Furt calificat. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 1368 din data de 18.10.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 25.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Bacău, sub dosar nr. 11851/180/2016, cererea de revizuire formulată de către revizuientul-condamnat ZIR împotriva Sentinței penale nr. X, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. X, definitivă prin Decizia Penală nr. X pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
În motivarea cererii, revizuentul a precizat că sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 453, alin. 1, lit. a, b și e C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat:
- admiterea în principiu a cererii de revizuire;
- suspendarea executării hotărârii până la judecarea cererii de revizuire conform art. 460 C. proc. pen.
- rejudecarea cauzei în condițiile art. 461 C. proc. pen., cu administrarea probelor din cursul primei judecăți și ca o consecință, anularea hotărârii primei instanțe și a instanței de recurs cu aplicarea corespunzătorea a dispozițiilor art. 395-399 C. proc. pen., în vederea pronunțării unei soluții de achitare.
Acesta a arătat că prin Sentința penală X a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul X s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzute și pedepepsite de art. 208-209 alin (1) lit.a, g,i Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit a. și 76 lit c., reținându- se că ar fi săvârșit 3 fapte de furt în datele de 16/17 decembrie, anul 2009, 22/23 decembrie 2009, 17/18 ianuarie 2010.
În urma contopirii celor trei pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate pentru fiecare faptă s-a pronunțat condamnarea la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea unui termen de încercare de patru ani.
Prin Decizia Penală 1202 a Curții de Apel Bacău din 26.11.2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de subsemnatul.
Revizuentul arată că din examinarea sentinței de condamnare rezultă că faptele de furt vizau sumele 3.787 de lei pentru partea civilă SCS(cafea și sume de bani neprecizate), 1.792 de lei pentru partea civilă SCA (țigări Malboro, Asos, Kent) și respectiv 1.415 lei către SCG ( hot dog, lipii,sucuri).
Acesta arată că la data de 28.12.2015, potrivit comunicării anexate la dosar, prin Ordonanța din 14.12.2015, cu referire la cercetările penale ce vizau faptele de furt ce au făcut obiectul dosarului constituit în 2010 (aceleași cu cel în baza căruia a fost condamnat și pentru care s-u disjuns cercetările) - Ordonanața X - fapte de furt 28-29.12.2009, 29-30.12.2009, 19- 20.01.2010, 20-21.01.2010 s-a clasat cauza în ceea ce îl privește, în temeiul art. 315 alin (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 16 alin (1) lit c. C. proc. pen.
Revizuentul a arătat că în considerentele Ordonanței de clasare din 14.12.2015, pentru dosarul nou constituit X, cu raportare la referatul cu propunerea de clasare se constată că:
- în primă fază ZIR a recunoscut comiterea faptelor și că a participat activ la fiecare faptă;
- organul de urmărire penală a reținut însă că în urma efectuării cercetărilor există neconcordanțe între declarațiile persoanelor suspectate de comiterea faptelor;
- simpla declarație de recunoaștere din anul 2010 a lui ZIR s-a dovedit a nu fi o probă suficientă pentru pronunțarea unei răspunderi penale;
- probatoriul administrat în cauză nu a condus la probe sau mijloace de probă care să se coroboreze cu recunoașterea faptelor.
În opinia sa, comparându-se și coroborându-se cele două dosare penale, se face dovada faptului că a făcut la momentul anului 2010 recunoașterile de fapt, i în împrejurările în care a luat asupra sa săvârșirea unor fapte penale, care în realitate nu au fost comise de către el. Mai mult, susține că la vremea respectivă, nu a realizat gravitatea faptelor cu atât mai mult cu cât bunurile sustrase (cafea, țigări, alimente) aveau o valoare mică, iar în realitate autori ai infracțiunilor de furt au fost numiții CFD și DA, cei care de altfel i-au solicitat să recunoască faptele.
În aceste condiții, consideră că la baza condamnării sale a stat o recunoaștere formală ce nu corespondea realității, exemplificând în acest sens că bunurile sustrase în data de 16/17.12 .2009 (cafea) au fost vândute de numitul CAA în data de 12.12.2009 cu 350 de lei - fără a exista alte date, adică vânzarea cafelei s-a făcut înainte ca ea să fie sustrasă.
Revizuentul consideră că prezenta cerere a fost formulată în termenul legal, iar cu privire la cazurile de revizuire pe care se întemeiază a arătat următoarele:
A. s-au descoperit împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinica hotărârii pronunțate în cauză (art. 453, alin. 1, lit a C. proc. pen.)
După cum rezultă din Ordonanța din 14.12.2015 dată în dosarul X, resepctiv din Sentința penală X a Judecătoriei Botoșani, altele au fost împrejurările în care a făcut recunoașterile, respectiv a dat declarațiile la vârsta de 18 ani, indicând în acest sens și evaluarea psihologică și precizând că recunoașterea faptelor a avut la bază "presiunile care s-au exercitat și anumite sugestionări și captări ale voinței sale";.
În opinia sa, faptele și împrejurările rezultate din analiza dosarului nr. X, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei ar fi condus la o altă soluție. La acea dată, revizuentul susține că nu se făcea vinovat de faptele pentru care era cercetat, faptele și probele cauzei nu se coroborau și nu puteau să conducă la pronunțarea unei condamnări mai presus de orice dubiu.
B. Hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarațiile martorilor și ale celorlalți inculpați care au influențat hotărârea (art. 453, alin. 1, lit b C. proc. pen)
Petentul susține că examinarea declarațiilor martorilor, a persoanelor vătămate, chiar nedovedite că ar reprezenta elemente ale mărturiei mincinoase au influențat soluția de condamnare, deși ele nu se coroborau cu toate probele administrate în cauză, cu datele faptice, respectiv activitățile ce constituie elementul material al faptei. Arată că proba acestor declarații constă în probele administrate în dosarul de urmărire penală, respectiv reevaluarea declarațiilor sale și a celorlalți coinculpați în raport de propriile dosare penale, făcând trimitere la dosarul penal nr. X, înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoșani.
C. Existența unor otărâri judecătorești penale definitive ce nu se pot concilia (art. 453 , alin. 1, lit. e C. proc. pen.)
Petentul a arătat că la dosarul cauzei se atestă cu referire la hotărârea din dosarul Judecătoriei Botoșani, împrejurările în care hotărârea pronunțată împotriva sa a fost dată cu recunoașterea făcută la sugestia și cererea celorlalți coinculpați.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453. alin. 1, lit. a, b, e C. proc. pen. și art. 452 C. proc. pen.
Din dispoziția instanței a fost atașat dosarul nr. X al Judecătoriei Bacău.
Instanța, analizând cererea de revizuire a Sentinței penale X, pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia Penală nr. X pronunțată de Curtea de Apel Bacău. constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. X, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. X, în ceea ce îl privește pe revizuentul din prezenta cauză, s-au dispus următoarele:
"În baza art.208-209 alin.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic.art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.c C.pen. condamnă inculpatul ZIR la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 208-209 alin.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic.art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.c C.pen. condamnă inculpatul ZIR (cu datele de stare civilă de mai sus) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.208-209 alin.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic.art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.c C.pen. condamna inculpatul ZIR (cu datele de stare civilă de mai sus) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului ZIR drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen.
Suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii precum și executarea pedepselor accesorii pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
Atrage atenția inculpatului ZIR asupra prevederilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării (…)";
Ulterior, prin Decizia penală nr. X pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpații ZIR, CAA și CFD.
Instanța reamintește că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exer¬citată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Instanța urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 C. proc. pen, având în vedere împrejurarea că motivele ce pot fi invocate în susținerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 453, alin. 1 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
"a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.";
În ceea ce privește primul caz pe care se întemeiază cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, respectiv cel prevăzut de art. 453, alin. 1, lit. a C. proc. pen., din analiza textului legal, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul de față). Rezultă astfel că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării judecătorești rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.
Expresia "fapte sau împrejurări"; utilizată în dispozițiile art. 453, alin. 1, lit. a C. proc. pen. se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situație, stare, care în mod autonom, sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Revizuentul arată, în esență, că recunoașterea săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat, a avut doar un carcter formal, fiind făcută la solicitarea celorlalți inculpați și în urma "presiunilor"; ce au fost exercitate asupra sa. Cu toate acestea, din analiza probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, reiese că la pronunțarea soluției de condamnare în ceea ce îl privește pe inculpatul ZIR, instanța de judecată nu a avut în vedere în mod exclusiv declarația sa de recunoaștere din cursul urmăririi penale, ci soluția a fost dispusă în urma coroborării întregului material probator, administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și pe durata desfășurării cercetării judecătorești.
În cazul reaprecierii probelor deja administrate de instanța de fond s-ar ajunge la o continuare a judecății în calea extraordinară de atac a revizuirii, lucru nepermis de către lege. Mai mult, revizuientul a avut posibilitatea de a solicita probe pe parcursul urmăririi penale și al judecății, drept pe care însă nu a înțeles să îl valorifice.
În cursul procesului penal (f. 111, vol I ds nr. X), inculpatul ZIR s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarație în cauză. Totodată, deși acesta a formulat recurs împotriva hotărârii de condamnare, acesta nu s-a prezentat în fața instanței de control pentru a-și susține nevinovăția și nici nu a indicat motivele ce stau la baza formulării căii de atac, ci doar a criticat prin apărărtorul ales sentința de condamnare sub aspectul neteminiciei.
Soluția de clasare dispusă prin ordonanța procurorului din data de 14.12.2015 în dosar nr. X nu poate fi avută în vedere la analizarea acestui caz de revizuire așa cum solicită petentul, întrucât vizează alte fapte decât cele pentru care s-a dispus condamnarea. Soluția de clasare are la bază art. 16, alin. 1, lit. c C. proc. pen., organele de urmărire penală dând eficiență principiului in dubio pro reo, ca urmare a faptului că nu s-au identificat suficiente probe care să conducă la concluzia că numitul ZIR ar fi autorul infracțiunilor de fur calificat. Așa cum s-a arătat și în cele ce preced, soluția de condamnare dispusă în ceea ce îl privește pe acesta a avut la bază și alte probe, nu doar simpla sa declarație de recunoaștere a faptelor.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 453, alin. 1, lit. b C. proc. pen., instanța constată că revizuentul nu a indicat care sunt aspectele din cuprinsul declarațiilor martorilor ori ale persoanelor vătămate, care au caracter mincinos, ori dacă aceste aspecte au un caracter esențial, ce ar putea conduce la modificarea sentinței penale de condamnare.
Trimiterile făcute de revizuent prin apărător ales la sentința penală de condamnare pronunțată în dosarul penal nr. X al Judecătoriei Botoșani, nu pot fi primite în condițiile în care nu vizează aceleași fapte și aceleași persoane, care au făcut obiectul judecății în dosarul nr. X al Judecătoriei Bacău.
Conform art. 454, alin. 2 C. proc. pen., "în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. 1 - respectiv prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat auspra fondului cauzei constatând existența falsului sau existențas faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane - datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453, alin. 1, lit. b-d se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.";
Cu toate acestea, instanța constată că revizuentul nu a depus la dosarul cauzei vreo dovadă care să ateste că a formulat demersuri legale în dovedirea susținerilor sale, respectiv plângeri penale cu privire la infracțiunile de mărturie mincinoasă despre care susține că ar fi fost săvârșite de către martorii audiați ori că un astfel de demers legal nu ar mai putea fi inițiat datorită unor cauze ce împiedică punerea în mișcare ori exercitarea acțiunii penale.
Mai mult, chiar revizuentul în cererea formulată precizează că "examinarea declarațiilor martorilor, a persoanelor vătămate, chiar nedovedite că ar reprezenta elemente ale mărturiei mincinoase au influențat soluția de condamnare, deși ele nu se coroborau cu toate probele administrate în cauză, cu datele faptice, respectiv activitățile ce constituie elementul material al faptei.";
În ceea ce privește cel de-al treilea caz de revizuire invocat, respectiv cazul de revizuire prevăzut de art. 453, lit. e C. proc. pen., instanța reține că acest caz de revizuire presupune, în esență existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, situație în care toate hotărârile inconciliabile sunt supuse revizuirii.
Hotărârile inconciliabile trebuie să fie hotărâri penale, întrucât pe de o parte, cazurile de revizuire prevăzute în mod limitativ de art. 453 C. proc. pen. privesc doar latura penală și, pe de altă parte, instanța de revizuire, în situația admiterii cererii, urmează să anuleze hotărârile care nu se pot concilia și să pronunțe o nouă hotărâre.
Analizând prevederile art. 452 C. proc. pen, prin raportare la art. 453 C. proc. pen. instanța reține că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează conflictul de drept penal. Acest caz de revizuire implică fie existența unor hotărâri pronunțate pentru aceeași faptă, dar față de persoane diferite, fie existența unor hotărâri pronunțate față de aceeași persoană, dar pentru fapte diferite (spre exemplu, situația în care o persoană este condamnată pentru săvârșirea a două infracțiuni, în același timp, dar în localități diferite), ori chiar existența unor hotărâri pronunțate pentru fapte și persoane diferite (spre exemplu, o persoană este condamnată pentru infracțiunea de tăinuire, în timp ce alta este achitată pentru infracțiunea din care provenea bunul tăinuit, întrucât fapta nu există).
Așa cum rezultă din cele ce preced, hotărârile definitive nu se pot concilia în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 453, alin. 1, lit. e C. proc. pen. atunci când dispozițiile pe care le conțin se exclud între ele, această împrejurare nefiind aplicabilă în prezenta cauză.
Referitor la inadvertențele reținute în actul de sesizare privitoare la momentul săvârșirii infracțiunii de furt și la momentul întrăinării bunurilor, instanța apreciază că un asemenea aspect nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, ci ar fi trebuit valorificat la momentul soluționării cauzei, fie în fața instanței de fond, fie în calea de atac formulată.
În ultimul rând, instanța reține ca pertinente concluziile apărătorului ales al revizuentului care a precizat că judecătorul de la instanța de fond nu a menționat în dispozitivul hotărârii temeiurile ce au stat la baza contopirii pedepselor concurente aplicate inculpatului, însă nici această omisiune nu este de natură a atrage nelegalitatea hotărârii astfel pronunțate.
În concluzie, instanța constată că motivele invocate de către revizuientul ZIR nu se încadrează printre prevăzute expres și limitativ de art. 453 C. proc. pen. pentru a face admisibilă în principiu cererea de revizuire formulată în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 459 C. proc. pen.
Dată fiind soluția ce se va pronunța cu privire la cererea de revizuire, instanța nu va mai proceda la analiza celorlalte cereri formulate de revizuent, în condițiile în care acestea rămân fără obiect (suspendarea executării pedepsei, rejudecarea cauzei cu administrarea probelor din cursul primei judecăți și anularea hotărârii primei instanțe și a instanței de recurs).
Avându-se în vedere aspectele menționate anterior, văzând și prevederile art. 275, alin. 2 C. proc. pen. instanța urmează a respingere ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuientul CN și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 100 lei.
