Infracțiunea de violare de domiciliu. plângerea prealabilă a persoanei vătămate. indicarea faptelor săvârşite de inculpaţi.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1062 din data de 14.12.2016
Prin sentința penală nr. 155 din 27 iunie 2016 Tribunalul Suceava în baza art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 76 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a condamnat, pe inculpatul LI, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
În baza art. 12 alin. 1 Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal rap. la art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa privativă de liberate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. e Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului LI pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
A constatat că fapta pentru care inculpatul a LI a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 65/06.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la data de 24.02.215 prin neapelare.
În baza art. 85 Cod penal din 1969 a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 65/06.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la data de 24.02.215 prin neapelare, și repune pedepsele în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g și i din Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 noul Cod penal;
- pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c rap. la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 noul Cod penal;
- pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 noul Cod penal;
În baza art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a contopit pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare aplicată inculpatului LI în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 65/06.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum au fost descontopite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani 7 (șapte) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare (3 ani și 4 luni închisoare + 1/3 din 11 luni închisoare)
În baza art. 45 alin. 1 Cod penal rap. la art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal a interzis inculpatului LI cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 5 Cod penal rap. la 65 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului LI cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa privativă de liberate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul LI.
2. În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. e Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului PV, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
În baza art. 25 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 1357 alin. 1 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SN și a obligat pe inculpatul LI să plătească părții civile suma de 3.500 de lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 de lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 25 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 1357 alin. 1 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul municipal R. și a obligat pe inculpatul LI să plătească părții civile Spitalul municipal R. suma de 173,07 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile SN.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul LI să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 400 de lei reprezintă cheltuieli din cursul urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la acțiunea penală pornită împotriva inculpatului PV rămân în sarcina statului.
Onorariu apărătorului din oficiu pentru inculpatul LI, în cuantum de 330 de lei pentru procedura de cameră preliminară și 360 de lei pentru procedura de judecată, conform delegației nr. 3417/07.12.2015, rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în fondurile Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 13/14.08.2013, inculpații LI și PV au consumat băuturi alcoolice într-un local din comuna B., județul S.. La un moment dat în local a venit și persoana vătămată SN, între inculpatul LI și persoana vătămată având loc un conflict verbal.
După ce persoana vătămată SN a plecat spre locuința sa, în jurul orei 00.30-1.00, inculpatul LI i-a propus inculpatului PV să meargă la locuința persoanei vătămate pentru a o bate, fără a indica vreun motiv pentru care să o agreseze pe persona vătămată.
Inculpatul PV a acceptat propunerea și împreună cu inculpatul LI s-a îndreptat către locuința persoanei vătămate. Ajunși la poartă cei doi inculpați au aruncat cu bolovani și au strigat-o pe persoana vătămată să iasă din casă.
Alertată de zgomotele produse de cei doi inculpați persoana vătămată SN a ieșit din casă și a deschis poarta locuinței. În acel moment inculpatul LI a luat de pe jos o cărămidă tip BCA cu care a lovit-o în zona frunții pe persoana vătămată. În urma agresiunii persoana vătămată s-a prăbușit în curtea locuinței sale. Cei doi inculpați au pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate, inculpatul LI intenționând să o mai lovească pe persoana vătămată, renunțând însă când a constatat că persoana vătămată sângera și era inconștientă. Imediat cei doi inculpați au părăsit curtea locuinței persoanei vătămate.
Când persoana vătămată SN și-a recăpătat cunoștința s-a deplasat la Spitalul Municipal R., fiind internată în Secția Chirurgie a acestei unități spitalicești în perioada 14.08 - 26.08. 2013, așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital (fila 31 dup).
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 906-SV/A2 din data de 27.08.2013 întocmit de S.M.L. (fila 25 dup) SN a prezentat un traumatism cranio-cerebral minor nivel I soldat cu fractură complexă fronto-bazală bilaterală și etmoidală și contuzie hemoragică frontală stânga și mic hematom extradural, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur la data de 13/14.08.2013 și care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Totodată s-a menționat că viața victimei nu a fost pusă în primejdie viața.
Situația de fapt reținută rezultă din ansamblul probator administrat în cauză:
Cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești persoana vătămată SN (fila 91 dosar) a declarat că în noaptea de 14.08.2014, în jurul orei 1.00, în timp ce se afla în locuința sa din satul B., a auzit că e strigată la poartă de inculpatul LI pe care l-a recunoscut după voce. A arătat SN că atunci când a deschis poarta i-a văzut pe inculpații LI și PV, pe acesta din urmă cunoscându-l sub porecla de "de-a lui X";.
Persoana vătămată a indicat faptul că atunci când a deschis poarta cei doi inculpați s-au tras în spate, același lucru făcându-l și el de frică. Apoi ce doi inculpați au intrat în curtea locuinței sale și au tăbărât pe el.
Persoana vătămată SN a mai arătat că a simțit că a fost puternic lovită în zona capului, fără să poată indica de către care inculpat și nici cu ce obiect. În urma loviturii puternice persoana vătămată a declarat că s-a prăbușit, din acel moment nemaiștiind nimic. Când s-a trezit era plin de sânge, lovit la cap, și a constatat că nu mai avea lucrarea dentară. A arătat că a fost lovită și în zona pieptului și a stomacului, având și umflături în zona ochilor.
Totodată persoana vătămată a presupus că a fost lovită cu o cărămidă tip BCA, având în vedere că la cercetarea la fața locului organele de poliție au identificată o cărămidă tip BCA crăpată.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale persoana vătămată SN (filele 12-14 dup, filele 26-28 dup) a indicat că cel care l-a lovit cu cărămida în cap a fost inculpatul LI.
În drept, reține prima instanță, fapta inculpatului LI, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 rap.la art. 188 Cod penal.
Instanța a apreciat că raportat la obiectul vulnerant (o cărămidă tip BCA de mari dimensiuni), la zona corpului vizată de agresiune (zonă vitală - fruntea), la distanța mică aflată între agresor și victimă, dar și la împrejurarea că, deși a observat că după lovitura primită persoana vătămată a rămas inconștientă și sângera, inculpatul nu a avut nicio reacție de acordare a vreunui ajutor victimei, se conturează intenția indirectă a inculpatului LI de a suprima viața persoanei vătămate, inculpatul acceptând că în lipsa unui ajutor imediat persoana vătămată ar putea deceda.
Intenția de a ucide cu care a acționat inculpatul LI se deduce și din declarația martorului PD care a susținut că a aflat de la fiul său că inculpatul LI a intenționat să o omoare pe persoana vătămată, voia să-i dea foc, să ardă cu totul, însă a fost oprit de fiul său.
Instanța a constatat că de la momentul săvârșirii faptelor de care sunt acuzați inculpații LI și PV și până la momentul judecării lor au intervenit modificări legislative în sensul intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a noului Cod penal și a Legii de punere în aplicare a noului Cod penal.
Față de acest aspect s-a impus stabilirea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor s-a constatat că fapta este incriminată atât vechiul Cod penal (art. 174 alin. 2 Cod penal cu limite de pedeapsă între 5 și 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi) cât și de noul Cod penal (art. 188 alin. 2 Cod penal cu limite de pedeapsă între 5 și 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi).
Așadar în ceea ce privește limitele de pedeapsă s-a constatat că pentru infracțiunea de tentativă de omor nu există modificări ale legislației penale.
În ceea ce privește însă infracțiunea de violare de domiciliu comisă pe timp de noapte se constată că în vechiul Cod penal aceasta era incriminată în art. 192 alin. 2 Cod penal, acțiunea penală fiind pusă în mișcare din oficiu. Prin noul Cod penal fapta a fost incriminată în art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, iar conform alin. 3 al aceluiași articol acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Instanța a constatat că, deși pentru forma calificată a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal era necesară existența plângeri prealabile formulate de persoana vătămată, după intrarea în vigoare a noului Cod penal procurorul nu a chemat-o pe persoana vătămată SN pentru a o întreba dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă cu privire la această infracțiune.
Instanța a înlăturat susținerea procurorului că, deși nu a formulat expres plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în cursul urmăririi penale persoana vătămată și-a exprimat voința de tragere la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Analizând actele dosarului de urmărire penală instanța a constatat că niciodată persoana vătămată nu a solicitat în mod expres tragerea la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.
În acest sens instanța a reținut că în plângerea formulată în data de 14.08.2013 (fila 11 dup) persoana vătămată SN a solicitat tragerea la răspundere a inculpaților pentru lovire, pentru ca în declarația din 14.11.2013 (filele 12-14 dup) persoana vătămată să indice că dorește ca cei doi inculpați să fie trași la răspundere penală pentru faptele săvârșite, nefăcându-se vreo referire la fapta inculpaților de pătrunderea fără drept în curtea locuinței.
Ulterior, în cererea adresată parchetului (filele 16-18 dup) persoana vătămată a solicitat impulsionarea cercetărilor și luarea măsurilor legale împotriva autorilor faptei de vătămare corporală, iar cu ocazia audierii în calitate de persoană vătămată din 24.06.2015 (filele 26-28 dup) a solicitat ca inculpații LI și PV să răspundă pentru faptele comise, fără a indica care sunt acelea.
La termenul din data de 30.05.2016 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei plângerii prealabile în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați.
În concluziile scrise depuse la dosar în data de 31.05.2016 persoana vătămată SN(filele 135-139 dosar) a susținut că a formulat plângere prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, atașând în acest sens un înscris adresat Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava datat 20.11.2014 (filele 140-141 dosar), ultima mențiune din acest înscris fiind "solicit să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, respectiv violare de domiciliu, fapte prev. și pedep. de legea penală";. Înscrisul nu poartă însă o viză de primire.
Persoana vătămată SN a susținut în concluziile scrise că instanța nu a întrebat-o din oficiu dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, arătând că formulează această plângere prealabilă prin concluziile scrise.
Prin Încheierea din 06.06.2016, constatând că după rămânerea în pronunțare partea civilă SN a depus la dosar concluzii scrise în care a menționat, printre altele, faptul că a formulat plângere prealabilă prin care solicită tragerea la răspundere a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, atașând în acest sens un înscris care conține o cerere adresată Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și având în vedere că la dosarul de urmărire penală nu se află înscrisul depus de partea civilă la dosar atașat concluziilor scrise, pentru clarificarea împrejurării dacă o astfel de cerere a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, instanța a apreciat că se impune repunerea pe rol a cauzei, citând partea civilă personal pentru a face precizări în legătură cu acest aspect.
Pe de altă parte s-a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava să indice dacă la această instituție a fost înregistrată cererea depusă odată cu concluziile scrise din formulată de partea civilă SN.
Prin răspunsul înregistrat la data de 14.06.2016 (fila 158 dosar) Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a comunicat faptul că la urma dosarului penal nr. 357/P/2015 se află două memorii, unul adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți la data de 25.11.2014 și altul adresat IPJ Suceava la data de 26.11.2014, înscrisuri ce au fost atașate în copie (filele 160-169 dosar).
S-a mai menționat că nici la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu se află o astfel de cerere, fiind atașată în acest sens corespondența purtată cu această unitate de parchet.
Întrebată fiind de instanță despre data și instituția la care a depus cererea prin care solicită tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (înscris ce a fost depus odată cu concluziile scrise), persoana vătămată nu a putut indica informații concrete.
Instanța a apreciat că înscrisul denumit "tichet recomandate"; datat 28.11.2014 (fila 170 dosar) depus la dosar de persoana vătămată, nu poate face dovada că cererea adresată Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava datat 20.11.2014 (filele 140-141 dosar) prin care persoana vătămată solicita tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu a fost trimis prin scrisoare recomandată Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Cum înscrisul prin care persoana vătămată ar fi solicitat în data de 20.11.2014 tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu nu apare nici la dosarul de urmărire penală, nici în evidențele Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nici ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, iar persoana vătămată nu a putut face dovada că a depus acel înscris la organele de urmărire penală (persoana vătămată nu a putut indica nici cine a depus înscrisul, nici unde și nici la ce dată), instanța a constatat că acel înscris nu a fost depus la vreun organ de urmărire penală, astfel încât nu-și poate produce efecte juridice.
De altfel înscrisul prin care persoana vătămată ar fi solicitat în data de 20.11.2014 tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (filele 140-141 dosar) este foarte asemănător cu alte astfel de înscrisuri depuse la organul de urmărire penală, cu singura diferență că prin acest prim înscris se solicită în plus tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Instanța a apreciat că omisiunea procurorului de a o chema pe persoana vătămată și de a întreba dacă după noile modificări legislative înțelege să formuleze plângere prealabilă pentru infracțiunea de violare de domiciliu nu poate fi suplinită prin acțiunea instanței de a întreba persoana vătămată dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă, întrucât, potrivit art. 297 alin. 2 Cod procedură penală dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să formuleze plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează actele încheiate și propunerea de clasare.
Atâta timp cât legea care a impus ca pentru forma agravată a infracțiunii de violare de domiciliu să fie necesară existența unei plângeri prealabile a intervenit între momentul începerii urmăririi penale și până la trimiterea în judecată a inculpaților, procurorul era obligat să cheme persoana vătămată și să o înștiințeze că poate formula plângere prealabilă. Omisiunea procurorului nu poate fi acoperită în cursul judecății dat fiind faptul că s-a depășit termenul de 2 luni în care persoana vătămată avea dreptul să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpaților .
Pe de altă parte art. 297 alin. 2 Cod procedură penală stabilește în mod expres obligativitatea procurorului de a întreba persoana vătămată dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă, nicio altă dispoziție legale nestabilind în sarcina instanței o astfel de obligație.
Această opinie a fost exprimată și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o decizie de speță (Decizia nr. 614/27.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală).
Prin urmare, constatând că persoana vătămată SN nu a formulat plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar legea nouă prevede ca o condiție de tragere la răspundere penală a inculpaților existența unei astfel de plângeri, instanța a apreciat că în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu legea nouă este legea mai favorabilă inculpaților întrucât există un impediment la exercitarea acțiunii penale.
Cum inculpatul PV este trimis în judecată doar pentru infracțiunea de violare de domiciliu s-a constată că legea mai favorabilă acestui inculpat este legea nouă.
În ceea ce-l privește pe inculpatul LI s-a constatat că la stabilirea legii penale mai favorabile instanța trebuie să țină seama și de antecedența penală a inculpatului, faptele din prezenta cauză fiind concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 65/06.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la data de 24.02.215 prin neapelare.
Prin urmare, s-a impus analiza legii penale mai favorabile inculpatului LI și sub aspectul sancționării concursului de infracțiuni, observându-se și sub aspectul sancționării concursului de infracțiuni că legea veche (respectiv Codul penal de la 1969) e mai favorabilă, prevăzând un spor de pedeapsă facultativ, prin raportare la aplicarea unui spor obligatoriu prevăzut de legea nouă.
Analizând comparativ toate criteriile instanța a apreciat că și în privința inculpatului LI legea nouă e mai favorabilă întrucât în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu lipsește o condiție de tragere la răspundere penală, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor condițiile de incriminare și sancționare sunt identice cu legea veche, iar în ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni deși la nivel teoretic legea veche a mai favorabilă, în concret, având în vedere că răspunderea penală ar putea fi atrasă doar pentru două din cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, pedeapsa rezultantă este mai mică luând în considerare legea nouă.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. e Cod procedură penală instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților LI și PV pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
Totodată, în baza art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 76 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul LI la pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
Așa cum am arătat anterior instanța a constatat că fapta pentru care inculpatul a LI a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 65/06.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la data de 24.02.215 prin neapelare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, motivele invocate în scris și reiterate oral cu ocazia dezbaterilor, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din data de 14.12.2016, care face parte integrantă din decizia de față.
Examinând apelul declarat de parchet, prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute la art. 417 alin.(2) Cod procedură penală, curea constată apelul întemeiat.
În urma reevaluării probatoriului administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare a locului faptei și planșa foto aferentă, plângerea și declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. 906 din 27.08.2013, declarația martorului SD și declarațiile inculpaților, curtea constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, fapte constând în aceea că, la data de 13/14 august 2013, în jurul orei 00.30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, ambii inculpați au pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate SN din comuna B. jud. S., împrejurarea în care inculpatul LI a exercitat cu intenție acte de violențe grave asupra acesteia aplicându-i o puternică lovitură cu o cărămidă tip BCA într-o zonă vitală a corpului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
În ce privește fapta comisă cu violență reținută în sarcina inculpatului LI, curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală, și temeinică, reținând în mod corect că legea nouă e mai favorabilă și că acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. . 32 alin. (1) Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, faptă pentru care a fost condamnat la o pedeapsă ce a fost stabilită în limitele speciale prevăzute de textul de lege incriminator, prin reținerea și a circumstanțelor atenuante, prev. la art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Astfel, s-a reținut în mod judicios că, raportat la obiectul vulnerant (o cărămidă tip BCA de mari dimensiuni), la zona corpului vizată de agresiune (zonă vitală - fruntea), la distanța mică aflată între agresor și victimă, dar și la împrejurarea că, deși a observat că după lovitura primită persoana vătămată a rămas inconștientă și sângera, inculpatul nu a avut nicio reacție de acordare a vreunui ajutor victimei, se conturează intenția indirectă a inculpatului LI de a suprima viața persoanei vătămate, inculpatul acceptând că în lipsa unui ajutor imediat persoana vătămată ar putea deceda.
Intenția de a ucide cu care a acționat inculpatul LI se deduce și din declarația martorului PD care a susținut că a aflat de la fiul său că inculpatul LI a intenționat să o omoare pe persoana vătămată, voia să-i dea foc, să ardă cu totul, însă a fost oprit de fiul său.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.(1) și (2) Cod penal, pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare inculpații LI și PV, și cu privire la care parchetul a formulat apel, curtea constată că, într-adevăr, prima instanță, dispunând încetarea procesului penal pentru așa zisa lipsă a plângerii prealabile, a pronunțat o soluție nelegală, întrucât, în realitate o astfel de plângere există, persoana vătămată manifestându-și voința în sensul tragerii la răspundere penală a ambilor inculpați pentru faptele săvârșite în noaptea de 13/14 august 2013.
Astfel, în plângerea penală formulată la data de 14.08.2013( fila 11 dosar u.p.), persoana vătămată SN a reclamat că, în noaptea de 13/14 august 2013, orele 00:30, inculpații LI și PV au pătruns în curtea locuinței sale, ocazie cu care au exercitat acte de violență asupra sa, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru faptele comise.
La momentul săvârșirii faptei, infracțiunea de violare de domiciliu comisă pe timpul nopții era incriminată de art. 192 alin.(2) din Codul penal din 1969, acțiunea penală fiind pusă în mișcare din oficiu.
Potrivit actualului Cod penal, infracțiunea de violare de domiciliu este incriminată de art. 224 alin.(1) și (2), acțiunea penală punându-se în mișcare, pentru ambele forme, simplă sau agravată, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În cauza de față, prin rezoluția din 07.11.2013, confirmată de procuror, în conformitate cu disp. art. 228 Cod procedură penală 1969 s-a dispus, printre altele, începerea urmăririi penale și sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.(2) Cod penal 1969, iar prin ordonanța din 02.06.2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin.(1) și (2) Cod penal. Ca urmare a schimbării încadrării juridice, organul de urmărire penală a procedat la reaudierea persoanei vătămate SN care, în declarația din 24.06.2015, a indicat din nou faptele comise de cei doi inculpați, inclusiv aceea că au pătruns în curtea locuinței sale, solicitând ca "cei doi agresori să răspundă în fața legii pentru faptele comise";.
Prin urmare, atâta timp cât persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi inculpați, pentru faptele pe care le-a descris atât în plângerea inițială cât și în declarația dată ulterior și în care se referă inclusiv la infracțiunea de violare de domiciliu, curtea constată critica formulată de parchet ca fiind pe deplin justificată, în sensul că în mod nelegal prima instanță a considerat că lipsește plângerea prealabilă cu privire la această infracțiune. Faptul că persoana vătămată a descris doar faptele săvârșite de inculpați, și nu a indicat denumirea infracțiunilor (încadrarea juridică fiind în sarcina organului judiciar), nu este de natură să conducă la concluzia că aceasta nu a înțeles să facă plângere prealabilă pentru infracțiunea în discuție.
De asemenea, nici omisiunea organului de urmărire penală de a întreba persoana vătămată, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, dacă înțelege să facă plângere prealabilă, nu poate fi considerată că ar fi înfrânt dispozițiile art. 297 alin.(2) Cod procedură penală, întrucât o astfel de diligență din partea organului judiciar nu se impunea cu necesitate, cât timp persoana vătămată își exprimase anterior, cât se poate de explicit, că dorește ca cei doi inculpați să răspundă penal pentru faptele lor, acestea incluzând și violarea de domiciliu.
Față de cele expuse mai sus, curtea, constatând că în cauză există o plângere prealabilă cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin.(1) și (2) Cod penal, urmează să-i condamne pe inculpații LI și PV la câte o pedeapsă, la a cărei individualizare va ține cont de criteriile prevăzute la art. 74 Cod penal.
Astfel, curtea va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii( de două persoane împreună, pe timp de noapte), mijloacele folosite ( aruncând cu bolovani pentru a o determina pe persoana vătămată să deschidă poarta), starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită ( încălcarea dreptului la domiciliu și la viața privată), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit( agresarea fizică a persoanei vătămate de către inculpatul LI), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal( inculpații s-au prezentat o singură dată doar în faza urmării penale, unde numai inculpatul LI a recunoscut și regretat faptele) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială( ambii inculpați sunt tineri, studii gimnaziale, fără ocupație), antecedența penală(doar inculpatul LI este cunoscut cu antecedente penale).
Față de toate aceste elemente, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de parchet și va desființa în parte sentința apelată, urmând ca în rejudecare, să îl condamne pe inculpatul LI, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 3.600 lei amendă, corespunzând unui nr. de 180 zile -amendă a câte 20 lei/zi-amendă, conform art. 61 alin.(2) și alin.(4) lit. c) Cod penal.
Totodată, curtea va menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 65/06.02.2015 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă la data de 24.02.2015, și de repunere a pedepselor componente în individualitatea lor, urmând ca, în baza art. 38 alin.(1), 39 alin.(1) lit. d) Cod penal, să contopească pedeapsa aplicată inculpatului prin decizia de față cu pedeapsa de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare aplicată prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin.(1) rap. la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin.(2) lit. b) Cod penal, precum și cu pedepsele aplicate inculpatului prin sus-menționata sentință, așa cum au fost descontopite, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 3(trei) ani și 7(șapte) luni și 20 zile închisoare, la care adaugă în întregime pedeapsa amenzii în sumă de 3.600 lei.
De asemenea, curtea va atrage atenția inculpatului asupra prev. art. 63 alin.(2) Cod penal, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în situația în care acesta, cu rea credință, nu va executa pedeapsa amenzii.
În ce-l privește pe inculpatul PV, curtea îl va condamna pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1.800 lei amendă, corespunzând unui nr. de 180 zile -amendă a câte 10 lei/zi-amendă, conform art. 61 alin.(2) și alin.(4) lit. c) Cod penal, și-i va atrage atenția, de asemenea, asupra prev. art. 63 alin.(2) Cod penal, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În ce privește pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 65, 66 Cod penal, curtea apreciază că, față de natura și gravitatea concretă a infracțiunii, pentru care inculpații au fost condamnați doar la pedepse pecuniare, nu se impune a se stabili astfel de pedepse.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă SN față de inculpatul PV, prin care aceasta solicită să fie obligat, alături de inculpatul LI la plata sumei de 100.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale, curtea reține că această cerere vizează infracțiunea de tentativă de omor, sau pretinse prejudicii materiale constând din furtul unor bunuri, prejudicii ce nu au însă legătură de cauzalitate cu infracțiunea de violare de domiciliu pentru care acest din urmă inculpat a fost condamnat prin decizia de față, așa încât, constatând că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1.357 din Codul civil, urmează să o respingă,ca nefondată.
Ca efect al soluției de condamnare, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală ,instanța îl va a obliga pe inculpatul PV să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la fond.
Cât privește celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față, curtea le va menține ca fiind legale și temeinice.
Conform art. 275 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat LI, în sumă de 260 lei, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
