În cazul aplicării unei amenzi penale potrivit Codului penal din 1969, inculpatului i se va atrage atenţia că, în caz de neplată a amenzii, înlocuirea acesteia cu închisoarea se va face potrivit dispoziţiilor pertinente din acelaşi cod. 

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 696/A din data de 29.09.2014

În cazul aplicării unei amenzi penale potrivit Codului penal din 1969, inculpatului i se va atrage atenția că, în caz de neplată a amenzii, înlocuirea acesteia cu închisoarea se va face potrivit dispozițiilor pertinente din același cod.

În sprijinul acestei concluzii sunt nu doar dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții constituționale a României ci și dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, potrivit cărora înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, dacă amenda a fost aplicată după data intrării în vigoare a Codului penal pentru infracțiuni comise anterior acestei date, se va face potrivit dispozițiilor din legea în baza căreia s-a aplicat amenda.

Secția penală și pentru cauze cu minori - Decizia penală nr. 696/A/ 29 septembrie 2014

Prin sentința penală nr. 139/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 9096/176/2013, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă cererea inculpatului de judecare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În baza art. 396 alin. (2) și (10) Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B.N.A. la pedeapsa de 600 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii silvice prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic în condițiile art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1) Cod penal.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.I.

S-a luat act că persoana vătămată M.E.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3288/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a fost trimis în judecată inculpatul inculpat B.N.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tăierea fără drept, de arbori din fondul forestier național - pădure proprietate privată, prev. de art. 108 al 1 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 18.12.2013 sub nr. 3288/P/2011 .

În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 22.09.2011, în jurul orelor 19:00 împreună cu martorul D.L. s-au deplasat în pădurea părții vătămate M.E.N. iar inculpatul cu ajutorul drujbei, a tăiat de pe picior în stare verde și nemarcați trei stejari având diametrele la cioată 42 cm, 40 cm, respectiv 34 cm iar în data de 23.09.2011, în jurul orelor 09:00 inculpatul s-a deplasat din nou în pădurea părții vătămate M.E.N. și cu ajutorul aceleiași drujbe, a mai tăiat de pe picior, în stare verde și nemarcat un stejar având diametrul de 53 de cm.

Analizând mijloacele de proba administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarațiile inculpatului B.N.A.; declarațiile martorilor D.L., D.G., D.T., M.C., M.P.; declarațiile părții vătămate M.E.N.; procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto anexe; procesele verbale de ridicare-predare; adresa nr. 3877/30.09.2011 a Regiei Naționale a Pădurilor - Ocolul Silvic A.I.; acte de proprietate depuse de partea vătămată, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 22.09.2011, inculpatul B.N.A. a convenit cu partea vătămată M.E.N. ca aceasta să-i permită inculpatului să ia din pădurea pe care o deține în satul Ampoița, o căruță de lemne pentru foc. Părțile au convenit ca inculpatul să nu taie arbori de pe picior ci să adune numai lemnele căzute prin pădure.

Inculpatul a împrumutat o drujbă Husqvarna și un topor de la martorul M.P., după care s-a înțeles cu numitul D.L. ca acesta din urmă să îi transporte contra cost lemnele luate din pădurea în cauză.

La data de 22.09.2011, în jurul orelor 19:00 inculpatul împreună cu martorul D.L. au ajuns în pădurea în cauză iar inculpatul nu a respectat înțelegerea avută cu partea vătămată și cu ajutorul drujbei, a tăiat de pe picior în stare verde și nemarcați trei stejari având diametrele la cioată 42 cm, 40 cm respectiv 34 cm. Inculpatul a secționat materialul rezultat în zece bușteni, din care cinci i-a lăsat în pădure și ceilalți cinci i-a încărcat în căruță împreună cu numitul D.L. și i-a transportat la domiciliul lui D.T. care deține o instalație de debitat material lemnos.

La data de 23.09.2011, în jurul orelor 09:00 inculpatul B.N.A. i-a rugat pe numiții D.L. și D.G. să-l ajute să transporte cu căruța de la pădure material lemnos. Inculpatul însoțit de cei doi s-au deplasat din nou în pădurea părții vătămate M.E.N. și cu ajutorul aceleiași drujbe, inculpatul a mai tăiat de pe picior, în stare verde și nemarcat un stejar având diametrul de 53 de cm. Materialul astfel rezultat a fost secționat de către inculpatul în mai mulți bușteni și încărcat în căruță. În jurul orelor 11:30 când inculpatul și numiții D.L. și D.G. aveau intenția de a pleca însă au fost surprinși de către organele de poliție.

Întregul material lemnos rezultat prin tăiere a fost ridicat și predat părții vătămate M.N. pe bază de dovadă, așa cum reiese din procesele verbale încheiate de către organele de poliție.

În drept, prima instanță a reținut următoarele:

Constituie infracțiunea silvică prevăzută la art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

Prima instanță a constatat că faptele inculpatului din 22.09.2011 și din 23.09.2011 de a tăia fără drept un număr de 4 arbori, producând o pagubă care depășește 5 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior există, au fost săvârșite cu intenție directă și constituie infracțiunea prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic comisă în condițiile art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969 (în formă continuată), motiv pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 600 lei amendă.

La stabilirea cuantumului pedepsei, prima instanță a făcut aplicarea art. 5 Cod penal și a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 raportate la art. 63 Cod penal din 1969.

Prima instanță a constatat că în cauză, Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.I. s-a constituit parte civilă "pentru prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin rechizitoriu";.

În primul rând, prima instanță a arătat că în cauză nu este vorba despre o faptă penală care să fi produs o pagubă bugetului de stat. În cazul infracțiunilor silvice paguba, așa cum rezultă din prevederile art.1 al OUG nr.85/2006, se produce vegetației forestiere din păduri sau din afara pădurii.

În al doilea rând, prima instanță a constatat că pădurea din care inculpatul a tăiat arborii este proprietatea privată numitei M.E.N. care, având în vedere că i s-a reparat prejudiciul, nu s-a constituit parte civilă în cauză, aspect de care se va lua act.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ALBA IULIA și inculpatul.

Prin apelul său parchetul a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, a se realiza o reindividualizare a pedepsei aplicate în sensul de a se pronunța o pedeapsă cu închisoarea, cu motivarea, în esență, că pedeapsa amenzii, în cuantumul stabilit de prima instanță, nu poate să ducă nici la reeducarea inculpatului și nici nu poate să apere valoarea socială încălcată.

A mai arătat parchetul că prima instanță a realizat o combinare nepermisă de legi atunci când a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor din noul Cod penal cu privire la înlocuirea amenzii în caz de neplată iar pedeapsa amenzii a fost aplicată în baza vechiului Cod penal.

Cu privire la apelul inculpatului, curtea a invocat excepția tardivității, asupra căreia procurorul de ședință a formulat concluzii de admitere.

Analizând, cu precădere, excepția tardivității apelului inculpatului, curtea, având în vedere că minuta sentinței penale nr. 139/05.05.2014 i-a fost comunicată personal inculpatului la data de 8.05.2014 (astfel cum rezultă din dovada de primire de la fila X a dosarului de primă instanță) iar apelul a fost înregistrat în data de 21.07.2014 (astfel cum rezultă din ștampila de pe declarația de apel de la fila X a dosarului de apel), curtea a reținut că apelul este tardiv, fiind declarat cu nerespectarea termenului de 10 zile prev. de art. 410 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.

Pentru considerentele ce proxim preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a teza a I din noul Cod de procedură penală, curtea a respins ca fiind tardiv apelul declarat de inculpatul B.N.A. împotriva sentinței penale nr. 139/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 9096/176/2013.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în apelul parchetului dar și, potrivit art.417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta se conturează din analiza coroborată a materialului probatoriu al dosarului și cum, de altfel, a fost recunoscută în faza de judecată de către inculpat, acesta solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate prev. de art. 374 alin. 4 din noul Cod de procedură penală.

De asemenea, corectă este și încadrarea juridică a faptei inculpatului în dispozițiile art.108 alin.(1) lit. a) din Legea nr.46/2008 - Codul silvic, comisă în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal din 1969, fapta inculpatului întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori în forma continuată.

Sub aspectul naturii pedepsei și al modalității ei de executare prima instanță a realizat o justă individualizare judiciară, dând, astfel, o justă aplicare și dispozițiilor art. 5 alin.1 din noul Cod penal, această lege nouă fiind mai favorabilă inculpatului deoarece prevede limite de pedeapsă cu amenda mai reduse decât noul Cod penal (anume de la 500 lei la 30.000 lei conform art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal din 1969 față de 1.800 lei la 150.000 lei conform art. 61 alin. 4 lit. c din noul Cod penal).

La acest punct al considerentelor Curtea a arătat că nu poate fi de acord întru totul cu aprecierile parchetului apelant, o pedeapsă cu închisoarea neimpunându-se dacă se are în vedere că inculpatul este un infractor primar și că a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, încă din faza de urmărire penală.

Prima instanță nu a dat însă o temeinică apreciere criteriilor precum gravitatea faptei și disprețul total de care a dat dovadă inculpatul față de însemnătatea pădurii pentru integritatea mediului dar și față de proprietatea privată și nu a ținut cont că prin aplicarea pedepsei trebuie să se asigure atât prevenția specială, prin reeducarea inculpatului, cât și prevenția generală, prin inducerea în rândul populației a sentimentului că sunt pedepsite cum se cuvine fapte precum cele săvârșite de inculpat, prevenții care, prin aplicarea unei pedepse de doar 600 lei, puțin peste minimul special de 450 lei prevăzut prin coroborarea dispozițiilor art. 63 alin. 3 teza a doua din Codul penal din 1969 cu cele ale art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, nu pot fi asigurate.

Un cuantum mai potrivit cu necesitatea asigurării dezideratului de prevenție specială și generală este apreciat de curtea a fi cel de 1.000 lei.

Curtea găsește a fi întemeiată și critica parchetului referitoare la combinarea nepermisă a dispozițiilor din vechiul Cod penal, referitoare la stabilirea cuantumului amenzii și ale noului Cod penal, referitoare la efectele neexecutării amenzii de către inculpat.

În sprijinul acestei concluzii sunt nu doar dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții constituționale a României ci și dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, potrivit cărora înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, dacă amenda a fost aplicată după data intrării în vigoare a Codului penal pentru infracțiuni comise anterior acestei date, se va face potrivit dispozițiilor din legea în baza căreia s-a aplicat amenda.

Analizând sentința primei instanțe și prin prisma art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea nu a desprins existența altor fine de nelegalitate sau de netemeinicie.

Pentru considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA A.I. împotriva sentinței penale nr. 139/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 9096/176/2013, pe care a desființat-o numai în ceea ce privește individualizarea cuantumului amenzii penale și în ceea ce privește aplicabilitatea art. 63 alin. 1 din noul Cod penal și, rejudecând în aceste limite:

A majorat de la 600 lei la 1.000 lei amenda penală aplicată inculpatului B.N.A. pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, în formă continuată, prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr.46/2008, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art.5 din noul Cod penal.

A înlăturat dispoziția referitoare la aplicabilitatea art. 63 alin. 1 din noul Cod penal și, în baza art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, va atrage atenția inculpatului că, în conformitate cu art. 631 din Codul penal din 1969, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

A menținut, în rest, sentința penală apelată, în măsura în care nu contravine prezentei decizii.

Având în vedere soluția pronunțată asupra apelului inculpatului, de respingere ca tardivă a lui, în baza art.275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art.275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre În cazul aplicării unei amenzi penale potrivit Codului penal din 1969, inculpatului i se va atrage atenţia că, în caz de neplată a amenzii, înlocuirea acesteia cu închisoarea se va face potrivit dispoziţiilor pertinente din acelaşi cod.