Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Criterii de determinare în concret a gradului de pericol social al faptei
| Comentarii |
|
La determinarea în concret a gradului de pericol social al faptei se au în vedere împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, conduita şi persoana acestuia, precum şi scopul urmărit.
Fapta inculpatului, care la întoarcere de la un meci de fotbal, pe fondul unui conflict între galerii, a lovit-o pe partea vătămată, nu are în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni.
(Decizia nr. 671 din 22 aprilie 2004 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1003 din 19.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 3698/2003, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A.C., din art. 182 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal, în art. 184 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal, ca neîntemeiată.
în baza art. 182 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, la data de 16.03.2002, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate G.F. o lovitură cu pumnul în zona feţei, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 de zile de îngrijiri medicale şi afectarea severă morfofuncţională a vederii ochiului stâng -infirmitate permanentă.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a vizat greşita reţinere a prevederilor art. 73 lit. b) din Codul penal şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
în apelul formulat, inculpatul a adus critici sentinţei sub aspectul greşitei aplicări a legii. Astfel, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1) din Codul de procedură penală cu referire la art. 181 din Codul penal ori în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.
Prin Decizia penală nr. 88/A din 21.01.2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 4888/2003, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi inculpatul A.C.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.C.
în motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat soluţia sub aspectul greşitei reţineri a stării de provocare şi al netemeiniciei pedepsei aplicate.
Inculpatul, prin motivele sale de recurs, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. 10 alin. 1 lit. b1) din Codul de procedură penală.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de temeiul invocat de către recurenţi, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, a apreciat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti ca nefondat, iar pe cel al inculpatului ca fondat, pentru următoarele considerente:
La determinarea în concret a gradului de pericol social al faptei nu se poate face abstracţie de împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, conduita şi persoana acestuia, precum şi scopul urmărit.
Analizând împrejurările în care s-a săvârşit fapta, s-a constatat că inculpatul a comis-o aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări, adică într-o stare de surescitare nervoasă provocată de partea vătămată, prin comportamentul acesteia (înjurături adresate inculpatului ce au adus atingere demnităţii acestuia, în condiţiile în care inculpatul se afla într-un cerc de prieteni, iar înjurăturile părţii vătămate l-au pus într-o postură neplăcută faţă de aceştia). S-au avut, de asemenea, în vedere modul concret în care a acţionat inculpatul (înjurăturile adresate de partea vătămată au produs în psihicul inculpatului o tulburare ce l-a determinat să o lovească pe partea vătămată), conduita şi persoana inculpatului (nu e cunoscut cu antecedente penale, este student anul II la A.S.E., provine dintr-o familie organizată, nu a mai intrat în conflict cu legea penală, se bucură de o bună reputaţie în familie şi societate, conform caracterizărilor de la dosarul cauzei; la data săvârşirii faptei avea vârsta de 18 ani, vârstă la care teribilismul diminuează discernământul), scopul urmărit de inculpat, starea de nervozitate caracteristică momentelor premergătoare unei competiţii sportive, precum şi provocarea venită din partea lui G.F., care l-a pus pe inculpat într-o postură umilitoare în faţa prietenilor săi şi a făcut ca acesta să-i aplice o lecţie părţii vătămate, în condiţiile în care aceasta i-a lezat demnitatea.
Pe baza acestor elemente, Curtea a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, acesta săvârşind fapta pe fondul unei puternice tulburări generate de comportamentul victimei. Inculpatul a răspuns violent numai după ce a fost provocat, la aceasta adăugându-se şi comportamentul specific vârstei (18 ani) şi contextul în care s-a desfăşurat fapta (înaintea unei competiţii sportive, atunci când starea de nervozitate este crescută).
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul inculpatului, a casat Decizia penală nr. 88/2004 şi parţial Sentinţa penală nr. 1003 din 19.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi, pe fond, rejudecând:
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1) din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal.
Conform art. 181 din Codul penal, raportat la art. 91 lit. c) din Codul penal, i-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 10.000.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 1003/2003. în ceea ce priveşte recursul parchetului, Curtea l-a considerat nefondat, apreciind că instanţele au reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, aşa cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză, şi toate elementele de ordin obiectiv şi subiectiv în care a fost săvârşită fapta.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins recursul parchetului ca nefondat.
