înlocuirea măsurii arestării preventive. Nelegalitatea aplicării cumulativ a altor două măsuri preventive; necesitatea obligării inculpatului la respectarea tuturor dispoziţiilor prevăzute în conţinutul art. 145 alin. (11) C. proc. pen.
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 136 alin. (1), art. 139 alin. (35), art. 145 alin. (V)
înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de un inculpat nu poate fi făcută decât cu una dintre celelalte măsuri preventive arătate de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. A se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cumulativ cu măsura obligării de a nu părăsi ţara încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (3S) C. proc. pen. Necesitatea obligării inculpatului la respectarea tuturor obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (11) C. proc. pen.
C.A. Alba-lulia, Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie,
decizia nr. 57 din 20 aprilie 2007
Prin încheierea din 17.04.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu - Secţia penală în dosarul nr. 1069/85/2006 s-a dispus în baza art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv faţă de inculpaţii P.C.O., Ş.V., C.V.B., P.C., S.M. şi M.D.
în baza art. 139 alin. (2) teza 2 şi 160b alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul C.C.Ş., punerea acestuia în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, iar în baza art. 136 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen. şi a art. 145 C. proc. pen. s-a dispus luarea faţă de inculpatul C. a măsurilor preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi ţara, fără încuviinţarea instanţei.
Pe durata măsurii inculpatul a fost obligat să respecte parte din obligaţiile prevăzute de art. 145 l1 C. proc. pen., în baza art. 145 alin. 22 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce-i revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive şi s-a dispus comunicarea măsurilor luate inculpatului C., locului de deţinere, Secţiei de Poliţie C., Jandarmeriei, organelor competente să-i elibereze paşaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligaţiilor dispuse.
în considerentele încheierii instanţa a reţinut, în ce priveşte verificarea legalităţii măsurii arestării preventive a inculpaţilor în temeiul art. 3002 şi art. 160 C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat şi nu s-au schimbat iar în ce-1 priveşte pe inculpatul C.C.Ş., Tribunalul a făcut o distincţie, din următoarele considerente: Inculpatul C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv fără a-i fi fost reţinute săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop săvârşirea de infracţiuni grave, acuzele referindu-se la activitatea pe care ar fi desfăşurat-o pe raza localităţii C. şi traficarea a două martore. întrucât martorele respective au fost audiate, ele se află în prezent într-un program de protecţie a martorilor, iar probatoriul solicitat de acuzare şi apărare a fost epuizat, instanţa a opinat că inculpatul C. nu ar mai putea zădărnici aflarea adevărului, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, astfel că măsura arestării preventive, în prezent nu mai apare ca oportună.
Totuşi, pentru a asigura participarea inculpatului la proces şi pentru că sunt întrunite cerinţele art. 136 alin. (1) lit b) şi c) şi art 145 C. proc. pen., s-a luat măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi ţara, fără încuviinţarea instanţei.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen D.I.I.C.O.T. -Biroul Teritorial Sibiu şi inculpaţii P.C.O., Ş.V., P.G., S.M., M.D. şi C.V.B.
în recursul său, D.I.I.C.O.T. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate şi rejudecând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul C.C.Ş., menţinerea măsurii arestării preventive în ce-1 priveşte.
în motivarea recursurilor, inculpaţii P.C.O., P.C., Ş.V., S.M., M.D. şi C.V.B., au solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
C.A. Alba lulia, analizând recursurile declarate a admis recursul declarat de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor recurenţi, reţinând în ce priveşte recursul D.I.I.C.O.T. următoarele:
A considerat că în mod legal instanţa de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului intimat C.C.Ş., situaţia acestuia fiind distinctă faţă de situaţia celorlalţi inculpaţi dar că prin încheierea atacată, Tribunalul Sibiu a dispus luarea în baza art. 136 şi 145 C. proc. pen., cumulativ, a măsurilor preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi ţara fără încuviinţarea instanţei, iar conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen. măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Aliniatul (35) al aceluiaşi articol arată că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prev. de art. 136 alin. (1) lit. b) şi c).
Dispoziţiile legale arătate relevă că faţă de un inculpat arestat preventiv, la înlocuirea acestei măsuri, nu se poate lua decât tot o măsură preventivă şi nu două cumulativ.
Curtea a constatat de asemenea, că inculpatul intimat C.C.Ş. a fost obligat de către Tribunal să respecte doar parte din obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând dispoziţiile art. 145 alin. (I1) C. proc. pen., Curtea a constată că Tribunalul era obligat să impună inculpatului C. respectarea tuturor obligaţiilor enumerate în articolul sus menţionat, dispoziţia legală fiind imperativă în acest sens.
