Faptă care prezintă pericol social. Criteriul valoric al pagubei nu este determinant, esenţiale fiind împrejurările reale în care a fost săvârşită fapta
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 5161/2001, a Judecătoriei Iaşi, inculpaţii G.D.L. şi C.D.C. au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) Cod procedură penală. Potrivit art. 18' alin. 3 şi art. 91 lit. c) Cod penal, s-a aplicat fiecărui inculpat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 3.000.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpaţilor, de a sustrage, prin efracţie, dintr-un autoturism, o roată de rezervă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, deoarece s-a adus o atingere minimă patrimoniului părţii vătămate, iar prin conţinutul ei concret este, în mod vădit, lipsită de importanţă.
Prin decizia penală nr. 1124/2002, Tribunalul Iaşi a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa atacată în privinţa dispoziţiilor referitoare la achitarea inculpaţilor. Rejudecând, tribunalul 1-a condamnat pe G.D.L. la 3 ani închisoare, iar pe C.D.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 lit. a), e), g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal pentru C.D.C.
Tribunalul a reţinut că instanţa de fond a evaluat în mod greşit gradul de pericol social al faptei şi a apreciat că, în raport de împrejurările comiterii acesteia şi de conduita inculpaţilor, este exclusă achitarea. Din dosarul de fond a rezultat că inculpaţii au săvârşit fapta pe timp de noapte, într-un loc public şi prin efracţie, circumstanţe ce demonstrează un grad de pericol social sporit al faptei şi al făptuitorilor.
Valoarea relativ mică a prejudiciului cauzat prin infracţiune, de 2.500.000 lei, nu poate conduce la stabilirea în concret a lipsei gradului de pericol social al unei infracţiuni, fiind esenţiale şi celelalte aspecte legate de conduita inculpaţilor, anterior săvârşirii faptei, dar şi după acest moment, importanţa valorii sociale ocrotite de legea penală şi încălcate prin nesocotirea acesteia, în momentul efracţiei inculpaţii nu cunoşteau ce bunuri vor găsi pentru a le sustrage, iar împrejurarea că au găsit un bun de valoare modică nu le poate profita, în pofida circumstanţelor reale care agravează răspunderea penală.
S-a reţinut, totodată, că inculpatul C.D.C. a fugit de la locul faptei, că anterior acesta a mai suferit o condamnare pentru tâlhărie şi, cu toate că a beneficiat de liberarea condiţionată, acesta şi-a reluat activitatea infracţională, precum şi faptul că ambii inculpaţi s-au sustras de la judecată. Toate aceste elemente, raportate la împrejurarea că astfel de fapte se săvârşesc cu o frecvenţă deosebită pe raza municipiului Iaşi, au impus concluzia că fapta analizată prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi trebuie sancţionată, atât pentru reeducarea inculpaţilor, cât şi pentru apărarea societăţii civile, prin descurajarea săvârşirii unor astfel de fapte de către alte persoane.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 337/2003, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, prin care s-au respins recursurile inculpaţilor.
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 337 din 2003
