de asociat unic și administrator al SC AR Orangina SRL, în perioada iunie- iulie 2008, conform borderoului de vânzări, a efectuat vânzări către două societăți comerciale din București în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 al.1 lit.b din Lg.241/2005, iar fapta aceluiași inculpat, care pentru a crea o aparență de cumpărător de bună credință s-a folosit de un număr de 4 facturi fictive emise de societăți care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduc evidență contabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 al.1 liot.c din Lg.241/2005.
Față de declarațiile martorului despre care se afirmă că a preluat societatea al cărei administrator unic era inculpatul A.I., depozițiile martorului L.M. -fila 80 dosar UP, care arată că obiectul activității societății al cărei administrator era martorul, era acela de transport intern si internațional și că în cursul lunii iulie 2008 a efectuat transport pentru firma administrată de către inculpat, marfa fiind descărcată în localitatea Nădlac plata efectuându-se în numerar, de actele și documentele aflate la dosarul cauzei, instanța de apel va înlătura depozițiile inculpatului formulate în cuprinsul motivelor de apel cu privire la neimplicarea sa în activitatea SC AR Orangina SRL și după data cesionării părților sociale, în condițiile în care inculpatul era cel care a continuat să deruleze asemenea operațiuni.
În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată raportat la probele administrate și circumstanțele personale ale inculpatului, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte antisociale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, calitatea în care a comis faptele și soluția dată laturii penale a cauzei, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, în mod corect a fost obligat inculpatul la repararea prejudiciului cauzat părții civile ANAF- Garda Financiară Arad conform principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită impunându-se acordarea majorărilor, dobânzilor și penalităților de întârziere până la plata efectivă a prejudiciului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs și prin decizia penală nr. 1185 din 2 aprilie 2014 - ÎCCJ respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Anton Ion împotriva deciziei penale nr. 174/A din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.
