Furt calificat. Fapta savârsita intr-un loc public. Înteles.
| Comentarii |
|
Furt calificat. Fapta savârsita intr-un loc public.
Înteles.(decizia penala nr.1851/R/14 oct.2004 -C.A.B. - S I Pen)
Fapta inculpatului de a patrunde într-un spital si de a sustrage dintr-unsalon mai multe bunuri apartinând unui pacient întruneste elementeleconstitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 al.1, 209al.1,lit.e Cod penal, spitalul fiind, conform art.152 lit.a Cod penal, unasezamânt de sanatate care, prin natura si destinatia lui, este totdeaunaaccesibil publicului.
Prin sentinta penala nr. 2011 din 17 august 2004 a fost condamnatinculpatul H A în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit.b din Codul penal, la 4 ani închisoare.
S-au aplicat dispozitiile art. 71 si 64 din Codul penal, s-a mentinutstarea de arest a inculpatului si s-a dedus din pedeapsa aplicata durataarestarii preventive de la 8 iulie 2004 la zi.În baza art. 116 din Codul penal s-a luat masura de siguranta a interziceriipentru inculpat de a se afla în Bucuresti 3 ani dupa executarea pedepsei.
S-a constatat ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila.Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut în fapt ca în ziua de 8 iulie 2004 înjurul orelor 16,30, inculpatul a patruns în Spitalul Militar Central, SectiaOftalmologie, Rezerva nr. 12, de unde a sustras doua telefoane mobilemarca "Sagem" si respectiv "Alcatel" apartinând partii vatamate CH, imediatdupa savârsirea faptei inculpatul a fost surprins de personalul de paza alspitalului.
Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au fost stabilite în bazaprocesului-verbal de constatare a infractiunii întocmit de organele de politie,a declaratiei partii vatamate C H, a procesulu-verbal de conducere în teren, adeclaratiilor martorului C D, a dovezii de predare a bunurilor catre parteavatamata, probe coroborate cu recunoasterile depline si amanuntite aleinculpatului.
S-a stabilit ca fapta a fost comisa în conditiile recidivei prevazuta deart. 37 lit. b Cod penal.
Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a Penala prin decizia penala nr. 1124din 22 septembrie 2004 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatîmpotriva sentintei primei instante, considerând nefondata critica formulata însensul gresitei individualizari a pedepsei.
Astfel s-a apreciat ca sanctiunea a fost stabilita înspre minimulprevazut de lege si ca nu exista motive de reducere a acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul HA, care invocând dispozitiile art. 385/9 alin. 1 pct. 14 din Cod procedurapenala, a sustinut ca pedeapsa aplicata este prea severa si a solicitatreducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constata ca instantele retinândîn mod corect, în baza materialului probator al cauzei, vinovatia inculpatuluiîn savârsirea la 8 iulie 2004, în loc public, a infractiunii de furt calificatprevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e din Codul penal au aplicatacestuia o pedeapsa privativa de libertate orientata înspre minimul prevazutde lege.
Astfel, potrivit art. 72 din Codul penal, au fost avute în vederepericolul social al faptei, împrejurarile savârsirii acesteia, prejudiciul relativscazut cauzat partii vatamate, dar si persoana inculpatului care a doveditsinceritate pe parcursul procesului penal si se afla în stare de recidivaprevazuta de art. 37 lit. b din Codul penal în raport cu pedeapsa anterioarade 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1322 din 10noiembrie 1998 a Judecatoriei Petrosani, executata, potrivit copiei cazieruluijudiciar al inculpatului aflat la dosar.
Se mai constata ca pedeapsa aplicata este de natura a asigura,potrivit art. 52 din codul penal prevenirea savârsirii de noi infractiuni sireintegrarea în comunitate a inculpatului.Deoarece au fost respectate dispozitiile legale aratate, iar din acteledosarului nu rezulta existenta unor temeiuri de reducere a pedepsei aplicatecritica formulata în sensul gresitei individualizari a pedepsei aplicate nupoate fi primita.
Mai este de mentionat referitor la incidenta în cauza a agravanteiprevazuta de art. 209 lit. e din Codul penal, respectiv savârsirea furtului înloc public, ca spitalul este conform art. 152 lit. a din acelasi cod unasezamânt de sanatate accesibil publicului prin natura si destinatia lui, cainculpatul patrunzând într-o sectie a Spitalului Militar Central si sustragândbunurile persoanei vatamate raspunde penal pentru savârsirea acesteiinfractiuni de furt calificat.
Asa fiind, recursul inculpatului nu poate fi luat în considerare dinoficiu sub aspectul încadrarii juridice, conform art. 385/9 alin. 3 din Codprocedura penala.
Întrucât motivul de casare invocat este nefondat, iar din examinareaactelor dosarului nu se constata existenta unor cazuri de casare care pot filuate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b si aart. 192 alin. 2 din Cod procedura penala urmeaza a respinge recursuldeclarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare catre stat. 2
