Infracţiuni la legea circulaţiei. Achitare. Fapte care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
| Comentarii |
|
Deşi previzibilitatea sancţiunii penale este un deziderat, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar şi particularităţii faptelor, precum şi individualităţii persoanelor acuzate, procesul de stabilire a pedepsei are un pronunţat caracter de specificitate, aşa încât, deşi se poate discuta despre o similaritate a speţelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancţiuni identice cu cele date în alte cazuri, pentru acelaşi tip de infracţiune. În plus, practica judiciară este supusă în timp unui proces de modificare, datorită evoluţiei relaţiilor sociale şi schimbării formelor de comitere a infracţiunilor, a frecvenţei anumitor tipuri de fapte şi a consecinţelor sociale ale acestora. Din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul - motocicletă pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei şi totodată, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,89 gr.%o, prezintă un pericol social. La aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptei este însă necesar a fi luate în considerare aspecte precum circumstanţele comiterii faptei şi persoana celui implicat, avându-se în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată.
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 1351 din 4 octombrie 2012
Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.820 din 30 martie 2012 a condamnat pe inculpatul M.R.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu reținerea art. 74 lit. a) - 76 lit. e) C.pen., la pedeapsa închisorii de 3 luni
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu reținerea art. 74 lit. a) - 76 lit. d) C.pen., la pedeapsa închisorii de 3 luni.
Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
în temeiul art. 34 lit. b) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 3 luni închisoare.
în temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C.pen. și suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. (5) C.pen.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a obligat inculpatul să plătească suma de 950 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul M.R.A. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus o motocicletă, fără a poseda permis corespunzător, provocând un accident de circulație.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, însă nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 31.07.2010, în jurul orei 20:00, inculpatul M.R.A., împreună cu martorul M.D.O., s-au deplasat din localitatea Lăschia, în localitatea Coaș, iar pe malul râului Lăpuș s-au întâlnit cu un grup de prieteni, care intenționau să rămână la picnic în zonă.
în tot cursul nopții inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere.
în dimineața zilei de 1.08.2010, în jurul orei 06.00, inculpatul M.R.A. a acceptat invitația martorului M.D.O. de a se plimba pe câmp cu motocicleta acestuia, marca Honda.
Inițial, pe durata deplasării pe câmp, motocicleta a fost condusă de martorul M.D.O., iar după ce au ajuns la DJ 182B, motocicleta a fost condusă de inculpatul M.R.A., care s-a îndreptat către Municipiul Baia Mare.
în jurul orei 06:52, pe raza localității Cătălina, într-o curbă la dreapta, inculpatul a pierdut controlul direcției, a pătruns pe contrasens, părăsind partea carosabilă, după are s-a izbit de gardul imobilul cu nr. 28, aflat pe partea stângă a direcției sale de deplasare.
în urma impactului, a rezultat avarierea autovehiculului și vătămarea corporală a martorului M.D.O., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, conform Certificatului medico-legal Județean Maramureș nr. 808/30.08.2010.
Inculpatul M.R.A. a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Municipiul Baia Mare, unde a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, rezultând o alcoolemie de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat (ora 08:08), iar apoi i-au fost recoltate probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 334135 din 01.08.2010 al Serviciului medico-legal Județean Maramureș, inculpatul M.R.A. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,75 g%o la prima probă recoltată la ora 08:15 și respectiv 0,65 g%o la cea de-a doua probă recoltată la ora 09:15.
Din cauza faptului că între momentul producerii evenimentului rutier (ora 06:52) și momentul recoltării primei probe de sânge ( ora 08:15) s-a scurs un interval de timp mai mare de 30 de minute, în cauză, s-a dispus recalcularea alcoolemiei.
Din Raportul de Expertiză medico-legală nr. 2884/IX/d/138/27.04.2011, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj - Napoca, rezultă că la ora evenimentului rutier ( ora 06:52) inculpatul M.R.A. avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g%o, cu o valoare teoretică apropiată de 0,89 g%o.
Aceste concluzii au fost menținute și cu ocazia întocmirii unui supliment la raportul de expertiză menționat mai sus, în care calculul retroactiv s-a efectuat doar pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, fără date de consum, ținând cont de faza toxicocinetică, raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare. Astfel, din acest act medico-legal rezultă că inculpatul putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemie mai mare de 0,80 g%o, cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g %o.
în faza de cercetare judecătorească instanța a dispus avizarea actelor medico-legale de către Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul IML Cluj Napoca, care, prin Adresa nr.1202/11/25 din 05.03.2012 a comunicat faptul că avizează din punct de vedere metodologic și științific atât conținutul cât și concluziile actelor medico-legale ( fila 24 dos. instanță).
Din Adresa nr.101951/16.08.2010 a S.P.C.R.P.C.I.V. Maramureș, rezultă că inculpatul M.R.A. nu posedă permis de conducere categoria „A” corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul pe care l-a condus. Inculpatul posedă doar permis de conducere categoria „B” seria 225296, eliberat de S.P.C.R.P.C.I.V. Maramureș, la data de 13.01.2010.
în drept:
Faptele inculpatului M.R.A., astfel cum au fost probate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. (2) și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină au fost puse în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșă cu fotografii judiciare, cuprinzând aspecte de la cercetarea la fața locului, Adresa nr. 101951/16.08.2010 a S.P.C.R.P.C.I.V. Maramureș, Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 334135/01.08.2010 al Serviciului medico-legal Județean Maramureș, Certificat medico-legal nr. 808/30.08.2010, Raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr. 2884/IX/d/138/27.04.2011, efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj - Napoca, supliment la raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr. 2884/IX/d/138/27.04.2011, efectuat la data de 21.10.2011 de Institutul de Medicină Legală Cluj - Napoca, declarațiile martorului M.D.O., precum și propriile declarații ale inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al pluralității de fapte, reflectat și în valoarea alcoolemiei stabilite , precum și atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, parte din aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) - 76 lit. d) și e) C.pen.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei Judecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 81 C.pen.
Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C.pen., fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare.
Sentința instanței de fond a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii și rejudecând dosarul, a se aplica inculpatului M.R.A. pedepse majorate pentru infracțiunile deduse judecății, pentru a se realiza o corectă individualizare judiciară a sancțiunilor, conform art.72 și 52 C.pen.
împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpatul M.R.A. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art. 181C.pen. apreciindu-se că faptele imputate prin rechizitoriul parchetului nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
învederează că este student anul II, nu posedă antecedente penale, a condus pe o distanță scurtă de aproximativ 500 m, fără a poseda permis de conducere, corespunzător categoriei din care făcea parte motocicleta Honda, în condițiile în care avea însă atestat pentru a pilota scutere conform adeverinței depusă., precum și document doveditor pentru a conduce autoturisme - categoria B. Precizează că numitul M.D.O. nu a formulat împotriva sa plângere penală pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, împăcându-se cu acesta, iar în noaptea de 31 iulie 2010 a consumat conținutul a doar 3 cutii cu bere de 0,5 l, cu aport alimentar, așa cum a afirmat în declarația sa din fața instanței de fond martorul de mai sus, împrejurare demonstrată și prin valoarea alcoolemiei de doar 0,89 gr.%o. O condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, indiferent de modalitatea în care aceasta ar fi individualizată, ar atrage consecințe grave pentru absolvirea facultății și integrarea sa într-un loc de muncă. Consideră că evenimentul în care a fost implicat în ultima vacanță din clasa a XII-a, este unul izolat, care nu-l caracterizează, la dosar fiind atașată foaia matricolă, care relevă că a fost un elev excepțional, a frecventat cursurile școlare, obținând rezultate pozitive la învățătură, dovadă că în prezent este student anul II la o unitate de învățământ superioară.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul declarat de inculpat:
Potrivit art.181 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din probele dosarului rezultă că Judecătoria Baia Mare, datorită insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, ceea ce a avut drept efect greșita condamnare a inculpatului.
Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care făcea parte motocicleta Honda și totodată, având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,89 gr.%o, prezintă un pericol social, dar este greșită aprecierea instanței de fond care, în justificarea soluției de condamnare a inculpatului, nu a invocat nici măcar aspecte generale, darămite speciale, vizând speța în discuție, încălcând astfel prevederile legislației europene consacrate în cauza Boldea împotriva României (2007) care reglementează obligația magistraților de a motiva deciziile judecătorești.
în aceste condiții, Curtea va substitui obligația judecătorului fondului, argumentând ea însăși soluția ce va fi pronunțată în cauză, ținând cont atât de circumstanțele personale ale inculpatului, cât și de cele reale referitoare la infracțiuni.
I s-a imputat inculpatului de către acuzare, că în faza de urmărire penală a uzat de dreptul la tăcere, cu privire la infracțiunea vizată de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea reține însă, că în fața instanței de fond, recurentul a dat declarație cu privire la ambele infracțiuni imputate de către procurori.
Deși art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil.
Curtea Europeană a admis însă că „dreptul la tăcere nu este un drept absolut și că, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție” (cauza Saunders contra Regatului Unit 17 decembrie 1996).
De remarcat că în prezenta speță, în fața judecătorului fondului, recurentul M.R.A. a recunoscut că a pilotat motocicleta Honda, întâi pe un câmp, după care a condus-o și pe un drum județean, pe o distanță scurtă, la o curbă pierzând însă controlul vehiculului, izbindu-se de gardul unui imobil, accidentându-se totodată și prietenul său care îl însoțea, M.D.O.. Evenimentul rutier a avut loc, pe un drum județean, puțin circulat, la ora 6:52 dimineața, în timp ce inculpatul avea o alcoolemie de 0,89 gr.%o.
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul specific de manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-i-se reproșa inculpatului că ar mai fi fost implicat până în prezent în acte antisociale, că nu a avut o atitudine de recunoaștere în fața magistratului de la judecătorie, că nu a regretat sincer cele petrecute.
Actele și lucrările dosarului relevă că inculpatul a condus motocicleta Honda, pentru care nu avea permis corespunzător, ci doar categoria B, precum și pentru scuter, pe o stradă din satul Cătălina, jud. Maramureș, dimineața în jurul orei 6,52, pe o distanță scurtă de aproximativ 500 m, nu a fost implicat în vreun accident soldat cu victime, iar la ora respectivă artera în discuție nu era circulată.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu posedă antecedente penale, este în vârstă, în prezent, de 20 de ani și de doar 18 ani la data comiterii faptelor, student anul II, la dosar sunt depuse foile matricole pentru clasele 9-12 al Colegiului Național …, din care reies rezultate excepționale la învățătură ale acestuia.
Nu în ultimul rând, trebuie remarcată sinceritatea recurentului care a învederat că faptele au fost comise, pe fondul unei crize specifice adolescenței, teribilismului, în ultima vacanță din clasa a XII-a, când s-au deplasat la un picnic mai mulți colegi de clasă, la 31 iulie 2010, ocazie cu care au consumat alcool și alimente, iar apoi spre dimineața din 1 august 2010 a testat, din curiozitate, performanțele tehnice ale motocicletei Honda aparținând prietenului său, vehicul care a fost condus întâi pe câmp, după care intenționând să-l alimenteze cu carburant, l-a condus și pe un drum județean, pe o distanță scurtă, intrând apoi cu acesta într-un gard, în timp ce avea în sânge o alcoolemie de 0,89 gr.%o.
Deși se susține că sistemul judiciar precum și sancțiunile care se aplică făptuitorilor într-un anumit gen de cauze trebuie să fie previzibile, în legătură cu această susținere, Curtea învederează că deși previzibilitatea sancțiunii penale poate constitui un deziderat din punct de vedere al politicii statale, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar și particularității faptelor deduse judecății, precum și individualității persoanelor acuzate de comiterea infracțiunilor, procesul de stabilire a pedepsei are un pronunțat caracter de specificitate, așa încât, deși se poate discuta despre o similaritate a spețelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancțiuni identice cu cele date în alte cazuri, pentru același tip de infracțiune.
în plus, practica judiciară nu este statică, ci este supusă în timp unui proces de modificare, datorită evoluției relațiilor sociale, dar și schimbării formelor de comitere a infracțiunilor, a frecvenței anumitor tipuri de fapte și a consecințelor sociale ale acestora.
Din aceste motive, în sistemul de drept românesc, care nu atribuie precedentului judiciar valoare de lege și obligativitate, invocarea unei anumite practici judiciare are doar o valoare orientativă.
Luând în considerare toate aceste elemente, instanța de fond ar fi trebuit să constate că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa fiind, Curtea va admite ca fondat în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., recursul promovat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 820 din 30.03.2012 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o va casa doar cu privire la soluția de condamnare a acesteia si rejudecând in aceste limite:
în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C.proc.pen., raportat la art. 181C.pen., va achita pe inculpatul M.R.A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autoturismul, faptă prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
In temeiul art. 181C.pen. raportat la art. 91 lit. c) C.pen., va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei.
în baza art. 192 pct. 3 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu privire la recursul Parchetului:
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Judecătoria Baia Mare a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunilor și încadrarea juridică a acestora.
Potrivit art. 72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.
în cauză, Judecătoria Baia Mare printr-o aplicare și corelare insuficientă a prevederilor art. 72 și 52 C.pen., a ajuns la o soluție de condamnare a inculpatului, neapreciind corespunzător pericolul social concret al faptelor și făptuitorului.
Aplicarea unor pedepse substanțiale, chiar cu suspendarea condiționată a acestora, relevă caracterul inadecvat al lor, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale a scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.
Curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
în speță, faptele inculpatului întrunesc condițiile cerute de art.181 C.pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-au comis faptele.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe un drum județean, dimineața la ora 6:52, fără a fi prezentă nicio persoană pe carosabil, pe o distanță scurtă, o motocicletă pentru care nu poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care făcea aceasta parte, dar în schimb avea atestat legal pentru a pilota scutere și dovadă aferentă categoriei B, vizând autoturismele, rularea pe drumurile publice efectuându-se în timp ce avea o alcoolemie de 0,89 gr.%o, ceea ce a și determinat izbirea sa de un gard al unui imobil.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, a fost în vârstă de 18 ani la producerea evenimentului rutier, în prezent este student în anul II la o unitate de învățământ superior, manifestând regret față de cele întâmplate.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Așa fiind, recursul Parchetului se va respinge ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
