Înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi ţara. Încălcarea termenului rezonabil
| Comentarii |
|
Procesul vizează trei inculpaţi, 118 părţi civile, o parte responsabilă civilmente şi 71 martori, toate părţile fiind ascultate în primul ciclu procesual, situaţie ce nu justifica întinderea procesului penal pe o perioadă de aproximativ 3 ani şi 9 luni, cu păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv, nefiind depăşită încă faza administrării probelor; faţă de cel de-al doilea criteriu referitor la atitudinea inculpatului, Curtea reţine că nu se poate aprecia în nici un caz că aceasta a stat la baza prelungirii excesive a procedurii, deoarece inculpaţii (toţi trei) şi-au exercitat dreptul la apărare, pentru a proba lipsa de temeinicie a susţinerilor Parchetului. Având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor: noiembrie 2005 - august 2008, şi până la reluarea judecăţii după casare, care impune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize contabile privind valoarea prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională derulată de cei trei inculpaţi, a trecut o perioadă de timp nerezonabilă, referitoare la arestul preventiv de circa 3 ani şi 9 luni de zile, în condiţiile nefinalizării primului ciclu procesual, urmat de exercitarea unor posibile căi de atac (recurs), ceea ce ar putea duce la soluţionarea definitivă a dosarului, cu mare întârziere şi cu depăşirea unui termen rezonabil, impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Secţia penală şi de minori, Încheierea din 26 aprilie 2012
în baza lucrărilor dosarului constată că prin sentința penală nr. 62 din 16.05.2011 a Curții de Apel Cluj au fost condamnați inculpații:
I. L.M.S. pentru săvârșirea:
- infracțiunii de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1, 2, 3, 5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și 75 lit. a) C.pen. (cu o pagubă de peste 1 milion de euro) la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.pen. pe o durată de 3 ani;
- infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
- infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.,la pedeapsa de: 3 ani închisoare;
- infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., la pedeapsa de: 2 ani închisoare;
- infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., la pedeapsa de: 2 ani închisoare;
- infracțiunii de falsificare de instrumente oficiale în formă continuată prevăzută de art. 286 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.,la pedeapsa de: 3 ani închisoare
- infracțiunii de folosirea instrumentelor oficiale false în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 287 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., la pedeapsa de: 3 ani închisoare;
- participației improprii la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, revăzute și pedepsite de art. 31 alin. (2) C.pen. raportat la art. 289 alin. (1) C.pen.., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.,la pedeapsa de: 4 ani închisoare;
în baza art. 33 lit. a) C.pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C.proc.pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de: 10 ani închisoare și s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen. pe o durată de 3 ani.
II. B.N.P. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 74 lit. a) și alin. (2) și 75 lit. a) C.pen. (cu o pagubă de peste 1 milion de Euro), la pedeapsa de: 4 ani închisoare;
- infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C.pen., la pedeapsa de: 2 luni închisoare; uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C.pen. Teza II cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C.pen.,la pedeapsa de: 1 lună închisoare;
în baza art. 33 lit. a) C.pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C.proc.pen. s-au contopit pedepsele,inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea,respectiv aceea de: - 4 ani închisoare.
III. C.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 74 lit. a) și alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. a) C.pen. ( cu o pagubă de peste 1 milion de euro) la pedeapsa de: 3 ani și 4 luni închisoare;
- infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu art. 74 lit. a) C.pen., la pedeapsa de: 2 luni închisoare; uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C.pen. Teza II cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu art. 74 lit. a) C.pen., la pedeapsa de: 1 lună închisoare.
în baza art. 33 lit. a) C.pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C.proc.pen. s-au contopit pedepsele, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de: 3 ani și 4 luni închisoare.
S-a dispus achitarea tuturor inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni revăzute și pedepsite de art. 323 alin. (1) C.pen.( cu raportare la infracțiunea de înșelăciune și cea de uz de fals, ambele în formă continuată);
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L.M.S. și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 16.08.2008 până la zi.
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, luată în baza art. 1451C.proc.pen. față de inculpata B.N.P. prin încheierea din data de 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj.
în baza art. 861C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii luate față de inculpatele B.N.P. și C.M.S. pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 862C.pen. acela de 2 ani + pedepsele aplicate acestora, respectiv de 6 ani pentru inculpata B.N.P. și de 5 ani și 4 luni pentru inculpata C.M.S.
în baza art. 14, 346 C.proc.pen. raportat la art. 1003 C.civ. au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Cluj Napoca, să achite despăgubirile către 118 părți civile, prejudiciate prin activitatea lor infracțională de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin utilizarea de metode frauduloase, în valoare de peste 1.134.555,11 euro.
S-a dispus totodată, desființarea totală a înscrisurilor falsificate precum și confiscarea specială de la inculpați a sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
S-a dispus restabilirea situației anterioare, prin anularea mențiunilor false din Registrul Comerțului cu privire la modificările aduse SC R.E.P. SRL Caransebeș în baza încheierii nr. 2376 din 10 iunie 2008 a judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului Caransebeș.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul L.M.S. în calitate de asociat și administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeș, iar în unele cazuri de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, respectiv, SC B.E.P. SRL Timișoara, SC N.P.( firmă fictivă), în baza unei rezoluții infracționale unice prezentându-se sub calitatea mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentante ale agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj Napoca, inculpata B.N.P. asociat și fost administrator (actualmente avocat Baroul Cluj) și inculpata C.M.S. - secretară iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj Napoca, au indus și menținut în eroare 120 persoane, prin falsificarea și folosirea de înscrisuri false contrafăcute (proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor; Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la notar Public S.R., încheiat între SC E. România SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A. CNP 1030507453578; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Autorizație de construire nr. 1250/12.12.2006 pentru SC E.P. SRL Timișoara privind imobil de locuințe cu regim de înălțime S+P+22E, corp 1, 2, 3; contract de prestări servicii nr. 21 /2005 din 5.02.2007 ce figurează încheiat între SC R.E.P. SRL reprezentată de L.M.S. și inginer SCS., persoană fictivă; adresa nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj Napoca C.T.A.T.U.; Certificatele de urbanism nr. 3213/4.07.2007 și nr. 1494/10.04.2007; adresa - aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca) ori de înscrisuri în care s-au adus modificări (Extras după coala funciară nr. 118043 privind terenul de pe str. L. nr. 10 și schițele aferente; autorizația de construire nr. 585 din 3.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca, privind imobil de locuințe în Cluj Napoca str. L. nr. 14; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; acord unic nr. 5407/4.10.2007 Primăria Municipiului Cluj Napoca) cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 și a derulării până în august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, imobil despre care au susținut în mod mincinos că urmează să fie edificat în Cluj Napoca, str. L., nr. 10, 12, 14, a cărui construire ar fi în curs de autorizare sau chiar autorizată, determinându-le pe persoanele interesate în a achiziționa o astfel de locuință (garsonieră sau apartament cu 1, 2 sau 3 camere) să încheie antecontracte sau acte de rezervare în mare parte, prin agenția imobiliară C.G., cu care „constructorul” a încheiat convențiile de intermediere vânzare nr. 031/30.11.2005 și nr. 082/8.12.2005 (de exclusivitate proiect) și să facă plata de sume de bani, cu titlu de avans, în echivalentul a aproximativ 1.023.884 euro (cu titlu de avansuri ) iar ca și comision de intermediere aproximativ 213.445 lei, rezultând un prejudiciu total de 1.075.316 euro, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. a) C.pen.
Inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada noiembrie 2005 - august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a falsificat prin contrafacere ori alterare mai multe înscrisuri oficiale de genul celor emise de instituții publice: Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj; Spitalul de Boli Infecțioase Cluj-Napoca ori de notari publici, în vederea producerii de consecințe juridice, în cadrul manoperelor dolosive de inducere în eroare și menținere în eroare și anume: Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E. România SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Autorizație de construire nr. 1250/12.12.2006 pentru SC E.P. SRL Timișoara; adresa nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj Napoca C.T.A.T.U.; Extras după coala funciară nr. 118043 privind terenul de pe str. L. nr. 10 și schițele aferente; autorizația de construire nr. 585 din 3.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca, privind imobil de locuințe în Cluj Napoca str. L. nr. 14; extrasul CF nr. 4021, strada L. nr. 10, număr cadastral 246; 246/2/2; 247/2; extrasul de carte funciară numărul 118043 Cluj Napoca nr. cadastral 954/2 ; 947/2- teren strada L. 500 mp, L.M.S. în Asociere cu E. SRL Timișoara; „Plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10”, ; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; adresa - aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca ; acord unic nr. 5407/04.10.2007 Primăria Municipiului Cluj Napoca, ceea ce constituie elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
S-a mai reținut că inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada noiembrie 2005 - august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) s-a folosit de mai multe înscrisuri oficiale și anume: Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E.R. SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Autorizație de construire nr. 1250/12.2006 pentru SC E.P. SRL Timișoara; adresa nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj Napoca C.T.A.T.U.; Extras după coala funciară nr. 118043 privind terenul de pe str. L. nr. 10 și schițele aferente; autorizația de construire nr. 585 din 3.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca, privind imobil de locuințe în Cluj Napoca str. L. nr. 14; extrasul CF nr. 4021, strada L. nr. 10, număr cadastral 246; 246/2/2; 247/2; extrasul de carte funciară numărul 118043 Cluj Napoca nr. cadastral 954/2 ; 947/2- teren strada L. 500 mp, L.M.S. în Asociere cu E. SRL Timișoara; „Plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10”; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; adresa - aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca; acord unic nr. 5407/4.10.2007 Primăria Municipiului Cluj Napoca; Certificatele de urbanism nr. 1494/10.04.2007 și nr. 3213/4.07.2007, în vederea producerii de consecințe juridice fie în cadrul manoperelor dolosive de inducere în eroare sau menținere în eroare a persoanelor/părților vătămate/martorilor, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenției imobiliare, fie în fața Primăriei Municipiului Cluj Napoca ceea ce constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;
De asemenea, inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada noiembrie 2005 - august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a falsificat prin contrafacere mai multe înscrisuri sub semnătură privată, și anume: proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj-Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor, prezentat persoanelor/părților vătămate/martorilor, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenției imobiliare; Memoriul tehnic M213/2007, înscris folosit la Primăria Municipiului Cluj Napoca la dosarul nr. 51617/43/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3213/4.07.2007; Memoriul tehnic - propunere amenajare servitute, lucrări de terasament teren, împrejmuiri, amenajare parcare, înscris folosit la Primăria Municipiului Cluj Napoca la dosarul nr. 23815/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 1494/10.04.2007; „ Notificare anexă a studiului geologic G09EP/2005 și G 111/2006 - extras deviz fezabilitate DF 1 Rep/2006”, de care inculpatul s-a folosit la Primăria Municipiului Cluj Napoca la dosarul nr. 57307/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3435/31.07.2007; „documentație pentru obținerea certificatului de urbanism, în vederea realizării unui imobil pe terenul de pe strada L. nr. 10”, înscris fals de care inculpatul s-a folosit la Primăria Municipiului Cluj Napoca la dosarul nr. 57307/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3435/31.07.2007; „Hotărâre SC R.E.P. SRL Caransebeș nr. 01/24.03.2008” „Act constitutiv actualizat al SC Con E. SRL Timișoara” din data de 24.03.2008, „ Act adițional nr. 02/24.03.2008” înscrisuri de care s-a folosit la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și care au stat la baza modificărilor operate în Registrul Comerțului cu privire la denumirea, sediul, structura organizatorică a SC R.E.P. SRL Caransebeș devenită SC Con E. Timișoara ; „contractul de prestări servicii nr. 21 /2005 din 5.02.2007 ce figurează încheiat între SC R.E.P. SRL reprezentată de L.M.S. și inginer SCS., cu CI seria KX nr. 033126 ( persoană fictivă ), de care s-a folosit în fața polițiștilor de la Poliția Municipiului Cluj-Napoca în ianuarie 2007, ceea ce constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;
Inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anilor 2007 - 2008 (până la momentul declanșării anchetei penale) a falsificat prin contrafacere mai multe înscrisuri sub semnătură privată, fabricând „dovezi de restituire a banilor”, sub diverse denumiri „ dispoziție de plată, reziliere antecontract, anexa 5 antecontract”, uzând de bucăți din alte documente semnate de părți (antecontracte, acte adiționale,. anexe la antecontracte, cereri de reziliere, fișe de consultanță. notificări), pe care a imprimat astfel de mențiuni nereale, și completând facturi cu sumele respective cu mențiuni „ restituire avans, stornare factură avans” și chitanțe de „ returnare avans”, pe care le-a postat pe site-ul firmei „E.” și de care s-a folosit pentru zădărnicirea aflării adevărului în prezenta cauză, pentru blocarea acțiunilor civile și cu ocazia controalelor de specialitate din partea Gărzii Financiare - Secția Timiș, Oficiul Pentru Protecția Consumatorului Timiș ceea ce constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 290 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
De asemenea, inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada noiembrie 2005 - august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a falsificat mai multe ștampile cu impresiuni ce le imită pe cele emise, în mod legal, de către o instituție publică sau instituție de interes public din categoria celor enumerate de art. 145 C.pen., și anume: cu mențiunile „Consiliul Local Municipiului Cluj, jud. Cluj” (o ștampilă); „V.M.V. - Inginer Verificator Proiecte România M.L.P.A.T. nr. 02066 B1; Cc; D; E; F;” (o ștampilă) și „T.I.I. - Inginer Verificator Proiecte România M.L.P.A.T. nr. 1315 A1, A2, A3” (2 bucăți) - de genul celor emise de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului; „Registru Urbaniștilor din România și specialist cu drept de semnătură RUR - R.Z. Arhitect - D E” (o bucată)- de genul celor emise de Registru Urbaniștilor din România; „Ordinul Arhitecților din România; 2574; G.B. arhitect cu drept de semnătură” (ștampilă pătrată) de genul celei eliberate de către Ordinul Arhitecților din România, ceea ce constituie infracțiunea de falsificare de instrumente oficiale în formă continuată prevăzută de art. 286 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;
Tot în sarcina inculpatului L.M.S. s-a stabilit că în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada octombrie 2007 - iulie 2008 s-a folosit de ștampila contrafăcută cu mențiunile „ Consiliul Local Municipiului Cluj, jud. Cluj” pentru falsificarea adresei nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca C.T.A.T.U. și a acordului unic nr. 5407/4.10.2007 al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire a instrumentelor oficiale false în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 287 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.,
Inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluții infracționale unice, la cererile nr. 57307 din 20.07.2006 și nr. 23815 din 21.03.2007 adresate Primăriei Cluj, a anexat acte false prin care se identifica amplasarea imobilului în teritoriu, situat în Cluj-Napoca, str. L. nr. 10, ceea ce a avut ca și consecință emiterea certificatelor de urbanism nr. 3435/31.07.2007 și nr. 1494/10.04.2007, conținând mențiuni și anexe cu date nereale, de către funcționarii ce au acționat fără vinovăție, din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și, respectiv, la solicitările adresate Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin determinând efectuarea de mențiuni nereale în evidența Registrului Comerțului, în baza hotărârii judecătorului delegat, conform încheierii nr. 2376 din 10.06.2008, fundamentată pe actele false folosite de inculpat (cu privire la denumirea, sediul, structura organizatorică a SC R.E.P. SRL Caransebeș devenită SC Con E. Timișoara) ceea ce constituie participație improprie la fals intelectual în formă continuată, revăzute și pedepsite de art. 31 alin. (2) C.pen. raportat la art. 289 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Infracțiunile de mai sus au fost comise în concurs real totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Prin aceeași sentință, în sarcina inculpatei B.N.P. s-a reținut comiterea următoarelor infracțiuni:
Aceasta, ca asociat și fost administrator al agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice împreună cu inculpatul L.M.S. - asociat și administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeș, ce s-a prezentat sub calitatea mincinoasă de arhitect și inculpata C.M.S. - secretară iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj Napoca, au indus și menținut în eroare 105 persoane, prin folosirea de înscrisuri false puse la dispoziție de către inculpat ( proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor; Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E. România SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Certificatele de urbanism nr. 3213/04.07.2007 și nr. 1494/10.04.2007; adresa - aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 al Primăriei Municipiului Cluj Napoca; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; „Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10” ) cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 și a derulării până în august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, imobil despre care au susținut în mod mincinos că urmează să fie edificat în Cluj Napoca, str. L., nr. 10, 12, 14, a cărui construire ar fi în curs de autorizare sau chiar autorizată, determinându-le pe persoanele interesate în a achiziționa o astfel de locuință (garsonieră sau apartament cu 1, 2 sau 3 camere) să încheie antecontracte sau acte de rezervare în mare parte, prin agenția imobiliară C.G., cu care „constructorul” a încheiat convențiile de intermediere vânzare nr. 031/30.11.2005 și nr. 082/8.12.2005 (de exclusivitate proiect) și să facă plata de sume de bani, cu titlu de avans și comision de intermediere în valoare de aproximativ 967.696 euro ceea ce constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. a) C.pen.
Inculpata B.N.P., asociat și fost administrator al agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice, cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 și a derulării până în august 2008 ( momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, s-a folosit în fața clienților - părți/persoane vătămate de înscrisuri oficiale false, puse la dispoziție de inculpat, și anume: (Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E. România SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Certificatele de urbanism nr. 3213 din 04.07.2007 și nr. 1494 din 10.04.2007; adresa - aviz ferm nr. 2023 din 10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307 din 4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; „Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10, ceea ce constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;
Aceeași inculpată în baza unei rezoluții infracționale unice, cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, s-a folosit în fața clienților - părți/persoane vătămate de înscrisuri neoficiale false, puse la dispoziție de inculpat, și anume: proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor, constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C.pen. Teza II cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; S-a reținut că infracțiunile au fost comise în concurs real, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Prin aceeași hotărâre a Curții de Apel Cluj, în sarcina inculpatei C.M.S. s-a stabilit că în calitate de secretară, iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice împreună cu inculpatul L.M.S. - asociat și administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeș, ce s-a prezentat sub calitatea mincinoasă de arhitect, și inculpata B.N.P., asociat și fost administrator al agenției imobiliare SC C.G. SRL Cluj-Napoca au indus și menținut în eroare 105 persoane, prin folosirea de înscrisuri false puse la dispoziție de către inculpat ( proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor; Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E. România SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022 din 28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Certificatele de urbanism nr. 3213 din 04.07.2007 și nr. 1494 din 10.04.2007; adresa - aviz ferm nr. 2023 din 10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307 din 4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca; adresa nr. 3098din 20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; „Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10” ) cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 și a derulării până în august 2008 ( momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, imobil despre care au susținut în mod mincinos că urmează să fie edificat în Cluj Napoca, str. L., nr. 10, 12, 14, a cărui construire ar fi în curs de autorizare sau chiar autorizată, determinându-le pe persoanele interesate în a achiziționa o astfel de locuință ( garsonieră sau apartament cu 1, 2 sau 3 camere ) să încheie antecontracte sau acte de rezervare în mare parte, prin agenția imobiliară C.G., cu care „constructorul” a încheiat convențiile de intermediere vânzare nr. 031/30.11.2005 și nr. 082/8.12.2005 (de exclusivitate proiect) și să facă plata de sume de bani, cu titlu de avans și comision de intermediere în valoare de aproximativ 967.696 euro, ceea ce constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată revăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. a) C.pen.
Se reține că aceeași inculpată - secretară iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice, cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 și a derulării până în august 2008 (momentul declanșării anchetei penale) a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, s-a folosit în fața clienților - părți/persoane vătămate de înscrisuri oficiale false, puse la dispoziție de inculpat, și anume: (Contract de asociere și vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la Notar Public S.R., încheiat între SC E. România SRL reprezentată arhitect M.L. și P.A.; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006 pentru SC B.E.P. Timișoara; Certificatele de urbanism nr. 3213 din 04.07.2007 și nr. 1494 din 10.04.2007; adresa - aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Județean Cluj; „Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe L., nr. 10, ceea ce constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Teza 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.;
Aceeași inculpată, în baza unei rezoluții infracționale unice, care cu ocazia încheierii în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 a antecontractelor de vânzare - cumpărare și construire a unor apartamente într-un bloc cu 10 - 16 etaje ori de acte de rezervare a unor astfel de apartamente, s-a folosit în fața clienților - părți/persoane vătămate de înscrisuri neoficiale false, puse la dispoziție de inculpat, și anume: proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arhitect M.L. și desene, schițe ale apartamentelor, constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C.pen. teza II cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; infracțiunile au fost comise în concurs real, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
în ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C.pen.,instanța a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. achitarea celor trei inculpați pentru săvârșirea ei, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. Astfel, s-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 323 C.pen. se săvârșește cu intenție directă. Aceasta implică, în toate cazurile ,cunoașterea de către făptuitori a scopului asocierii. Dacă făptuitorii nu au cunoscut scopul asocierii, fapta nu constituie infracțiunea vizată de art. 323 C.pen. Probele dosarului nu au dovedit că cei trei inculpați ar fi avut vreo înțelegere inițială în scopul inducerii în eroare a celor care intenționau să cumpere apartamente în imobilul respectiv. Mai mult decât atât ,între societatea constructoare reprezentată de inc. L. și agenția imobiliară reprezentată de inculpata B.N.P. s-au încheiat două contracte de colaborare, respectiv convenții de intermediere-vânzare, la datele de 30.11.2005 și 8 decembrie 2005, fiecare având obligații clare în cadrul acelor contracte, astfel că nu se poate susține că aceste contracte s-ar fi încheiat în scopul săvârșirii de infracțiuni.
împotriva acestei soluții au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj, părțile civile H.M.E., P.I., V.B. și V.E., părțile responsabile civilmente SC E. SRL Timișoara și SC R.E.P. SRL Caransebeș (SC C.E.P. SRL Timișoara) și inculpații L.M.S., B.N.P., C.M.S.
Prin decizia penală nr. 655 din 7 martie 2012 înalta Curte de Casație și Justiție a admis toate recursurile formulate în cauză, a casat în întregime sentința penală nr. 62 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță. A menținut starea de arest a inculpatului L.M.S.
Ca îndrumări obligatorii, cu ocazia rejudecării, s-a relevat că atât sub aspectul laturii penale, cât și a celei civile, C.A. Cluj să examineze toate apărările formulate de către părțile civile, părțile responsabile civilmente, inculpați și procuror în prezenta speță, începând cu criticile aduse competenței materiale și după calitatea persoanei, sentinței instanței de fond, (s-a învederat că inculpata Bârlă a devenit avocat în 6 septembrie 2007, după săvârșirea infracțiunilor, ceea ce atrăgea competența tribunalului în judecarea cauzei), efectuarea unei expertize contabile care să stabilească fără dubiu valoarea prejudiciului cauzat de inculpați celor 118 părți vătămate și civile, prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și raportat la acesta, să se aprecieze asupra organului competent să efectueze urmărirea penală; motivarea pe bază de probe administrate în fața procurorului și în fața instanței a tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și descrierea acestora cu indicarea datei, lunii, anului în care s-au realizat; administrarea oricăror altor probe apreciate oportune de către părți și instanță pentru justa soluționare a cauzei.
Dosarul a fost reînregistrat la C.A. Cluj la 13 aprilie 2012 fixându-se primul termen de judecată pe fond la 10 mai 2012, în repartizare aleatorie, constatându-se însă că la 10 aprilie, și apoi reiterată la 18 aprilie 2012 inculpatul L.M.S. a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive conform art. 139 C.proc.pen. cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451C.proc.pen., al cărei termen de soluționare a fost fixat pentru 26 aprilie 2012. în memoriul înaintat instanței, inculpatul a învederat că în speță s-a depășit un termen rezonabil vizând arestarea sa, aceasta durând de 3 ani și 9 luni, ceea ce contravine legislației europene, solicitând punerea sa de îndată în libertate, întrucât în cauză nu este vorba de infracțiuni comise cu violență, faptele ce i se impută fiind de natură comercială, ceea ce nu justifică cea mai severă măsură, aceea a privării de libertate.
Curtea examinând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, cât și solicitarea DNA - Serviciul Teritorial Cluj de a se menține această măsură, precum și cererea inculpatului de înlocuire cu cea a obligării de a nu părăsi țara vizată de art. 1451C.proc.pen., ajunge la următoarele constatări:
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul L.M.S. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Cluj din data de 3.12.2008, pentru infracțiunile de: 1. asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C.pen. (cu raportare la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals, ambele în formă continuată);
2. înșelăciune în convenții prin calități mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1,2, 3 și 5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 75 lit. a) C.pen (cu o pagubă de peste 1 milion de Euro).
3. fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
4. uz de fals prevăzută de art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
5. fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
6. fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.pen. Cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
7. falsificare de instrumente oficiale prevăzută de art. 286 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
8. folosirea instrumentelor oficiale false prevăzută de art. 287 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
9. participație improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 31 alin. (2) C.pen. raportat la art. 289 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., reținute în considerentele și dispozitivul sentinței penale nr. 62 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C.pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului atât cu ocazia judecării pe fond a dosarului prin sentința penală nr. 62 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, cât și prin decizia nr. 655 a înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 martie 2012 prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Din scriptele depuse rezultă că față de inculpatul L. s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 3 din 16 august 2008 conform mandatului de arestare nr. 5/2008 al Curții de Apel Cluj. în faza de urmărire penală, s-a prelungit de trei ori durata arestului preventiv cu câte 30 de zile, începând cu data de 13 septembrie 2008 și până la 11 decembrie 2008 prin încheierea penală nr. 4 din 9 septembrie 2008; apoi prin încheierile penale nr. 5 din 7 octombrie 2008 și încheierea penală nr. 6 din 7 noiembrie 2008 ale Curții de Apel Cluj, recursurile formulate de inculpate fiind respinse ca nefondate de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe parcursul judecății în primă instanță, care a durat de la data de 9 decembrie 2008 și până la 16 mai 2011, în timpul administrării probelor, Curtea, de două ori, respectiv la 20 septembrie 2010 și 17 decembrie 2010, a înlocuit arestarea preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara, măsuri care însă nu au fost confirmate de instanța supremă, care a admis recursul procurorilor, respingând cererile inculpatului și menținând arestarea preventivă a acestuia.
După cum rezultă din examinarea normelor interne - procesual penale și constituționale, interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestuia într-o societate democratică.
Față de principiul expus, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate realiza o abatere de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă acestuia un caracter relativ.
Așa fiind, cazurile în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.
Astfel, în jurisprudența sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei - Hotărârea din 10 noiembrie 1969; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968); să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei Hotărârea din 10 noiembrie1969); sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea din 5 iulie 2007).
Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei din 4 octombrie 2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier citată anterior parag.51).
Pe de altă parte, CEDO a statuat că, potrivit art. 5 paragraf 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.
Plecând de la jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „pericolului pentru ordinea publică”, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.
Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor” comise.
Doar înțelegând în maniera descrisă semnificația libertății și a privării de libertate se poate realiza în concret și în mod efectiv scopul esențial al reglementării dreptului la libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorității.
Din analiza normelor procesuale interne în vigoare rezultă, potrivit art. 136 C.proc.pen., că în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.
Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C.proc.pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a)-f) C.proc.pen. raportat la art. 148 alin. (2) C.proc.pen.
Se va reține, în esență, că probele administrate conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul L.M.S. ar putea fi autorul infracțiunilor imputate prin rechizitoriul parchetului, și pentru care a fost condamnat în primă instanță, hotărâre casată însă, în întregime, de către instanța de control judiciar.
Așa fiind, rezultă existența de indicii și probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpat a faptelor pentru care s-a solicitat arestarea, fiind, totodată îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C.proc.pen. relativă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege.
Analizând îndeplinirea celei de a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f) C.proc.pen. - care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancțiunii privative de libertate, se constată că în cauza dedusă judecății, nu există probe că lăsarea în libertate - a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Comiterea de infracțiuni, chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a inculpatului în forma detenției preventive.
De asemenea, tendința de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal în calitate de autor, instigator sau complice.
Existența pericolului concret pentru ordinea publică se impune a se stabili în funcție de art. 148 lit. f) C.proc.pen., dar și de elemente ce țin de persoana inculpatului, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C.proc.pen.
în cauză, nu există probe certe în sensul că inculpatul L. - persoană lipsită de antecedente penale, cu studiile universitare finalizate (învățământ la distanță) la 20 decembrie 2011 - reprezintă, în stare de libertate, un pericol concret pentru ordinea publică. în acest sens, s-a depus la dosarul î.C.C.J. o diplomă de absolvire a studiilor universitare.
Buna desfășurare a procesului penal nu presupune privarea lui de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe în sensul că s-a sustras de la urmărirea penală sau a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Actele dosarului nu relevă dovezi din care să reiasă că inculpatul ar împiedica, liber fiind, cercetarea judecătorească și au învederat că nu există riscul ca el să nu se prezinte în instanță, Curtea analizând posibilitatea de a adopta una dintre măsurile alternative prevăzute în art. 136 C.proc.pen., în raport cu garanțiile reale oferite de inculpat în legătură cu prezența sa la cauză.
în opinia Curții, în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul L., riscul ca acesta să nu se prezinte la proces este infim, deoarece este obligatoriu să i se impună restricții, a căror nerespectare atrage revocarea măsurii neprivative de libertate și arestarea din nou a acestuia.
Pe de altă parte, și circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta, statutul social, lipsa antecedentelor penale), coroborate cu susținerea morală și materială din partea familiei, pledează pentru existența unui risc minim de a se sustrage procesului penal. Astfel, inculpatul este în vârstă de 32 de ani, în prezent și-a definitivat studiile universitare, (învățământ la distanță), anterior arestării avea calitatea de tehnician-arhitect, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Mai mult, riscul ca inculpatul să împiedice desfășurarea procesului penal în curs este inexistent, față de împrejurarea că întreaga probațiune testimonială în acuzare a fost epuizată în primul ciclu procesual, au fost ascultate de asemenea toate cele 118 părți vătămate și civile, au fost audiați cei trei inculpați, rejudecarea dosarului în prezent vizând administrarea unei probe științifice care să stabilească întinderea prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională și în funcție de care să se constate dacă era sau nu competent DNA - Serviciul Teritorial Cluj să efectueze urmărirea penală, în speță. Trebuie verificată de asemenea și competența după calitatea persoanei, inculpata B.N.P. devenind avocat, după data săvârșirii infracțiunii, respectiv la 6 septembrie 2007.
Instanța de control judiciar a dispus ca în speță să fie administrate atât pe latură penală cât și civilă, orice alte probe apreciate ca necesare pentru relevarea adevărului obiectiv în cauză.
Curtea de Apel, va analiza garanțiile oferite de CEDO împotriva privării arbitrare de libertate a inculpatului, de către autorități, prin prisma menținerii temeiurilor de arestare vizate de art. 148 lit. f) C.proc.pen., în prezenta speță.
Referitor la tulburarea ordinii publice, prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franței din 31 mai 2005, CEDO recunoaște că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru anume timp. Acest factor nu este pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținutului ar tulbura liniștea publică. în plus, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată; menținerea în detenție preventivă nu poate fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate. Așadar, conform jurisprudenței Curții, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanței cu privire la prelungire trebuind să se refere la toate temeiurile ce impun detenția provizorie.
Curtea apreciază că trecerea unui interval de timp de 3 ani și 9 luni de la arestarea preventivă a inculpatului, pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, care a fost însă casată, dispunându-se reluarea judecății pentru administrarea de probe științifice, a diminuat forța de convingere a justificării detenției preventive numai pe baza unor asemenea considerații, câtă vreme întreaga probațiune testimonială în acuzare, audierea inculpatului și a părților civile este finalizată, urmând să se depună la dosar, după ordonare și efectuare, concluziile unei expertize contabile, tocmai pentru stabilirea adevărului obiectiv în cauză, respectiv a prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională, în raport de care să se verifice competența organului de urmărire penală și respectiv a instanței.
Pe de altă parte, gravitatea infracțiunii - existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni grave, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează singură o lungă detenție provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 septembrie 2008).
Pericolul ca acuzații să se sustragă de la procesul penal.
Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (cauza Kalay c.Turciei-22 sept.2005; Kankowski c. Poloniei - 4 oct.2005; Karagoz c.Turciei - 20 octombrie 2005; Muller c. Franței - 17 martie 1997). Alte circumstanțe, cum ar fi caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu țara în care sunt urmăriți, pot să confirme existența pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenția provizorie. De asemenea, ar putea fi avut în vedere faptul că, înaintea arestării cel în cauză se sustrăsese urmăririi penale și arestării (cauza Kozik c. Poloniei - 18 iulie 2006). Probele dosarului, așa cum s-a arătat deja învederează că inculpatul nu posedă cazier, resursele materiale îi sunt asigurate de familie.
Pericolul de influențare a procesului.
CEDO acceptă în unele cauze faptul că autoritățile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenție, cel puțin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenția: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele dosarului. (cauza W. c. Elveției - 25 ianuarie 1993).
Riscul presiunilor asupra martorilor sau al obstrucționării anchetei în alte moduri nelegale nu justifică întreaga perioadă de detenție. (cauza Krawczak c. Poloniei - 4 octombrie 2005). Așa cum s-a mai învederat, în prezent cercetarea judecătorească în primul ciclu procesual a fost finalizată, martorii acuzării au fost ascultați în întregime, alături de părțile civile, urmând ca în rejudecare, să se dispună efectuarea unei expertize contabile care să dovedească valoarea prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională a inculpaților și în funcție de care să se verifice competența materială a organului de urmărire penală și a instanței, ceea ce ar putea afecta durata termenului rezonabil de soluționare a cauzei), condiții în care inculpatul L. nu are cum să obstrucționeze derularea procesului.
Negarea culpabilității de către reclamanți.
Orice acuzat are dreptul la tăcere și de a contesta faptele care îi sunt reproșate și nu se poate fundamenta menținerea în detenție numai pe faptul că inculpatul neagă orice vinovăție sau refuză să răspundă întrebărilor care îi sunt puse, acesta fiind prezumat nevinovat de-a lungul procesului (cauza Gerard Bernard c. Franței - 26 sept.2006). Autoritățile judecătorești nu ar putea să susțină că, negând faptele, inculpatul ar fi impus practic menținerea sa în detenție (Dumont-Maliverg c. Franței - 31 mai 2005). După cum se cunoaște, inculpatul din prezenta cauză, în mod constant și-a afirmat nevinovăția, astfel că prima instanță respectându-i dreptul la apărare, a încuviințat o parte din probele solicitate de acesta pentru aflarea adevărului obiectiv. De asemenea, s-au încuviințat și probele solicitate de parchet pentru respectarea principiului egalității de arme.
Pericolul de repetare al faptelor.
Gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare să plaseze și să lase suspectul în detenție provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni. Mai este nevoie, în plus față de alte condiții, ca circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul și adecvată măsura (cauza Clooth c. Belgiei - 12 noiembrie 1991). Actele dosarului nu reliefează un asemenea pericol, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale. CEDO învederează că în ceea ce privește teama de recidivă, referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate. (cauza Richet c. Franței - 13.02.2001).
Referitor la susținerea Parchetului în sensul că faptele despre care se presupune că inculpatul le-a săvârșit, coroborate cu lăsarea acestuia în libertate ar potența starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care organele statului aplică legea și protejează ordinea socială, Curtea reține că sentimentele de securitate și încredere a societății în justiție presupun aplicarea de către organele judecătorești cu promptitudine și fermitate a dispozițiilor legale. Aceasta implică inclusiv individualizarea măsurilor preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni, astfel încât ele să asigure atât un climat de calm, de securitate și echilibru în societate cât și încrederea acesteia în reacția autorităților, dar fără a se încălca dreptul la libertatea individului. Totodată, DNA a învederat că faptele inculpatului L. sunt de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, fiind comise prin inducerea în eroare a victimelor, în număr de 120, să contracteze apartamente, prevalându-se de o calitate mincinoasă, de arhitect, calitate ce nu o avea, încasând sume impresionante de bani de la părțile civile, care au suferit un prejudiciu deosebit de important, rămas și în prezent nerecuperat, în cea mai mare parte, ceea ce justifică menținerea arestării preventive. Prin manoperele dolosive utilizate și pagubele provocate, inculpatul a produs o mare suferință victimelor infracțiunii de înșelăciune.
Pe de altă parte, practica instanței europene a reținut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa c.Poloniei).
în raport de dispozițiile art. 136 C.proc.pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, respectiv prin înlocuirea măsurii arestării cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 raportat la art. 145 alin. (1)1 și 2 C.proc.pen. și raportat la art. 145 alin. (22) C.proc.pen. și art. 143 alin. (1) C.proc.pen., existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.
Se apreciază că restricțiile pe care inculpatul va fi obligat să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, încălcarea acestora cu rea credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede, în art. 5 parag. 3 că „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”.
Termenul rezonabil prevăzut de norma mai sus menționată se calculează de la data la care persoana acuzată este reținută sau arestată și se sfârșește la momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă.
Durata rezonabilă a detenției conform art. 5 parag. 3 se apreciază în concret, instanțele naționale având obligația să prezinte argumentele prelungirii măsurii prin raportare la probe și, întrucât persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni după trecerea unei anumite perioade de timp nu mai este suficientă în motivarea măsurii, acestea trebuie să evidențieze existența, fie a pericolului de fugă, fie a riscului săvârșirii unor noi infracțiuni, fie protejarea ordinii publice sau să prezinte modul în care a fost instrumentată cauza de către autorități, prin sublinierea complexității.(restituiri, perioade de stagnare ale anchetei).
La art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană se stipulează că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Termenul rezonabil în cazul acestei din urmă prevederi are ca moment de început „formularea unei acuzații în materie penală”, a cărei semnificație a fost stabilită pe calea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Eckle contra R.F.G., hotărârea din 15 iulie 1982, în paragraful 73 și anume „notificarea oficială provenită de la o autoritate competentă a învinuirii de a fi săvârșit o faptă penală, ceea ce corespunde ideii de consecințe importante cu privire la situația persoanei suspectate”, iar ca moment final, tot pe cale jurisprudențială s-a stabilit că termenul se raportează la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare sau de achitare, respectiv încetare a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Allenet de Ribemont contra Franței din 10 februarie 1995 în paragraful 47 a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii. De asemenea, în jurisprudența instanței de contencios european s-a stabilit că perioada detenției în timpul procedurilor în apel sau în casație, nu poate fi examinată prin prisma art. 5 parag. 3, ci potrivit art. 6 parag. 1, care are în vedere durata unui proces, în ansamblul său.
Dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României, precum și art. 10 din Legea nr. 304/2004 prevăd că toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
în codul de procedură penală nu există nicio dispoziție cu privire la dreptul persoanei la un proces penal desfășurat într-un termen rezonabil, spre deosebire de materia arestării preventive, unde este reglementată instituția termenului rezonabil al arestării.
Astfel, în ceea ce privește măsura arestării preventive a învinuitului sau a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în primă instanță, în apel sau în recurs, codul de procedură penală, cu modificările succesive începând cu anul 2003, reglementează prin dispoziții concrete, previzibile și accesibile luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea măsurii arestării preventive, conținând numeroase garanții procesuale, printre care și cele referitoare la durata măsurii cu distincțiile specifice fazelor procesuale.
în lipsa unei reglementări exprese a legiuitorului referitoare la sancțiunea privind încălcarea duratei rezonabile a arestării preventive, fiind însă îndeplinită cerința prevăzută în art. 143 C.proc.pen., respectiv existența probelor sau indiciilor temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu s-ar putea reține inexistența vreunui temei care să justifice menținerea măsurii preventive, în scopul dispunerii revocării măsurii, ci numai că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării s-au schimbat, ceea ce ar atrage aplicabilitatea disp. art. 139 alin. (1) C.proc.pen. privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
în contextul concret al prezentei cauze, Curtea va dispune în temeiul art. 139 alin. (1) C.proc.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L.M.S. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 1451 C.proc.pen., făcând o aplicare și a dispozițiilor art. 145 alin. (11) și alin. (12) C.proc.pen., privind obligațiile impuse în mod efectiv acestuia, precum și art. 145 alin. (12) C.proc.pen., examinând și condițiile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
Astfel, Curtea a efectuat, din oficiu, un examen riguros asupra măsurii arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, ținând cont de stadiul procesual în care se află - judecată în primă instanță în fond reluată după casare - evaluarea întemeindu-se pe dispozițiile codului de procedură penală, referitoare la luarea măsurii arestării preventive și anume a condițiilor art. 148 alin. (1) lit. f), care au fost analizate de la momentul inițial al măsurii, respectiv 16 august 2008 și până la 26 aprilie 2012, când s-a pronunțat în sensul înlocuirii sale, respingând cererea de menținere solicitată de DNA Serviciul Teritorial Cluj.
Așa fiind, Curtea a considerat ca fiind justificată inițial măsura arestării preventive a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, în raport cu infracțiunile deduse judecății, perioada în care a fost evidențiată presupusa activitate infracțională respectiv noiembrie 2005 - august 2008, modalitățile de comitere a acesteia, pedepsele stabilite de lege pentru aceste infracțiuni, măsură a cărei finalitate s-a estompat, însă, prin trecerea timpului, de la momentul dispunerii sale scurgându-se un interval de 3 ani și 9 luni, până la înlocuirea dispusă de judecător - 26 aprilie 2012, ceea ce atenuează pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării lui în libertate.
Curtea a efectuat o analiză sub aspectul examenului de legalitate și temeinicie asupra măsurii arestării inculpatului, prin prisma dispozițiilor Codului de procedură penală și a considerat că se impune înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, stabilind că faptele pretins a fi comise în perioada noiembrie 2005-august 2008 și deduse judecății, în raport cu probele administrate, se circumstanțiază cerinței prevăzute în art. 143 C.proc.pen. și a conferit, în mod legal, încălcării termenului rezonabil al măsurii arestării, accepțiunea schimbării temeiului prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) din același cod și anume a condiției privind pericolul pentru ordinea publică, ceea ce a atras incidența art. 139 alin. (1) C.proc.pen. și înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, prevăzut în art. 1451C.proc.pen.
Curtea a procedat la o analiză efectivă, în contextul cauzei, asupra măsurii arestării preventive a inculpatului, prin prisma criteriilor stabilite de jurisprudența instanței de contencios european referitoare la termenul rezonabil prevăzut în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea învederează că „potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Slezevicius contra Lituaniei și Tudorache contra României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților”.
Raportând criteriile mai sus-menționate la contextul concret al cauzei, se constată că procesul vizează trei inculpați, 118 părți civile, o parte responsabilă civilmente și 71 martori, toate părțile fiind ascultate în primul ciclu procesual, situație ce nu justifica întinderea procesului penal pe o perioadă de aproximativ 3 ani și 9 luni, cu păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv, nefiind depășită încă faza administrării probelor; față de cel de-al doilea criteriu referitor la atitudinea inculpatului, Curtea reține că nu se poate aprecia în nici un caz că aceasta a stat la baza prelungirii excesive a procedurii, deoarece inculpații (toți trei) și-au exercitat dreptul la apărare, pentru a proba lipsa de temeinicie a susținerilor Parchetului; iar față de al treilea criteriu, privind comportamentul Curții, apreciază că de la înregistrarea dosarului, judecătorul fondului a depus diligențe pentru soluționarea corectă a cauzei și pentru aflarea adevărului, neparalizând încercările inculpatului de a-și exercita dreptul la apărare.
Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor: noiembrie 2005-august 2008, și până la reluarea judecății după casare, care impune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize contabile privind valoarea prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională derulată de cei trei inculpați, a trecut o perioadă de timp nerezonabilă, referitoare la arestul preventiv de circa 3 ani și 9 luni de zile, în condițiile nefinalizării primului ciclu procesual, urmat de exercitarea unor posibile căi de atac (recurs), ceea ce ar putea duce la soluționarea definitivă a dosarului, cu mare întârziere și cu depășirea unui termen rezonabil, impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Legislația CEDO învederează că în cazul infracțiunilor fără violență (cauza Owsik c/a Poloniei din 6 oct.2007; Dzyruk c/a Poloniei din 4 iulie 2006; Malik c/a Poloniei din 4 aprilie 2006; Kozik c/a Poloniei din 18 iulie 2006;) se justifică în primele stadii ale cercetării arestarea preventivă, ulterior aceasta nemaifiind oportună. în acest context, “menținerea în arest preventiv aproape 4 ani a inculpatului L.M.S. învinuit de săvârșirea unor infracțiuni neviolente, poate fi considerată incompatibilă în sine, cu art. 5 al Convenției (Toshev c/a Bulgariei din 10 august 2006)”, așa cum se arată în decizia citată.
Mai mult, la 3 aprilie 2012 în cauza Riccardi c/a României s-a constatat de către CEDO încălcarea de către Statul Român a art. 5 parag.3 și art. 6 parag.1 referitor la durata nerezonabilă a arestului (petentul fusese arestat din octombrie 2001 până în luna august 2004 pentru deturnare de fonduri, falsificare de documente și fraudă fiscală) și prelungirea arestării fără suficientă motivare a acestei măsuri, în final concluzionându-se cu privire la încălcarea dreptului petiționarului la un proces echitabil și rezonabil. în același sens s-a pronunțat CEDO și în cauza Cenoiu c/a României din 4 octombrie 2010.
Astfel, a fost apreciată în verificarea condițiilor prevăzute în art. 160 b raportat la art. 3002C.proc.pen. cu referire la art. 350 C.proc.pen. încălcarea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive prin prisma art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a condus la schimbarea temeiului legal avut în vedere inițial la luarea măsurii arestării, respectiv cea de-a doua condiție a art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., privind pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, ceea ce a atras ca temei aplicabilitatea art. 139 alin. (1) C.proc.pen., în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cererea privind menținerea arestării preventive a inculpatului L.M.S. solicitată de DNA - Serviciul Teritorial Cluj, conform art. 3002 raportat la art. 160 lit. b) C.proc.pen. și pusă în discuție din oficiu de către instanță. Va admite cererea inculpatului și în temeiul art. 139 C.proc.pen., raportat la art. 1451C.proc.pen., va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
în baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. (11) și alin. (12) C.proc.pen., va dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția Municipiului Timișoara conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori este chemat;
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
Se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi țara, va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului L.M.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 16 august 2008 emis de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1257/33/2008, dacă nu este arestat în altă cauză.
