Furt calificat. Fapta savârsita intr-un loc public. Înteles. Furt
| Comentarii |
|
Înteles.
(decizia penala nr.1851/R/14 oct.2004 -C.A.B. - S I Pen)
Fapta inculpatului de a patrunde într-un spital si de a sustrage dintr-un
salon mai multe bunuri apartinând unui pacient întruneste elementele
constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 al.1, 209
al.1,lit.e Cod penal, spitalul fiind, conform art.152 lit.a Cod penal, un
asezamânt de sanatate care, prin natura si destinatia lui, este totdeauna
accesibil publicului.
Prin sentinta penala nr. 2011 din 17 august 2004 a fost condamnat
inculpatul H A în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit.
b din Codul penal, la 4 ani închisoare.
S-au aplicat dispozitiile art. 71 si 64 din Codul penal, s-a mentinut
starea de arest a inculpatului si s-a dedus din pedeapsa aplicata durata
arestarii preventive de la 8 iulie 2004 la zi.
În baza art. 116 din Codul penal s-a luat masura de siguranta a interzicerii
pentru inculpat de a se afla în Bucuresti 3 ani dupa executarea pedepsei.
S-a constatat ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut în fapt ca în ziua de 8 iulie 2004 în
jurul orelor 16,30, inculpatul a patruns în Spitalul Militar Central, Sectia
Oftalmologie, Rezerva nr. 12, de unde a sustras doua telefoane mobile
marca "Sagem" si respectiv "Alcatel" apartinând partii vatamate CH, imediat
dupa savârsirea faptei inculpatul a fost surprins de personalul de paza al
spitalului.
Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au fost stabilite în baza
procesului-verbal de constatare a infractiunii întocmit de organele de politie,
a declaratiei partii vatamate C H, a procesulu-verbal de conducere în teren, a
declaratiilor martorului C D, a dovezii de predare a bunurilor catre partea
vatamata, probe coroborate cu recunoasterile depline si amanuntite ale
inculpatului.
S-a stabilit ca fapta a fost comisa în conditiile recidivei prevazuta de
art. 37 lit. b Cod penal.
Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a Penala prin decizia penala nr. 1124
din 22 septembrie 2004 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat
împotriva sentintei primei instante, considerând nefondata critica formulata în
sensul gresitei individualizari a pedepsei.
Astfel s-a apreciat ca sanctiunea a fost stabilita înspre minimul
prevazut de lege si ca nu exista motive de reducere a acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H
A, care invocând dispozitiile art. 385/9 alin. 1 pct. 14 din Cod procedura
penala, a sustinut ca pedeapsa aplicata este prea severa si a solicitat
reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constata ca instantele retinând
în mod corect, în baza materialului probator al cauzei, vinovatia inculpatului
în savârsirea la 8 iulie 2004, în loc public, a infractiunii de furt calificat
prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e din Codul penal au aplicat
acestuia o pedeapsa privativa de libertate orientata înspre minimul prevazut
de lege.
Astfel, potrivit art. 72 din Codul penal, au fost avute în vedere
pericolul social al faptei, împrejurarile savârsirii acesteia, prejudiciul relativ
scazut cauzat partii vatamate, dar si persoana inculpatului care a dovedit
sinceritate pe parcursul procesului penal si se afla în stare de recidiva
prevazuta de art. 37 lit. b din Codul penal în raport cu pedeapsa anterioara
de 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1322 din 10
noiembrie 1998 a Judecatoriei Petrosani, executata, potrivit copiei cazierului
judiciar al inculpatului aflat la dosar.
Se mai constata ca pedeapsa aplicata este de natura a asigura,
potrivit art. 52 din codul penal prevenirea savârsirii de noi infractiuni si
reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate dispozitiile legale aratate, iar din actele
dosarului nu rezulta existenta unor temeiuri de reducere a pedepsei aplicate
critica formulata în sensul gresitei individualizari a pedepsei aplicate nu
poate fi primita.
Mai este de mentionat referitor la incidenta în cauza a agravantei
prevazuta de art. 209 lit. e din Codul penal, respectiv savârsirea furtului în
loc public, ca spitalul este conform art. 152 lit. a din acelasi cod un
asezamânt de sanatate accesibil publicului prin natura si destinatia lui, ca
inculpatul patrunzând într-o sectie a Spitalului Militar Central si sustragând
bunurile persoanei vatamate raspunde penal pentru savârsirea acestei
infractiuni de furt calificat.
Asa fiind, recursul inculpatului nu poate fi luat în considerare din
oficiu sub aspectul încadrarii juridice, conform art. 385/9 alin. 3 din Cod
procedura penala.
Întrucât motivul de casare invocat este nefondat, iar din examinarea
actelor dosarului nu se constata existenta unor cazuri de casare care pot fi
luate în considerare din oficiu, Curtea , în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b si a
art. 192 alin. 2 din Cod procedura penala urmeaza a respinge recursul
declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare catre stat.
2
