Înlocuirea măsurii preventive. Estomparea rezonanţei sociale. Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Rezonanţa socială a faptelor reprezintă unul dintre
criteriile de apreciere a pericolului social concret.
În cazul estompării acesteia, odată cu trecerea
timpului, se poate pune problema înlocuirii măsurii
arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de
instanţă la înlocuirea măsurii arestării preventive cu
altă măsură preventivă mai blândă trebuie să se
numere şi atitudinea inculpatului de cooperare în
stabilirea adevărului şi lipsa antecedentelor penale.
(Curtea de Apel Piteşti - decizia penală
nr.503/R/17.09.2007)
Prin încheierea de şedinţă din 12.09.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus, printre altele,
menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, în baza art.300/2 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că se impune a fi menţinută măsura arestării preventive, fiind
necesară bunei desfăşurări a procesului penal, în cauză urmând a se efectua noi acte de cercetare judecătorească. Invocând
şi dispoziţiile legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, coroborate cu cele ale art.5 din CEDO, s-a
considerat că punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui
sentiment de temere şi insecuritate în cadrul comunităţii în care locuieşte , ţinând seama de natura faptelor şi
împrejurările săvârşirii lor.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs inculpatul, care a susţinut că s-au modificat temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Prin decizia penală nr.503/R/17.09.2007, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de inculpat, a casat
în parte, încheierea atacată, a înlăturat dispoziţia privind menţinerea arestării preventive a inculpatului şi, printre altele, în
baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă
nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Curtea, ţinând cont de atitudinea inculpatului de cooperare în stabilirea adevărului, confirmată chiar de
recunoaşterea implicării sale în consumul de droguri săvârşit de ceilalţi participanţi la care se adaugă şi lipsa
antecedentelor penale, a apreciat că s-au schimbat temeiurile iniţiale ale arestării, inculpatul nemaiprezentând pericol
pentru ordinea publică la această dată.
Un astfel de pericol pentru ordinea publică s-a atenuat sau chiar s-a stins prin diminuarea rezonanţei faţă de
momentul săvârşirii faptei , luând în considerare durata relativ mare de timp ce s-a scurs de la această dată până la
momentul de faţă al judecăţii cauzei, astfel că, în prezent, el nu mai subzistă în contrast cu concluzia tribunalului că un
asemenea pericol se menţine şi în continuare.
