Evaziune fiscală. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 88 din data de 19.03.2013
Sentința penală nr. 88 din 19 martie 2013 - Tribunalul Arad
Admite excepțiile formulate de inculpatul D.A. și în consecință:
În baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală restituie la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, cauza penală privind pe inculpatul D. A. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 și art. 41 alin. 2 Cod penal și T.V.T. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. 3 din Legea nr. 241/2005 și art. 41 alin. 2 Cod penal.
Procedând la verificarea sesizării instanței prin prisma excepției invocate, tribunalul constată următoarele:
Astfel, conform art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, obiectul judecății fiind astfel obiectul învestirii instanței, determinat de cuprinsul actului de sesizare.
Cum potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedură penală rechizitoriul trebuie să descrie fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, fixându-se astfel obiectul judecății, rezultă, fără dubiu că prin rechizitoriu trebuie să se indice în ce constă fapta de care este acuzat inculpatul, arătându-se, totodată, probele pe care se sprijină învinuirea.
Potrivit textelor legale arătate, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activității inculpatului, ci și la descrierea acesteia într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, în sensul investirii instanței.
Ori, în speță, prin rechizitoriu inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea în formă continuată a unor infracțiuni de evaziune fiscală, fără să se determine numărul actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate și fără să se indice persoanele juridice în raport cu care a fost desfășurată activitatea infracțională a inculpaților, numele acestor societăți nefiind arătate în rechizitoriu.
Totodată, inculpatul D.A. a invocat nulitatea relativă a unor acte înfăptuite în cursul urmăririi penale în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv nerespectarea dreptului la apărare prin neaducerea de îndată la cunoștință a învinuirii, faptul că efectuarea expertizei fiscale a fost dispusă înainte de începerea urmăririi penale și că părțile nu au fost prezente, neputând astfel formula obiective sau obiecțiuni la raportul de expertiză, că organul de urmărire penală nu a fost preocupat pentru aflarea adevărului în cauză și că urmărirea penală a fost începută prin ordonanță și nu prin rezoluție; față de excepțiile invocate, instanța va aprecia că toate aceste nulități nu pot conduce la anularea actelor procesuale deja înfăptuite, neconstituind un impediment pentru buna desfășurare a judecății întrucât nu s-a produs o vătămare a drepturilor procesuale care să nu poată să fie remediată în cursul judecății.
Față de cele arătate, apreciindu-se că neregularitatea nu poate fi acoperită în nici un mod prin acordarea unui termen (de altfel, de la data formulării excepțiilor și până la pronunțare cu privire la acestea, la un alt termen de judecată, procurorul nu a înțeles să acopere această neregularitate), ci numai în condițiile în care sesizarea instanței urmează să fie făcută prin alt rechizitoriu emis în urma punerii în mișcare a acțiunii penale pentru toate actele materiale ce urmează să fie descrise, urmând să fie indicată și contribuția fiecărui inculpat la comiterea diverselor acte imputate, instanța în baza art. 332 alin 2 Cod procedură penală va dispune restituirea cauzei privind pe inculpați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, pentru refacerea urmăririi penale, înainte de întocmirea unui nou rechizitoriu potrivit celor mai sus arătate, urmând să se procedeze la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală prin care inculpații să ia cunoștință de toate actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și prin decizia penală nr. 672/R din 5 iunie 2013 Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 38515 pct.2, lit. c Cod procedură penală a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței penale nr. 88/19 martie 2013 a Tribunalului Arad, a casat sentința penală recurată și a trimis cauza la instanța de fond, Tribunalul Arad pentru continuarea judecății.
În motivarea deciziei de casare instanța de recurs a reținut că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că în ceea ce privește sesizarea instanței de judecată, există deosebire între verificarea regularității actului de sesizare în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. 1 Cod procedură penală și restituirea cauzei la procuror pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la sesizarea instanței, despre care face vorbire art. 332 alin. 2 Cod procedură penală.
Verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instanței, efectuată în temeiul art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la conținutul actului de sesizare și asupra respectării dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, iar nu asupra modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale.
Potrivit art. 300 alin. 1 Cod procedură penală : "instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
Potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedură penală "rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă ... fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică ...";, iar potrivit art. 317 Cod procedură penală, "judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței";.
Se observă că la termenul din 19.02.2013, instanța a dispus citarea martorilor, ocazie cu care a constatat și lipsa inculpaților legal citați. Rezultă că la acel termen de judecată, instanța a apreciat asupra regularității actului de sesizare și a dispus citirea rechizitoriului și începerea cercetării judecătorești, depășindu-se astfel termenul procedural în care instanța putea să analizeze regularitatatea actului de sesizare (prima înfățișare).
Prima instanță a reținut în considerentele încheierii motive care țin de regularitatea actului de sesizare respingând excepțiile de nulitate invocate de inculpatul D. A. prin avocat și cu toate acestea a restituit cauza la procuror în temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cu care "instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător";.
Instanța de recurs reține că în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența, distinctă, a art. 300 Cod procedură penală și a art. 332 Cod procedură penală care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Sesizarea nelegală la care face referire art. 332 Cod procedură penală, privește actele procesuale și procedurale ce au stat la baza întocmirii rechizitoriului, ce trebuie refăcute, numai atunci operând instituția prevăzută de art. 332 Cod procedură penală, ce vizează nulitatea absolută a actului de sesizare, care poate să fie invocată în tot cursul judecății.
Instanța de fond, în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, astfel încât, a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale ca urmare a desesizării.
În cauză, tribunalul nu s-a raportat la prevederile art. 300 Cod procedură penală, deși a analizat cu prioritate excepția neregularității actului de sesizare a instanței. Numai că, în speță, neregularitatea actului de sesizare nu a fost analizată la prima înfățișare potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, Curtea apreciază că în cauză nu există nici unul din motivele de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmării penale prevăzute de art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece actele procesuale premergătoare întocmirii rechizitoriului nu sunt lovite de nulitatea absolută, neexistând nici un motiv pentru refacerea urmăririi penale.
