Inadmisibilitatea apelului declarat împotriva încheierii pronunţate în temeiul disp. art.905 alin.2 C.pr.civ. , prin care s-a admis cererea privind obligarea debitorului la plata unor penalităţi pe zi de întârziere. Sancţionarea debitorului care a declara
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 298 din data de 17.03.2015
Dosar nr. 32668/212/2013
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.298
Ședința publică de la 17 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - jud.
JUDECĂTOR-
GREFIER -
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect aplicare penalități, promovat de apelanții pârâți ...și ..., împotriva sentinței civile nr.16583/11.08.2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr.32668/212/2013, în contradictoriu cu intimații reclamanți ... și ..., cu domiciliul procesual ales în ....
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimaților reclamanți, avocat ... conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind apelantele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, după care:
Instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității prezentei căi de atac, invocată de intimații reclamanți în cuprinsul întâmpinării.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită admiterea excepției inadmisibilității promovării prezentei căi de atac și respingerea apelului ca inadmisibil, cu obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, în temeiul art.178 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, solicită a se dispune obligarea apelanților pârâți la plata amenzii judiciare, față de exercitarea cu rea-credință a unei căi de atac.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității promovării prezentei căi de atac.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin încheierea nr.16583/11.08.2014, Judecătoria Constanța a admis în parte cererea formulată de reclamanții ... și ..., în contradictoriu cu pârâții ...și ..., a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a penalităților de 500 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr.2540/254/2008*, constând în punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5 ha, pe vechiul amplasament deținut de autorul ..., a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.32668/212/2013, reclamanții ... și ... au chemat în judecată pe pârâții ...și ..., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea debitorilor-pârâți, prin încheiere definitivă, să plătească o penalitate de 1.000 lei pe zi de întârziere, de la data scadenței și până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, în temeiul art.905 alin.2 C.pr.civ. și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii, au arătat că prin sentința civilă nr.363/02.02.2012 a Judecătoriei Mangalia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.687/18.05.2012 a Tribunalului Constanța în dosarul nr.2540/254/2008*, având ca obiect plângere fond funciar, tribunalul a admis recursul formulat de către reclamanți, modificând în parte sentința civilă din fond, în sensul admiterii acțiunii promovate în contradictoriu cu ... și a dispus obligarea pârâților ... și ...să procedeze la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5 ha, pe vechiul amplasament deținut de autorul ..., astfel cum s-a validat prin Hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Constanța; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
Au arătat că au depus la data de 11.09.2012 notificarea înregistrată sub nr.35228, prin care au notificat Comisiei locale de fond funciar Mangalia și Primarului municipiului Mangalia solicitarea de executare voluntara a sentinței civile sus-menționate, rămasă irevocabilă și, având în vedere ca pârâții nu au executat în mod voluntar, au apelat la executarea silită, constituindu-se dosarul de executare nr.303/03.07.2013 al BEJA ..., executorul judecătoresc îndeplinind procedurile legale specifice acestei faze a procesului civil, care au rămas însă fără ecou.
Astfel, culpa debitorilor pârâți este evidentă în neîndeplinirea cu bună - voință a obligațiilor stabilite în mod irevocabil de către instanță, iar legiutorul a prevăzut situația în care reclamanții se aflau, respectiv neexecutarea obligației de a face și, în acest sens, prevederile art.905 alin.1, 2, 4, 5, 6 C.pr.civ. sunt mai mult decât clare, rămânând in sarcina instanței investite legal, de a stabili cuantumul penalităților pe zi de întârziere de la 100 lei la 1.000 lei.
Au solicitat suma de 1.000 de lei/pe zi de întârziere, având în vedere faptul ca debitorii-pârâți din cauză nu își îndeplinesc obligațiile legale stabilite și pe cale judecătorească încă din data de 11.09.2012, când au depus notificarea înregistrată sub nr.35228. Inacțiunea persoanelor chemate în judecată este atât de gravă, încât trebuie sancționată cu suma maximă prevăzută de legiuitor, respectiv 1.000 lei, dat fiind faptul că este vorba în realitate de nerespectarea dreptului la proprietate, iar această atingere adusă dreptului reclamanților continuă încă de la data preluării în mod abuziv de către regimul comunist.
În drept, au invocat art.148 - 152, 197, 902, 905, 451 și 411 C.pr.civ., art.1527-1528 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și declinarea în favoarea Judecătoriei Mangalia, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, au arătat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială aparține judecătoriei de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Mangalia. Pe fondul cauzei, au arătat că, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr.363/02.02.2012 a Judecătoriei Mangalia rămasa irevocabila prin decizia civilă nr.687/18.05.2012 a Tribunalului Constanța, reclamanții au fost invitați la data de 09.01.2014 la sediul Primăriei Municipiului Mangalia și, cu acea ocazie, a fost încheiat procesul verbal nr.1316/09.01.2014, prin care s-a consemnat poziția ambelor părți litigante, astfel: reclamanții au solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, iar reprezentanții autorității publice locale au precizat că acest amplasament este ocupat de proprietari/posesori ale căror acte de proprietate/posesie au fost încheiate înainte de data transferului moștenitorilor reclamanți din anexa 23 (despăgubiri) în anexa 22 (acordarea în natură); pe de altă parte, titlurile persoanelor ce ocupă terenul (proprietate/posesie) au fost anterior reconstituite în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
De asemenea, în cadrul acestui proces-verbal s-a consemnat poziția autorității publice locale obligate, în sensul că vor face toate demersurile necesare inventarierii unui teren liber de sarcini, în suprafață de 5 ha, cu caracteristici corespunzătoare celui dispus a fi retrocedat de către instanța de judecată, or, față de situația juridică a terenului ce face obiectul hotărârilor judecătorești, în mod evident ...și Comisia Locală se află în imposibilitate obiectivă de a atribui la acest moment în natură terenul, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică întocmit.
În drept, au invocat dispozițiile art.205 și urm. Cod de procedură civilă.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și respingerea apărărilor formulate de pârâți prin întâmpinare. Au arătat că apărările privind imposibilitatea obiectivă de a atribui terenul pe vechiul amplasament, au fost invocate și în cadrul soluționării dosarului civil 2540/254/2008*, dar au fost cenzurate de instanța de recurs, care a stabilit clar obligațiile pârâților. Mai mult decât, în cadrul soluționării fondului, reclamanții au susținut că o suprafață de aprox. 21.000 mp este liberă și pot fi puși în posesie pe acea porțiune, însă pârâții tot opun faptul că terenul la care sunt îndreptățiți este ocupat de posesori, or, pârâții au grave carențe legale dacă în cadrul unui litigiu civil susțin că posesorul, și nu proprietarul unui teren, este mai puternic decât titlul opus de către reclamanți. Au solicitat să se observe reaua-credința a pârâților, care își utilizează poziția de forță și arată că prin adresa nr.79800/23.12.2013 i-au invitat pe reclamanți să se prezinte în data de 09.01.2014 ora 13.00 în vederea punerii în executare a sentinței civile irevocabile, însă, după 2 ore și 45 de minute, reprezentanții pârâților ajung la concluzia că sunt în imposibilitate de a efectua punerea în posesie.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În ședința publică din 31.03.2014 instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.363/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr.2540/254/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții ... și ... în contradictoriu cu pârâții ..., Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța și .... Au fost obligați pârâții să pună în posesie pe reclamanți cu terenul în suprafață de 21.818 mp, teren identificat prin indicativul 5 în cadrul planului de încadrare în zonă depus la dosar și care face parte integrantă din sentință, teren identificat și prin expertiza efectuată în cauză de expert topocadastral, sau pe un alt amplasament în caz că nu este posibilă prima variantă. A fost respins capătul de cerere privind obligarea Primarului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere. Prin decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.2540/254/2008*, irevocabilă, a fost respins ca nefondat recursul formulat de Comisia Locală de Fond Funciar Mangalia și ..., a fost admis recursul formulat de recurenții ... și ... și s-a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că au fost obligați pârâții să procedeze la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5 ha, pe vechiul amplasament deținut de către autorul ..., astfel cum s-a validat prin hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate și au fost obligați intimații pârâți către recurenții reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
La data de 20.06.2012 a decedat numitul ..., conform certificatului de deces seria DS nr.440177/21.06.2012 emis de Primăria Muncipiului Constanța, calitate de moștenitor având reclamanta ..., conform certificatului de calitate de moștenitor nr.48/26.07.2012 emis de BNP ....
Ca urmare a cererii formulate de ... și ..., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța și a Încheierii nr.10375/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr.17656/212/2013, prin care s-a încuviințat executarea silită, a fost pornită executarea silită împotriva pârâților din prezenta cauză, formându-se dosarul de executare silită nr.303/2013 BEJ .... Încheierea de încuviințare a executării a fost comunicată pârâților la data de 30.09.2013, conform dovezilor de comunicare.
Potrivit art.905 alin.1 C.pr.civ., dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități de către instanța de executare.
Conform alin.2, când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
În cauză, prin probele administrate pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației stabilite în titlul executoriu.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 09.01.2014 între reclamanți și Comisia Locală de Fond Funciar Mangalia, reclamanții au solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, conform titlului executoriu, iar reprezentanții autorității locale au precizat că acest amplasament este ocupat de proprietari și posesori ale căror acte de proprietate sau de posesie au fost încheiate înainte de data transferului moștenitorilor reclamanți din anexa 23 reprezentând acordarea de despăgubiri, în anexa 22 reprezentând acordarea în natură, iar o altă situație se referă la faptul că pe același amplasament există și alți proprietari, al căror drept de proprietate a fost reconstituit în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Totodată, s-a arătat că prin serviciile de specialitate se vor face toate demersurile necesare inventarierii unui teren liber de sarcini în suprafață de 5 ha, care să corespundă ca și categorie de folosință celui dispus a fi retrocedat de către instanța de judecată.
De remarcat, sub un prim aspect, este faptul că prin titlul pronunțat de Tribunalul Constanța, astfel cum a fost redat mai sus, pârâții au fost obligați să procedeze la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5 ha, pe vechiul amplasament deținut de către autorul ..., astfel cum s-a validat prin hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de Comisia județeană de fond funciar Constanța. Nu a fost menținută dispoziția Judecătoriei Mangalia, în sensul punerii în posesie pe un alt amplasament în caz că nu este posibilă prima variantă.
Pe de altă parte, este de observat că aspectele invocate de pârâți prin apărările formulate, în sensul că terenul este ocupat în parte, au fost invocate și în cauza în care au fost pronunțate hotărârile puse în executare, au fost analizate de instanța ce a pronunțat titlul, astfel că nu mai pot fi repuse în discuție fără a înfrânge puterea de lucru judecat a deciziei pronunțate de tribunal și rămasă irevocabilă.
Pentru considerentele arătate, reținând că pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației stabilite prin titlul executoriu și față de dispozițiile legale menționate, prima instanță a constatat că aplicarea penalităților de 500 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu este corespunzătoare, astfel că a admis în parte cererea și a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a penalităților de 500 lei pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, constând în punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5 ha, pe vechiul amplasament deținut de autorul ....
În baza art.453 C.pr.civ., a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru, reținând că nu s-a făcut dovada cheltuielilor reprezentând onorariu avocat și a respins cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, pârâții au declarat apel.
În motivarea cererii de apel, au reluat susținerile din fața primei instanțe, invocând imposibilitatea obiectivă de punere în executare a hotărârii judecătorești, faptul că instanța nu a analizat dacă neexecutarea s-a făcut cu rea-credință, că HCJ nr.489/2007 nu identifică terenul în modalitățile prevăzute de Legea nr.18/1991, ci aprobă doar suplimentarea anexei 22 cu 5 ha pentru autorul ..., că este vorba de o suprafață enorm de mare - 5 ha teren în intravilan deși Legea nr.18/1991 are ca obiect terenurile din extravilan, iar pe de altă parte intimații reclamanți au refuzat în mod constant a primi în compensare un alt amplasament aflat eventual la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Mangalia.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, aplicarea amenzii judiciare față de apelanți pentru exercitarea cu rea-credință a unei căi de atac și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, instanța sesizată în condițiile art.905 C.pr.civ. se pronunță prin încheiere definitivă, adică fără cale de atac. Autoritatea locală a exercitat cu rea-credință o cale de atac neprevăzută de lege, deși beneficiază de apărare specializată, motiv pentru care se impune amendarea apelanților. Pe fond, au arătat că este evidentă culpa debitorilor pârâți în neîndeplinirea de bună voie a obligațiilor stabilite în mod irevocabil de instanța judecătorească, iar legiuitorul a reglementat prin art.905 C.prciv. situația de față, respectiv neexecutarea obligației de a face.
Apelanții nu au formulat răspuns la întâmpinare.
Investit cu soluționarea cererii de apel, tribunalul reține următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.687/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr.2540/254/2008*, pârâții din prezenta cauză au fost obligați "să procedeze la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5 ha, pe vechiul amplasament deținut de autorul ..., astfel cum s-a validat prin hotărârea nr.489/31.12.2007 emisă de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța";, așadar este vorba de o obligație de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.
Această situație este reglementată de art.905 C.pr.civ. care, în alin.2, prevede că "instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților";, prin urmare încheierea dată nu este apelabilă, astfel cum, dealtfel, în mod corect a menționat și judecătoria în dispozitivul încheierii.
Potrivit art.457 alin.1 C.pr.civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, așadar, în condițiile în care legea prevede în mod expres caracterul definitiv al încheierii pronunțate în condițiile art.905 alin.1 C.pr.civ., apelul exercitat împotriva acesteia este inadmisibil.
De altfel, această reglementare nu are caracter de noutate, deoarece și în concepția vechiului cod de procedură civilă de la 1865, încheierea prin care se stabilea plata unei amenzi civile de către debitor pentru neexecutarea obligației de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, era irevocabilă (art.5803 alin.1 C.pr.civ. 1865).
În acest context, se pune și problema exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către pârâți, în acest scop prevederile art.12 alin.2 C.pr.civ. dispunând că "partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare";. Obligarea la despăgubiri are un caracter esențialmente reparatoriu, în timp ce obligarea la plata unei amenzi are un caracter exclusiv sancționator, amenda urmând să fie achitată de autorul abuzului de drept față de stat.
Potrivit art.187 alin.1 pct.1 lit.a C.pr.civ., instanța va putea sancționa cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei "exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice";. Într-o astfel de ipoteză se încadrează și exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege, așa cum s-a arătat mai sus, mai ales că pârâții au beneficiat de apărare calificată.
Pentru considerentele expuse, va fi admisă cererea formulată de intimații reclamanți și se va dispune amendarea apelanților pârâți cu suma de 200 lei.
De asemenea, în temeiul disp. art.453 alin.1 C.pr.civ. apelanții aflați în culpă procesuală vor fi obligați către intimați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul promovat de apelanții pârâți ...și ..., împotriva sentinței civile nr.16583/11.08.2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr.32668/212/2013, în contradictoriu cu intimații reclamanți ... și ..., cu domiciliul procesual ales în ..., ca inadmisibil.
Dispune aplicarea amenzii judiciare de 200 lei față de apelanții pârâți.
Obligă apelanții pârâți către intimații reclamanți la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud. fond
Red./tehnored. dec. apel jud. 16.04.2015/5 ex.
