Infracţiunea de omor în forma tentativei şi infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. încadrare juridică.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 725/A din data de 20.12.2016
Art. 32 rap. la art. 188 și art. 195 C. pen.
Loviturile aplicate victimei de către inculpat cu palmele și pumnii care i-au cauzat mai multe leziuni traumatice toraco - pulmonare, respectiv fracturi costale multiple cu volet costal, contuzie pulmonar, leziuni în urma cărora victima a decedat a doua zi, nu dovedesc intenția inculpatului de a ucide victima, încadrarea juridică a faptei fiind cea de lovituri cauzatoare de moarte.
Prin sentința penală nr. 81 din 06 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1007/96/2015, instanța de fond a dispus următoarele:
În baza art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii sesizate în cauză, din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de omor în formă consumată, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, și, în consecință, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 Cod penal.
În baza art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul K. B. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), executabilă conform art. 68 alin. 1, lit. c) Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), executabilă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 404 alin. 4, lit. b) Cod procedură penală, a constatat că nu au fost luate în cauză măsuri preventive față de inculpatul K. B.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), cu modificările și completările ulterioare, a dispus prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., privind pe inculpatul K. B.
În baza art. 397 Cod procedură penală, art. 19 și urm. Cod procedură penală și art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc și, în consecință, a obligat inculpatul K.B. să plătească părții civile suma de 3.935,00 lei, reprezentând sumă datorată cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul K. B. la plata sumei de 2.816 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, din examinarea coroborată a probelor de la dosar, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul K.B., în vârstă de 24 de ani, și victima B. J., având 47 de ani, au fost consăteni în satul Izvorul Trotușului, din comuna Lunca de Sus, județul Harghita, locuind în vecinătate și fiind în relație de amiciție, prietenie, între aceștia nefiind divergențe de-a lungul timpului, așa cum se afirmă de către toate persoanele ascultate în cauză.
În după-amiaza zilei de 12.06.2015, inculpatul a avut inițiativa de a-i chema la propria locuință pe victimă și martorul F.I., un alt consătean locuind în apropiere, cu intenția declarată de a petrece timpul consumând băuturi alcoolice. Cei trei au petrecut împreună, ascultând muzică și dansând chiar, consumând și băuturi alcoolice, mai întâi două pet-uri de bere, după care alte două flacoane de bere, potrivit precizărilor inculpatului (fila 84 dup). Potrivit acelorași declarații, confirmate de martorul F. I., în jurul orelor 21,00-22,00, acesta din urmă a părăsit locuința respectivă, unde rămăseseră inculpatul și victima, continuând să petreacă împreună.
Între cei doi însă, se ivise un conflict, încă dinaintea plecării martorului, inculpatul reproșându-i victimei că i-ar fi furat un val de postav din casa bunicului său în chiar ziua înmormântării acestuia, aspect chiar recunoscut de victimă, așa cum a precizat martorul F. I. (fila 60 dup) și a confirmat și inculpatul (fila 84 verso dup).
Ulterior momentului părăsirii locuinței de către martor, inculpatul a susținut că victima a fost aceea care, la un moment dat, "a început să mă împingă, reproșându-mi de ce l-am făcut hoț în fața lui F.I.… eu am încercat să-l calmez dar acesta mă tot împingea, iar eu, la un moment dat, i-am aplicat mai multe palme peste fața lui B. J., care s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit de un dulap de haine, căzând în poziția șezut"; (fila 84 verso dup).
Instanța a arătat că susținerile inculpatului nu pot fi reținute, acestea apărând în contradicție cu restul probelor în cauză, atât cu concluziile medico-legale formulate, cât și cu declarațiile martorilor ascultați, dar și cu alte înscrisuri din dosar, precum procesul-verbal privind redarea convorbirii telefonice a inculpatului prin sistemul de urgență 112.
Astfel, Raportul medico-legal de necropsie, cu nr. A3-80/ML/2014, din data de 27.06.2015, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Miercurea Ciuc, deși a concluzionat că moartea victimei a fost neviolentă, a reținut mai multe leziuni corporale produse victimei prin lovire activă cu corpuri dure și comprimare între două planuri dure, anume fracturi costale multiple cu volet costal și contuzie pulmonară, care chiar au pus în primejdie viața victimei, salvarea ei pe moment datorându-se intervenției medico-chirurgicale de urgență.
S-a reținut că aceste leziuni au fost produse de către inculpat în cursul evenimentului respectiv, prin coroborarea declarațiilor martorilor indirecți cu conduita inculpatului din acele momente, așa cum rezultă aceasta din probele dosarului.
Astfel, toate persoanele care au prins a vorbi cu victima anterior decesului, au declarat fără echivoc că aceasta le-a relatat că a fost lovită, aparent fără motiv, de inculpat, mai întâi cu palmele și pumnii, apoi și cu picioarele, în repetate rânduri, și chiar în timp ce se afla căzută la pământ în locuință, urcându-se peste ea în zona toracică. În acest sens, stau mărturie declarațiile verosimile și concordante ale rudelor apropiate ale victimei, precum frații B.G. și B. J., și cumnata B. A. E. (filele 50-58 dup). Mai mult, aceștia au descris că victima prezenta mai multe urme de violență fizică pe corp și că se afla într-o stare gravă de sănătate, resimțind dureri costale, arătând că "acesta prezenta o leziune la nivelul ochiului drept, pe piept și pe gât era vânăt, precum și pe antebraț și mâini avea urme de lovituri… acuza dureri costale și îmi spunea că simte înțepături în zona costală stângă… am încercat să-i dau ceva de mâncare, dar nu a putut să stea în poziția șezut"; (B. G., fila 51 dup), "acesta era vânăt în zona feței, partea dreaptă, pe antebraț, zona toracică și a spatelui prezenta urme de violență… nu a putut să se ridice din pat, nu a putut mânca din ciorbă"; (B.A. E., fila 54, 55 dup), "am observat că pe cap, în zona ochiului stâng, pe piept, pe antebrațe și șoldul stâng, prezenta leziune, adică avea culoarea albastră închis, vânăt"; (B.J., fila 58 dup). În același sens, au mai arătat că victima ar mai fi susținut că și în momentul părăsirii locuinței inculpatului, acesta ar fi lovit-o cu piciorul în zona dorsală "fratele meu mi-a spus că la plecarea lui, K. B. i-a aplicat o lovitură cu picioarele în fundul lui"; (B. J., fila 58 dup), "după ce a mai căpătat forță, B. J.a pornit să iasă din casă, dar la ieșire a mai primit o lovitură de picior în fund de la K. B."; (B.A. E., fila 55 dup).
Aceleași aspecte sunt prezentate și de martorul polițist C. C., a cărui prezență este confirmată și de martorii B. G. (fila 51 verso) și B. A. E. (fila 55 verso dup), care, fiind sesizat în momentul preluării victimei de către echipajul ambulanței, la două zile după eveniment, respectiv în data de 14.06.2014, aceasta i-a relatat verbal că fusese lovită de către inculpat și că intenționează astfel să depună plângere penală și să facă demersuri pentru obținerea unui certificat medico-legal în acest sens (filele 64,65 dup).
În mod asemănător și martorul F. I. a susținut că victima i-a spus telefonic, la câteva zile după eveniment, cu ocazia unei prime astfel de discuții ulterioare evenimentului, că a fost bătută de inculpat și că acesta l-a lovit așa de tare încât nu știe ce s-a mai întâmplat după ce a fost lovit prima dată.
Declarațiile celor trei rude martori indirecți se coroborează atât între ele, prezentând aceleași aspecte esențiale privind relatările victimei și leziunile suferite, cât și cu celelalte probe din dosar, precum constatările medico-legale din dosar consemnând aceleași leziuni produse pe corpul victimei, dar și cu alte probe precum convorbirea telefonică de urgență a inculpatului, pe care martora B. A.E. o amintește cu amănunte ca fiind relatată de victimă în ziua imediat următoare evenimentului, precizând în acest sens că "la un moment dat (victima) a auzit că K.B. a sunat pe cineva la telefon căruia i-a spus că nu vrea să plece din casă. B. J. ne-a povestit că din discuția purtată de K. B. și-a dat seama că acesta vorbește cu serviciul de apeluri de urgență 112. Tot în acest timp F. I. era de față și îi spunea lui K. B. să spună la operator 112 că a fost atacat";.
Examinând convorbirea telefonică respectivă, astfel cum aceasta a fost redată în procesul-verbal din data de 09.07.2014 (filele 69-71 dup), se confirmă și susținerile martorei B. A. E., apărând astfel că inculpatul a comunicat prin 112 că fusese atacat în casa sa.
Ceea ce însă nu concordă cu acea discuție telefonică este tocmai versiunea inculpatului privind modul de producere a evenimentului. Astfel, în timp ce inculpatul a declarat că a băut cu victima cunoștință a sa toată ziua, având doar o altercație minoră, ieșind din casă un singur moment și reîntors ar fi fost atacat de aceasta, motiv pentru care ar fi lovit-o doar de câteva ori și numai cu palma peste față, în convorbirea telefonică respectivă aceleași inculpat sesizează o cu totul altă stare de fapt, precizând că, intrând în casă, cu 10 minute înainte, a fost atacat de un bărbat necunoscut, pe care tocmai l-a identificat la cererea operatului, ca fiind vecinul său B. J. și care ar fi sărit asupra sa, începând astfel să-l lovească, bărbat care se afla încă în casă și pe care l-ar fi rugat să se liniștească și să-i părăsească locuința - "eu am intrat în casa mea, era întuneric, nu am văzut pe nimeni, s-a întâmplat o bătaie și atât… a avut loc o bătaie, eu am intrat în casă în această noapte, am ajuns acum 10 minute, aici s-a întâmplat, am intrat în casa mea, aici a fost un om, a sărit la mine, asta a fost problema… nu știu cine este exact, acum mă uit la el cine este… așa constat că este B. J., vecinul meu… eu nu știu (ce a căutat bărbatul acolo în casă), când am intrat în casă a sărit la mine, a început să mă lovească, eu m-am speriat și am sărit la el, am început să-l lovesc și eu, când am intrat în casă era întuneric și bărbatul dintr-o dată a sărit pe mine";.
Martorul F. I. confirmă și el convorbirea telefonică, precizând că nu a fost el cel care a purtat discuția respectivă, ci inculpatul aflat la fața locului în propria casă, unde a fost chemat de acesta și a observat victima stând în șezut sprijinită cu spatele de un dulap. Mai continuă martorul subliniind că tot atunci inculpatul i-a oferit explicații amănunțite asupra a ceea ce s-a întâmplat, aspect care relevă, o dată în plus, gravitatea evenimentului percepută chiar și de inculpat, însă minimalizată de acesta prin susținerile sale limitate la un caracter minor al violențelor exercitate - "imediat după ce am intrat în casă K.B. mi-a spus că i-a aplicat lui B. J.mai multe palme și dacă se întâmplă ceva să-i fiu martor. Mi-a arătat că B. Jo. nu sângerează, că pe podea nu este sânge și că pe fața lui nu sunt urme de violență"; (fila 40 verso dup).
Astfel, instanța a înlăturat declarația inculpatului și a reținut că acesta, cu acea ocazie, a lovit victima, în repetate rânduri și cu intensitate sporită, cu pumnii și picioarele, în zona feței și a trunchiului, producându-i astfel mai multe leziuni corporale, inclusiv fracturi costale, concurând la moartea acesteia.
Cu privire la legătura de cauzalitate între leziunile suferite și deces, instanța a înlăturat concluzia raportului de necropsie, în sensul morții neviolente, de altfel, insuficient motivată, în opinia instanței, și a dat relevanță expertizei medico-legale, avizată legal, reținând concluziile acesteia privind caracterul violent al morții, susținute de explicațiile pertinente astfel prezentate, pe care le însușește în integralitate: "Opiniem că moartea numitului B. J. de 47 de ani a fost violentă. Edemul pulmonar constatat s-a putut produce ca reacție sistemică de tip inflamator pe fondul infecției pleuro-pulmonare stângi care a survenit în evoluția traumatismului toracic cu fracturi costale cu voletului și contuzie pulmonară stângă. Edemul pulmonar putea fi și consecința unor tulburări de ritm cardiac declanșate de procesul inflamator-infecțios local de la nivel pleuro-pulmonar inferior stâng. Patologia preexistentă traumatismului era minoră, conform vârstei. Opiniem că acest fond patologic nu a avut o contribuție semnificativă la deces. Apreciem că între leziunile traumatice suferite și deces există legătură de cauzalitate, având în vedere timpul relativ scurt (15 zile) dintre momentul producerii traumatismului și deces, natura și tipul leziunilor traumatice (fracturi costale multiple cu volet, fractură sternală, contuzie pulmonară), modul de evoluție intraspitalicească a leziunilor (infecție locală incipientă în regiunea traumatizată), neconstatarea la autopsie a unei modificări netraumatice acute letale precum și lipsa unor afecțiuni patologice preexistente majore care să justifice deceul";.
De altfel, aceleași concluzii au fost aprobate de Comisia superioară medico-legală, ca cel mai înalt for științific în domeniu, confirmând astfel aprecierile expertizei.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului K. B., care, în seara zilei de 12.06.2014, în jurul orei 22.30, aflându-se în locuința sa din com. xxx sat xxx, pe fondul unui conflict minor legat de acuzații de furt, i-a aplicat victimei B. J., lovituri cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu intensitate sporită, ce au produs leziuni toraco-pulmonare care au condus la decesul acesteia, urmare pe care a prevăzut-o dar nu a urmărit-o, acceptând însă posibilitatea producerii acesteia - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art.188 alin.1 din C.pen.
Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de omor, sub aspectul laturii subiective, sunt cunoscute criteriile în funcție de care se apreciază asupra intenției de a suprima viața victimei, acestea ținând de zona corporală vizată (vitală sau nu), aptitudinea tanato-generatoare a obiectului vulnerant, numărul și intensitate loviturilor, vârsta sau starea de sănătate a victimei, relațiile anterioare dintre autor și victimă, conduita făptuitorului după comiterea faptei.
În cauză, s-a reținut că, aflați în relație de prietenie și pe fondul unui conflict minor, autorul inculpat a aplicat victimei, în vârstă de 47 de ani și aflată în stare vădită de ebrietate și neapărând în măsură să opună rezistență, lovituri repetate și intense, cu mâinile și picioarele, la nivelul feței și trunchiului, relevate de traumatismele suferite, precum facturi costale multiple cu volet, fractură sternală, contuzie pulmonară.
Dacă relația de prietenie, mobilul insignifiant și lipsa unui instrument vătămător, pledează pentru o intenție generală de a vătăma excluzând pe aceea de ucidere, loviturile repetate și intense, în zona toraco-abdominală, provocând grave leziuni interne, aplicate de un autor tânăr unei persoane mai în vârstă și fără rezistență fizică, conduc la concluzia previzibilității decesului victimei, chiar și fără urmărirea acestui rezultat, acceptat însă sub aspectul posibilității sale de producere - instanța reținând astfel că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere a victimei.
Pentru aceste motive, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii sesizate în cauză, din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de omor în formă consumată, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, și, în consecință, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 Cod penal.
S-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Față de poziția inculpatului de recunoaștere a faptei, uzând de procedura recunoașterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a făcut aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reducând limitele de pedeapsă cu o treime, rezultând astfel o pedeapsă cu închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni, în limitele căreia instanța va aplica pedeapsa inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că infracțiunea de omor a fost comisă de un inculpat tânăr, fără antecedente penale, în propria casă, pe fondul consumului de alcool împreună cu victima, a cărei prieten era, fără utilizarea vreunui obiect vulnerant periculos, chiar dacă prin acțiuni repetate și intense, având un mobil neînsemnat și fără un scop special, cu o conduită imediat ulterioară de sesizare, chiar și lacunară, a organelor competente - elemente care conduc la orientarea pedepsei către limita minimă prevăzută de lege.
În latura civilă, instanța a avut în vedere contravaloarea spitalizării pacientului victimă, astfel cum aceasta reiese din decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei cu adresa nr. 6064, din data de 09.07.2014, emisă de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc (filele 36-39 dup) și a dispus, în baza art. 397 Cod procedură penală, art. 19 și urm. Cod procedură penală și art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil, admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc și, în consecință, obligarea inculpatului K. B. să plătească părții civile suma de 3.935,00 lei, reprezentând sumă datorată cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând condamnarea sa pentru tentativă la omor, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal.
În cazul în care s-ar menține încadrarea juridică a infracțiunii de omor, inculpatul a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. alin. 1 lit. a și 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În motivare s-a arătat că din punct de vedere juridic, pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului, nu s-a ținut seama de toate împrejurările, respectiv:
- obiectul folosit;
- zona vizată din corp;
- intenția inculpatului;
- împrejurarea că victima a plecat singură de la domiciliul inculpatului.
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1007/96/2015 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv și neagravării situației în propria calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, instanța de control judiciar a găsit calea de atac declarată fondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la starea de fapt instanța a constatat că inculpatul K. B. și victima B. J. erau consăteni în satul izvorul xxx, fiind în relație de amiciție. Potrivit martorilor audiați în cauză între cei doi nu au existat conflicte anterioare.
În data de 12.06.2015 inculpatul a chemat-o pe victimă și pe martorul F.I. la domiciliul său, unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 21.00 - 22.00 martorul F. I. a părăsit locuința inculpatului, iar între inculpat și victimă a avut loc o altercație în urma căreia primul i-a aplicat victimei mai multe lovituri. Deși inculpatul arată că ar fi lovit victima doar cu palmele, din coroborarea tuturor probelor aflate la dosar rezultă că loviturile au fost de o intensitate mai ridicată, raportul medico - legal (f. 87 - 91 dosar urmărire penală) efectuat în cauză stabilind că persoana vătămată a decedat din cauza unui edem pulmonar acut consecutiv unei cardiomiopatii cronice ischemice decompensate. S-a stabilit de asemenea că persoana vătămată a suferit mai multe leziuni traumatice toraco - pulmonare, respectiv fracturi costale multiple cu volet costal, contuzie pulmonară, leziuni care au pus în primejdie viața victimei. Conform raportului de expertiză medico legală (f. 43 - 45 dosar instanță) rezultă că între leziunile traumatice suferite și deces a existat legătură de cauzalitate.
După incident inculpatul a sunat la Serviciul de Urgență 112 anunțând conflictul, iar martorul F. I. s-a reîntors. Din declarația acestui martor rezultă că victima a plecat singură spre domiciliul său.
Ulterior, la data de 14.06.20015 victima a fost internată, iar la data de 26.06.2016 aceasta a decedat.
Analizând toate probele din dosar instanța a constatat că inculpatului K. B. de a-i aplica victimei B. J. mai multe lovituri cu palmele și pumnii la data de 12.06.2015, lovituri în urma cărora victima a decedat la data de 26.06.2015, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Astfel, instanța apreciază că în cauză nu poate fi dovedită intenția inculpatului de a o ucide pe victima B. J., loviturile aplicate nefiind în măsură să provoace decesul în mod normal. Pentru a face această apreciere, trebuie observat faptul că loviturile nu au fost aplicate într-o zonă vitală, nu au fost aplicate cu vreun obiect apt de a produce moartea, iar diferența de forță dintre cele două persoane nu era mult disproporționată. Deși inculpatul are doar 26 de ani, iar victima avea 48 de ani se constată că inculpatul are o statură fizică medie și nu a făcut vreun sport de contact. De asemenea nu trebuie omis faptul că victima a plecat singură spre domiciliul său, iar decesul său a survenit la data de 26.06.2015.
Având în vedere toate aspectele menționate mai sus, apelul inculpatului va fi admis, iar în rejudecare vom dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal. Având în vedre același aspecte, în baza art. 386 Cod procedură penală vom respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii sesizate în cauză, din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată, în baza art. 396 alin. 2 din Cod procedură penală coroborat cu art. 195 Cod penal, raportat la art. 375 alin. 1 și 2, art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul K. B. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămări cauzatoare de moarte.
Instanța a constatat că în cauză nu puteau fi reținute nici circumstanțele atenuante solicitate de către inculpat. Astfel cu privire la circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada vreunei provocări din partea victimei, simpla declarație a inculpatului în acest sens neputând fi reținută în cauză. Apreciem că, chiar dacă victima l-ar fi bruscat pe inculpat, nu se justifică reacția acestuia și intensitatea loviturilor aplicate, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi reținută această circumstanță.
De asemenea am apreciat că în cauză nu putea fi reținută nici circumstanța prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, simplul telefon prin Serviciul de Urgență 112 de către inculpat pentru anunțarea incidentului nefiind în măsură să diminueze gravitatea faptei.
Având în vedere că hotărârea primei instanțe nu mai necesita și alte modificări, au fost menținute dispozițiile referitoare la:
- aplicarea pedepselor complementare și accesorii;
- prelevarea probelor biologice;
- soluționarea acțiunii civile;
- plata cheltuielilor judiciare.
Pornind de la soluția ce a fost pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 100 de lei în procedura soluționării prezentului apel au rămas în sarcina acestuia.
