Exercitarea acţiunii civile în procesul penal împotriva părții vătămate. inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 891 din data de 27.10.2016
Prin sentința penală nr 455 din 11 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar. nr.18042/193/2014 a fost condamnat inculpatul E. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal la pedeapsa de 4.500 lei amendă penală.
În temeiul art.61 alin.2, 4 lit. c, alin.6 din Codul penal s-a constatat că amenda aplicată inculpatului corespunde unui număr de 180 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile - amendă fiind de 25 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal. A fost obligat inculpatul E. F. să plătească părții civile E. M. suma de 2.500 lei, daune materiale, 4.000 lei daune morale și 150 lei cheltuieli de judecată, restul pretențiilor civile fiind respinse ca nefondate.
Inculpatul E. F și partea civilă E. M au fost obligați .să plătească, fiecare, părții civile Spitalul Județean de Urgență câte 214,15 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, și părții civile S.J.A. Botoșani câte 158 lei, reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală.
A mai fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 18.05.2014, în jurul orei 0400, persoana vătămată E. M., însoțită de fratele său, E. G., se întorcea pe drumul sătesc de la discoteca organizată în satul D.. Ajungând în apropierea locuinței lor, aceștia s-au întâlnit cu martorii M. I. și M. C., din aceeași localitate și, pe fondul unor relații conflictuale preexistente, au început să-și adreseze reciproc injurii, cuvinte jignitoare, iar mai apoi s-au îmbrâncit.
Conflictul a fost observat de inculpatul E. F., vărul martorului M.I., care venea și el de la discoteca organizată în sat. Inculpatul a solicitat fraților E. G. și E. M.. să-l lase în pace pe vărul său, însă aceștia nu s-au conformat, ba, mai mult, enervat de intervenția inculpatului, E. G.., fratele persoanei vătămate, l-a lovit în mod repetat cu pumnul în zona feței, apoi a intervenit și persoana vătămată E. M. care l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona gâtului.
Observând că frații E G și E. M. nu vor să înceteze agresiunea fizică îndreptată împotriva sa, inculpatul a sărit gardul în curtea martorului C.G, de unde a luat o bucată de lemn, apoi a ieșit pe drumul public și a lovit-o pe persoana vătămată E. M., în mod repetat, cu bucata de lemn în zona feței și a spatelui, E.M. căzând în șanțul drumului.
După ce partea vătămată E. M. a căzut, inculpatul s-a îndreptat spre fratele acesteia, E. G., pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele.
Conflictul a luat sfârșit, datorită intervenției martorilor M. V. și B. L., care i-au separat pe frații E. și inculpat din îmbrânceala reciprocă. După consumarea agresiunii fizice atât inculpatul, cât și persoana vătămată s-au deplasat la domiciliile lor.
Partea vătămată a fost consultată de medicul legist, în certificatul medico-legal reținându-se că a suferit leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corpuri și mijloace contondente și de corpuri dure, pot data din 18.05.2014, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În perioada 19.05 - 22.05.2014, persoana vătămată E. M. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență - Secția Chirurgie.
Deși a fost antrenat în conflict, fiind lovit de inculpat, fratele persoanei vătămate, respectiv martorul E. G., nu s-a adresat Serviciului de Medicină Legală, în vederea eliberării certificatului medico-legal și nici nu a depus plângere penală față de E. F. pentru comiterea infracțiunii de "lovire sau alte violente".
Inculpatul E. F., a susținut că a fost provocat și lovit de frații E. M. și E. G., dar nu a solicitat să se efectueze cercetări față de aceștia și nu a depus plângere penală cu privire la comiterea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", recunoscând că a lovit-o pe persoana vătămată E. M., însă a fost provocat de atitudinea agresivă a acesteia.
Prima instanță a reținut conduita provocatoare a persoanei vătămate E. M, acesta și fratele său, E. G., fiind inițiatorii agresiunii fizice îndreptate împotriva inculpatului E.F, iar actele materiale de lovire atribuite inculpatului au constituit o ripostă la manifestările violente ale persoanei vătămate asupra martorului M.I, apoi, odată cu escaladarea conflictului, asupra sa, astfel încât prima instanță a considerat că în mod justificat s-a reținut în beneficiul inculpatului E. F. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. l lit. a din Codul penal.
În consecință prima instanță a procedat la sancționarea penală a inculpatului la pedeapsa amenzii, având în vedere circumstanțele generale de individualizare enunțate de dispozițiile art. 74 Cod penal, precum și circumstanțele personale ale acestuia.
În ce privește latura civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată E. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, daune materiale, reprezentând analize medicale, medicamente și tratament medical, suma de 8.000 lei, daune morale, reprezentând suferința părții civile și 300 lei cheltuieli de judecată.
În ce privește daunele materiale, întrucât din probatoriul administrat a rezultat că partea civilă E. M a cheltuit o sumă mai mică decât cea solicitată, dar și faptul că este cea care a provocat conflictul, considerând că are o culpă în proporție de 50%, prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de aceasta.
Relativ la daunele morale solicitate, prima instanță a reținut, în esență, că suferințele produse prin fapta inculpatului E. F. au fost de natură a produce traume fizice și psihice părții vătămate, fiind dovedite de numărul destul de mare de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie pentru vindecare, însă a apreciat că suma solicitată este mult prea mare, reținând și gradul de culpă a părții civile care, prin atitudinea sa, a determinat acțiunea inculpatului.
De asemenea, prima instanță a reținut că Spitalul Județean de Urgență s-a constituit parte civilă cu suma de 429,654 lei, cheltuieli de spitalizare, iar Serviciul Județean de Ambulanță s-a constituit parte civilă cu suma de 315,70 lei, cheltuieli de transport și asistență medicală.
Văzând dispozițiile art. 320 din Legea 95/2006, precum și gradul de culpă al inculpatului și părții vătămate, instanța de fond a obligat inculpatul E. F și partea civilă E. M. să plătească, fiecare, părții civile Spitalul Județean de Urgență câte 214,15 lei, cheltuieli de spitalizare și părții civile S.J.A: câte 158 lei cheltuieli de transport și asistență medicală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpatul E. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul modului de soluționare a laturii penale cât și a celei civile. Prin decizia penală nr. 891 din 27 octombrie 2016 pronunțată în ds. nr.18042/193/2014, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile dispunând redozarea pedepsei aplicate inculpatului, reducerea despăgubirilor morale acordate părții civile E.M. și înlăturarea din sentință a dispoziției de obligare a părții civile E. M. la plata sumei de 214,15 lei în favoarea părții civile Spitalul de Urgență și a sumei de 158 lei în favoarea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță.
Curtea a constatat, între altele că, sub aspectul laturii civile, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală în ce privește dispoziția de obligare a părții civile E. M. la plata sumei de 214,15 lei în favoarea părții civile Spitalul de Urgență, precum și a sumei de 158 lei în favoarea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță, soluție criticată pe bună dreptate de parchet.
Astfel, deși partea civilă a avut un grad de culpă la producerea prejudiciului cauzat nu doar ei ci și celor două părți civile mai sus arătate, nu poate fi subiect pentru tragerea la răspundere civilă în propriul proces în care are nu are nici calitate de inculpat și nici aceea de parte responsabilă civilmente. Astfel, potrivit disp. art. 19 alin.(1) și (2) Cod procedură penală, " (1) Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
(2) Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente.";
Analizând textul de lege mai sus citat, rezultă, până la evidență, că acțiunea civilă alăturată unei acțiuni penale se exercită întotdeauna numai împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente, nefiind prin urmare posibilă exercitarea unei astfel de acțiuni și împotriva persoanei vătămate.
De asemenea, și disp. art. 86 Cod procedură penală constituie un argument legal în sprijinul acestei opinii, dispoziții potrivit cărora, " Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.";
În speță, persoana vătămată a participat în proces doar ca parte civilă, conform art. 32 Cod procedură penală, neavând deci nici calitatea de inculpat și nici aceea de parte responsabilă civilmente pentru a putea fi obligată la plata despăgubirilor civile, așa cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
