înşelăciune. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 910 din data de 15.06.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 31.08.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 10763/180/2015 la data de 04.09.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului PA pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1, alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 41, alin. 1 C. pen și art. 5 C. pen.
Tot prin actul de sesizare s-a dispus și disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48, alin. 1 C. pen. raportat la art. art. 244, alin. 1, alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 13.08.2013, cu ajutorul altor persoane rămase neidentificate, cu intenție, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții persoanei vătămate S.C.. Bacău, prin folosirea unor nume și calități mincinoase, cu ocazia efectuării unei curse de trasport având ca obiect cantitatea de 21,78 tone oțel, modificând locul de descărcare și însușindu-și astfel mărfa, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 56.609,38 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângere penală formulata de S.C. (f. 15-16 d.u.p.); comanda de transport nr. X (f. 17 d.u.p.); aviz de însoțire a mărfii nr. X (f. 18 d.u.p.); comanda de transport nr. 205/13.08.2013 (f.19 d.u.p.); note explicative MC, UMC, MO(f. 20-25 d.u.p.); factura fiscală nr. 1927/13.08.2013(f. 26 d.u.p.); anunț E. postat pe Bursa de Transport (f. 27 d.u.p.); furnizare informatii Oficiul Registrului Comerțului pentru R, P., E. (f. 862 d.u.p.); adresa Oficiul Registrului Comerțului privind E. (f. 64-127 d.u.p.); declarație martor MC (f. 128-131 d.u.p.); declarație martor BMP(f. 132-135 d.u.p.); declarație martor MO(f. 136-139 d.u.p.); proces verbal recunoaștere planșă fotografică MO(f. 157-159 d.u.p.); declarație martor PAN(f. 162-163 d.u.p.); contract de cesiune părți sociale ale E. nr. 2/23.07.2013 (f. 172 d.u.p.); Hotărârea Adunării Generale a Asociaților a E. (f. 171 d.u.p.); proces verbal de predare-primire din 16.07.2013 (f. 175 d.u.p.); proces verbal identificare numere de telefon PG(f. 176 d.u.p.); declarație martor PG(f. 183-185 d.u.p.); declarație martor UMC (f. 186-188 d.u.p.); adresa D, (f. 807-812 d.u.p.); adresa B.R.D. nr. 2595/30.09.2014 (f. 813-820 d.u.p.); fișa specimen de semnatură E. (f. 814-815 d.u.p.); ordin de plată pt. D. (f. 816-817 d.u.p.); extras de cont (f. 818-820 d.u.p.); adrese R nr. 14442/28.11.2013 și nr. 6435/17.06.2014 (f. 821-823 d.u.p.); procese verbale identificare numere de telefon (f. 176,840 d.u.p.); proces verbal exploatare autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice nr. 59/2013, nr. 60/2013 (f. 830-838 d.u.p.); procese verbale de redare a discuțiilor telefonice (f. 848-893 d.u.p.); analiza listingurilor telefonice însoțite de hărțile relaționale întocmite în cauză (f. 894-909 d.u.p.); proces verbal identificare serii IMEI (f. 910 d.u.p.); adresă Primaria Medgidia (f. 911 d.u.p.); adresa O.C.P.I. Constanța (f. 912-913 d.u.p.); procese verbale verificări baza de date auto (f. 915-916 d.u.p.); procese verbale de indeplinire a procedurii de citare (f. 918-922 d.u.p.); proces verbal verificare baza de date Penitenciare (f. 923-927 d.u.p.); copie cazier judiciar (f. 928 d.u.p.); declarație inculpat PA (f. 932-934 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin Încheierea din data de 17.12.2015 (f. 37-38 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul PA.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul desemnat din oficiu al acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
La termenul de judecată din data de 22.03.2016, după ce în prealabil fusese emis mandat de aducere pe numele său, s-a prezentat inculpatul PA, care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, cerere ce a fost admisă.
În continuare, deși a fost legal citat pentru termenele subsecvente în vederea audierii, inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei, în sensul că nu s-a mai prezentat la niciunul dintre termenele de judecată. În aceste condiții, instanța a dispus judecarea în lipsă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 259, alin. 2 C. proc. pen. cu referire la art. 364, alin. 2 C. proc. pen.
Totodată, în cauză au fost audiați martorii MC, UMC și PAN, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Instanța reține că la data de 13.08.2013 persoana vătămată S.C.prin intermediul martorului MC, ce avea funcția de agent transporturi, a publicat un anunț pe Bursa de Transport în vederea efectuării unui transport de oțel beton de la furnizorul S.C.S, punct de lucru S.C.- punct de lucru Constanța. Ca urmare a anunțului postat pe site-ul bursei de transport (www.bursadetransport.com), martorul MC a fost contactat telefonic pe numărul său de telefon X de pe numărul de telefon X de către o persoana de sex feminin care s-a recomandat sub numele"AS";, precizând că are calitatea de manager la E. și care a răspuns pozitiv la efectuarea cursei stabilite prin anunț.
Martorul MC a efectuat verificări pe Bursa de Transport cu privire la existența societății E. și a persoanei de contact, societatea fiind înscrisă pe Bursa de Transport în data de 18.07.2013, având acces la aceasta până la data de 22.01.2014, iar ca activitate principala în raport cu Bursa de Transport fiind clasificată ca o Companie de Expediție.
În data de 13.08.2013, la ora 14:33 martorul MC a transmis comanda nr. X către E. de pe adresa de e-mail X la adresa X, în comanda respectivă menționându-se că transportul în cantitate de 21,72 tone oțel beton să fie efectuat pe ruta Focșani - Constanța, către SCP, unul din furnizorii S.C.cu care societatea avea contract de colaborare.
În urma discuțiilor purtate, persoana de sex feminin care s-a recomandat "AS"; a comunicat martorului MC că șoferul din partea E. se numește MS, furnizându-i toate datele de identificare a acestuia în vederea întocmirii avizului de însoțire a mărfii. Totodată, persoana care s-a recomnadat sub numele "AS"; a furnizat numărul de telefon Xca fiind al șoferului MS, precum și faptul că transportul se va efectua cu un camion cu numărul de înmatriculare BZ-02-CMM.
Martorul MC a comunicat aceste date către colega sa de la departamentul de achiziții, numita Cerasela Catană, care la rândul ei a luat legătura cu reprezentanții SCS. Focșani și a comunicat datele șoferului în vederea inserării acestora pe avizul de însoțire a mărfii.
În data de 13.08.2013 la sediul SCS. s-a prezentata șoferul MS, cu autocamionul cu numărul de înmatriculare X și a încarcat cantitatea de 21,7 tone oțel beton, a semnat și preluat avizul de însoțire a mărfii nr. 2357/13.08.2013 și a plecat în cursă.
Persoana de sex feminin "AS"; l-a contactat pe martorul MC și i-a furnizat numărul de telefon al șoferului MS, respectiv 0767.234.491, iar acesta l-a furnizat mai departe către martorul UM, reprezentant vânzări în cadrul S.C.- punct de lucru Constanța, în vederea dirijării și preluării șoferului pentru a ajunge la locul de descărcare a mărfii, la punctul de lucru al SCP.
Martora UM a contactat în data de 13.08.2013 numărul de telefon Xocazie cu care a raspuns un bărbat care s-a recomandat a fi șoferul MS și i-a comunicat că va ajunge în Constanța a doua zi, în data de 14.08.2014, la ora 7.00.
În data de 14.08.2013, în jurul orei 8.30 martoraUM a contactat din nou persoana care s-a recomandat a fi șoferul trasnportului, sens în care acesta i-a comunicat faptul că este la Fetești la stația de taxare, cunoaște drumul și nu mai este nevoie să fie așteptat, întrucât va ajunge la destinație la ora 12.00. Martora UM s-a deplasat la depozitul SCP la ora stabilită, a așteptat camionul cu marfă însă acesta nu a mai venit, a încercat să contacteze șoferul la numarul de telefon, însă postul telefonic era inchis, motiv pentru care l-a contactat pe martorul MC și i-a relatat cele întâmplate.
Totodată, cu ocazia audierii în cursul judecății, martora a precizat că i-a solicitat anterior șoferului să îi comunice exact numărul de înmatriculare al autocamionului în vederea achitării taxei de drum pentru tranzitarea mun. Constanța, însă acesta i-a răspuns că nu este necesară o astfel de plată, întrucât cunoaște variante ocolitoare.
În continuare, instanță reține că martorul MC a încercat să sune pe numarul persoanei care s-a recomandat "AS";, respectiv Xînsă și acest post telefonic era închis, astfel încât a comunicat la rândul său pe cale ierarhică cele întâmplate.
Șeful Departamentului de Securitate din cadrul S.C.martorul BMa efectuat o serie de verificari și a constatat următoarele aspecte:
- administratorul E. era o persoana pe nume PA;
- E. a subcontractat acest transport catre P. Buzău, sens în care a luat legătura cu șoferul MS și a constatat faptul că numarul de telefon Xce a fost dat reprezentanților S.C.ca și număr al șoferului, a fost furnizat și soferului real MS însa ca aparținând cumpăratorului mărfii, iar nu transportatorului înregistrat pe bursa de transport;
- marfa a fost descărcată într-un depozit din apropierea localității Castelu, județul Constanța.
În urma acestor verificări, martorul BMa luat legătura cu Departamentul Juridic al S.C Dedeman SRL și a formulat plângere penală.
Instanța reține că anterior acestui eveniment, în data de 16.07.2013 inculpatul PA s-a deplasat în mun. București și a luat legătura cu martora PANși cu avocatul acesteia, în urma unui anunț postat de aceasta pe internet având ca obiect transmiterea părților sociale ale unei societăți comerciale, respectiv E. Astfel, la aceeași dată s-a încheiat un proces verbal de predare-primire a societății comerciale împreună cu documentele contabile și ștampilele societății, înscris ce a fost semnat de primire de către inculpatul PA.
Martora PANs-a deplasat împreună cu inculpatul PA la sediul B.R.D.- Agenția Șincai unde inculpatul a depus suma de 100 lei reprezentând aport părți sociale și a depus specimen de semnătură în bancă. Ulterior, s-au deplasat și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău, unde s-au facut mențiunile cu privire la intrarea în societate a inculpatului și, deși la data de 23.07.2013 între cei doi s-a incheiat un contract de cesiune a părților sociale, martora PANieșind din societate, nu s-au făcut mențiunile necesare la Registrul Comerțului astfel încât aceasta din urmă a figurat în continuare ca asociat în societate.
De asemenea, nici sediul social nu a fost schimbat, acesta figurând în X, martora PANconsiderând că nu va mai fi nevoie de schimbarea sediului social deoarece el expira la data de 16.09.2013.
La termenul din data de 31.05.2016, cu ocazia audierii în fața instanței, martora PANa relatat aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale, precizând că de la momentul transmiterii către inculpat a părților sociale, nu a mai avut nicio legătură cu societatea E. Totodată, fiindu-i prezentate planșele foto aflate la fila 58 d.u.p., martora l-a indicat pe inculpatul PA ca fiind persoana cu care s-a întâlnit, însă a precizat că nu este sigură întrucât discuția a avut loc în urmă cu aproximativ 3 ani, aspecte consemnate în încheierea de ședință de la acel termen.
Instanța reține că după momentul la care a preluat societatea comercială (la data de 16.07.2013), inculpatul PA, la data de 18.07.2013 a postat un anunț pe site-ul Bursei de Transport, valabil până la data de 22.01.2014, cu mențiunea Companie de expediție, postând totodată mențiunile: "40 mărfuri publicate";, "18 camioane publicate";, și două numere de contact X"; și "X- manager AS.
S-au efectuat verificari la nivelul D, administratorul site-lui Bursei de Transport, ocazie cu care s-a constatat că plata pentru anunțul postat pe bursa a fost efectuat din contul E. de catre inculpatul PA prin ordin de plata, aflat la filele nr. 807-820 d.u.p.
Astfel dupa ce S.C.a postat un anunț pe bursa de transport privind solicitarea unui transport rutier de mărfuri, martorul MC a fost contactat telefonic la data de 13.08.2013 de catre o persoană de pe numărul de telefon Xce fusese postat pe site de către inculpatul PA și a răspuns pozitiv privind efectuarea transportului.
La aceeasi data, 13.08.2013, inculpatul PA a contactat de pe numarul de telefon Xun transportator real de pe bursa de transport și anume P. și a transmis comanda de transport nr. 205/13.08.2013, postând numarul Xca fiind al persoanei de contact, transportul urmând să se efectueze pe ruta Focșani-Constanța. Comanda respectivă a fost trimisă de pe adresa de e-mail "egosmanagement";@gmail.com"; pe adresa de e-mail a trasnportatorului P.
Martorul MS, șoferul P. a procedat la verificarea E. pe site-ul bursei de transport, constatând că numărul de telefon de pe care a fost sunat ,X, este înscris pe site. De asemenea, martorul MS a livrat persoanei respective datele sale de identificare pentru a fi trecute în avizul de însoțire a mărfii, date ce au fost comunicate de persoana respectivă către martorul MC pentru întocmirea avizului respectiv.
Conform comenzii primite în data de 13.08.2013, martorul MOs-a deplasat la Focșani pentru a încărca marfa, iar pe toata perioada încărcarii, șoferul a ținut în permanență legatura cu persoana respectivă pe numarul de telefon X, iar după ce a încărcat marfa acea persoana i-a dat un alt număr de contact, respectiv X, comunicându-i că este beneficiarul mărfii, fiind un client al S.C.
La scurt timp dupa ce a plecat în cursă martorul MOa fost contactat de pe numărul de telefon X de către inculpatul PA stabilind locul de descărcare în Constanța. În data de 14.08.2013, în jurul orei 07.00 inculpatul l-a contactat pe șoferul MOde pe acelasi nr. de telefon Xși i-a spus că s-a schimbat locul de descărcare, specificându-i faptul să opreasca la intrarea în mun. Medgidia pentru că îl va prelua personal.
De pe același număr de telefon, inculpatul PA a contactat-o pe martora UM, șef de vânzari în cadrul S.C.- punct de lucru Constanta și s-a recomandat în mod mincinos ca fiind șoferul MO, specificând că mai întârzie, iar ulterior nu a mai răspuns deloc la telefon, postul fiind închis.
În jurul orei 08.00, la intrarea din Medgidia, șoferul a fost așteptat de către un taxi din care au coborat două persoane de sex masculin, unul tatuat pe umăr și unul ce a fost recunoscut ulterior în persoana inculpatului PA, care i-a comunicat că el este peroana cu care a vorbit la telefon pe nr. 0767.234.491; astfel, acesta s-a urcat în cabina șoferului și l-a dirijat către un depozit de fier vechi din apropierea loc. Castelu, jud. Constanța unde marfa a fost descărcată. La intrarea în depozitul respectiv, asteptau trei autobasculante pentru a fi încărcate.
Astfel, descarcărea mărfii s-a realizat în jurul orei 09.00 de către angajații depozitului respectiv, dupa care șoferul MOși-a primit banii pentru transportul efectuat și a plecat spre o altă destinație.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul MOl-a recunoscut după planșe fotografice pe inculpatul PA ca fiind persoana cu care a vorbit la telefon și l-a preluat și l-a condus la depozitul unde s-a descărcat marfa. Totodată, martorul l-a recunoscut dupa o planșă fotografică și pe seful depozitului în persoana numitului PG, care s-a aflat în depozit la locul descărcării marfii.
În jurul orei 14.00, martorul MOa fost contactat telefonic de catre Șeful Departamentului de Securitate al S.C.martorul BMcare l-a întrebat de marfa respectivă, acesta comunicându-i ca a fost descărcată în depozit, după care a sunat la poliție prin servicul de urgență 112.
Din declarațile martorilor BMși MOrezultă faptul că un agent de poliție s-a deplasat în jurul orelor 15.00 la depozitul respectiv, constatând faptul că marfa nu mai era acolo, depozitul având instalate camere de supraveghere video însă nefuncționale, iar din discuțiile agentului de poliție cu persoanele care se aflau la depozit, aceștia nu au recunoscut descărcarea cantității de 21,72 tone oțel beton în incinta depozitului.
A fost audiat in calitate de martor șeful depozitului, numitul PG, administrator al R însă acesta nu a recunoscut descărcarea cantității de marfă la depozitul său, declarând faptul ca atât el cât și angajații săi nu au cunoștință despre acest transport de marfă.
De asemenea, s-a efectuat un control economic la R (depozitul de fier vechi) cu privire la evidențele de intrare-ieșire a cantității de oțel beton pentru perioada respectivă (luna august 2013), ocazie cu care s-a constatat că nu există intrări/ieșiri de oțel beton, ci numai cantități de fier vechi, ceea ce conduce la concluzia că oțelul beton a fost vândut la "negru"; și nu a fost trecut prin evidența contabilă, ori există posibilitatea ca depozitul respectiv să fie doar locul de transfer, fiind încărcat imediat de cele trei autobasculante care așteptau, dupa cum a relatat martorul MO.
În cursul urmăririi penale s-a solicitat Judecătoriei Bacau încuviințarea mai multor autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, în principal datorită faptului că inculpatul schimba în repetate rânduri atât cartelele, cât și terminalele mobile.
Astfel, inițial prin autorizația nr. X/2013 din 21.08.2013 au fost puse sub interceptare numerele de telefon X, X si X ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunii și care au fost postate pe site-ul bursei de transport, însă aceste posturi telefonice au fost deconectate, neavând trafic.
Prin autorizația nr. X/2013 din 22.08.2013 a fost pus sub interceptare numărul de telefon X (număr ce a fost identificat ca fiind al inculpatului din declarația martorului Blăjuț Marcel) însă și acest post telefonic a fost deconectat.
Cu ocazia deplasarii în mun. Medgidia și în satele din jurul municipiului în vederea identificării inculpatului, ofițerii de poliție care au instrumentat cauza, au descoperit informativ alt număr de telefon folosit de către inculpat, respectiv X.
Pe aceeași cale s-au stabilit si numerele de telefon aparținand șefului de depozit unde s-a descarcat marfa, martorul PG deținând numerele de telefon XX.
Prin autorizația nr. X/2013 din data de 23.08.2013 au fost puse sub interceptare numărul de telefon X aparținând inculpatului PA cât și numerele de telefon XX aparținând martorului PG.
Din redarea notelor telefonice de interceptare, inculpatul PA vorbeste cu o femeie, pe nume "ANDREEA";-"ALEXANDRA";, posibil prietena sa, căruia i se destainuie specificând faptul ca "aveam beleaua aia și nu știam ce fac, mă saltă nu mă saltă, s-a terminat totul, e totul perfect…ai înțeles? Nu știe absolut nimeni nimic, banii sunt la locul lor unde trebuie sa fie, e totul perfect";. "Am dat lovitura aia și credeam că o sa ma duc la pușcărie că s-a auzit, da` nu s-a auzit absolut nimica, nu s-a făcut absolut nimica, habar n-are cine, cum, și ce fel…ai înțeles? De furat, n-am furat, stai liniștită, banii aia nu s-au furat, n-am spart niciun magazin, n-am facut nimica de astea, am facut pur și simplu o combinație, atâta tot.";
Având în vedere faptul că inculpatul renunța foarte repede la numerele de telefon, schimbându-le în permanență, prin autorizația nr. 64/2013 din 27.08.2013 s-a pus sub interceptare numarul de telefon X aparținând prietenei sale "ALEXANDRA";, având în vedere discuțiile dese purtate cu aceasta.
Din redarea notelor telefonice de interceptare, a rezultat că inculpatul a vorbit cu ANDREEA-ALEXANDRA spunandu-i că " sunt hoț, mă duc fac combinații devastatoare și altele…";, iar din exploatarea autorizației a fost identificat noul număr al acestuia, respectiv X.
Prin autorizația nr. X/2013 din 28.08.2013 a fost pus sub interceptare numărul de telefon X aparținând inculpatului. Din redarea notelor telefonice de interceptare, inculpatul poartă discuții cu prietena lui specificand "da fa, da, da-am zis că vine combinația aia și îmi trebuie neaparat bani, înțelegi? Da, și a trebuit să bag urgent, și de unde să te sun pe tine la 3 dimineața (…) Vezi că o sa închid telefonul, că mie-e rușine să nu sune aia, da? Ca ei cred că...că eu am zis că o sa arunc numărul asta, știi?";.
Prin autorizația nr. X/2013 din data de 04.09.2013 a fost pus sub interceptare numarul de telefon X precum și seria IMEI: X aparținând inculpatului PA .
Din redarea notelor telefonice de interceptare, reiese că inculpatul PA poartă discuții telefonice cu o persoană de sex masculin specificând "Nu prea am cum să ies din casă";., "Nu, am facut o combinație, trebuie să stau puțin cam plecat, înțelegi?";, "sau sa plec dracu pe undeva, ca șofer, nu contează prin ce țări ajung.";, "Nu-i problemă, că știu eu cum să fac să nu mă duc la pușcărie";.
În cursul urmăririi penale, au fost solicitate instanței de judecată și listingul posturilor telefonice folosite de inculpat, în cauză fiind întocmită și o hartă relațională, astfel:
- cartela cu numarul de telefon X(ce a fost folosită la săvârșirea infracțiunii) a fost utilizată în terminalele mobile cu seria IMEI Xși X;
- pe aceleași terminale mobile cu seriile IMEI a fost folosită și cartela cu nr. X, cartelă ce a aparținut inculpatului PA;
- numerele de telefon X, X precum și numărul de telefon X (ce aparține inculpatului PA, număr de telefon ce a fost și interceptat) au stabilit legături telefonice comune, elocvent este stabilirea de catre cele trei cartele a legăturilor telefonice comune cu nr. X - PC, C.N.P. - tatăl inculpatului, de unde reiese că titularul acestor posturi telefonice este inculpatul PA.
Pe parcursul cercetărilor nu s-a putut stabili cine a fost cumparatorul și beneficiarul final al cantității de 21,72 tone oțel beton și nici persoana de sex feminin care s-a recomandat a fi "AS"; și care a utilizat numărul de telefon X. Nu s-a putut stabili nici dacă persoana care a utilizat numărul de telefon Xși s-a recomandat "AS"; este una și aceeasi cu inculpatul PA. Nu s-a putut stabili nici identitatea persoanei tatuate pe umăr care l-a insotit pe inculpat la interceptarea camionului la intrarea în Medgidia, martorul MOdeclarand că inculpatul a fost însoțit de un barbat, aceștia venind la locul de întâlnire cu un taxi.
În cauza au fost efectuate adrese către X pentru a identifica titularul seriilor de I.P. ce au fost folosite de inculpat pentru postarea anuntului pe site-ul bursei de transport, însă în urma verificărilor efectuate nu s-a putut stabili acest aspect.
Totodată, au fost efectuate verificări la Primaria Mun. Medgidia, precum și la O.C.P.I Constanța în vederea identificării de bunuri pentru aplicarea sechestrului asigurator însă inculpatul PA nu deține bunuri mobile și imobile.
Inculpatul a fost citat în repetate rânduri, pe numele său fiind emis și un mandat de aducere, însă acesta s-a sustras urmăririi penale.
Ulterior, la data de 23.04.2014 a fost incarcerat la Penitenciarul Poarta Albă fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea altei fapte penale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale (f. 932-934 d.u.p.), acesta nu a recunoscut fapta comisă, relatând o situație referitoare la preluarea E. Inculpatul a negat că ar avea cunoștință despre vreunul dintre numerele de telefon indicate anterior, negând faptul că ar fi purtat vreodată convorbiri telefonice de pe aceste cartele. Totodată, inculpatul a negat că l-ar cunoaște pe șoferul MS și a precizat că nu poate explica de ce acesta l-a indicat ca fiind persoana care a dirijat transportul de marfă către depozit.
Inculpatul nu a oferit nicio explicație cu privire la împrejurarea că el este persoana care figurează ca platitor al anunțului de efectuare transport postat de E. pe site-ul D, ci s-a limitat doar la a declara că nu are nicio cunoștință despre această plată.
Inculpatul nu a putut fi audiat de către instanță, întrucât s-a sustras de la judecarea cauzei, deși avea cunoștință despre procesul penal, precum și de mandatele de aducere emise pe numele său.
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, coroborate cu poziția procesuală a inculpatului, care s-a sustras atât de la umărirea penală, cât și de la judecarea cauzei, imposibilitatea acestuia de a furniza explicații cu privire la aspectele esențiale ale cauzei indicate anterior și care îl indică ca autor al infracțiunii, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.
V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Potrivit art. 244, alin. 1 C. pen. "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani";, iar conform alin. 2 al aceluiași articol "înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.";
Legea penală veche prevede că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969, a cărei încadrare juridică este aplicabilă în cauză prin raportare la situația de fapt reținută de instanță, se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între 6 luni și 12 ani închisoare.
Deși in abstracto, prin compararea limitelor de pedeapsă, apare ca fiind mai favorabilă legea nouă, întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că in concreto, apare ca fiind mai favorabilă legea veche, în condițiile în care fapta din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedesei, prin Sentința penală nr. 1431/01.07.2011 pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 19.07.2011, precum și în concurs real cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 931/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2014.
În aceste condiții, aplicarea legii penale noi ar conduce la aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu. Astfel, art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care, "s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani";. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor facultativ; cu privire la această formă de pluralitate de infracțiuni, fiind necesar a se respecta și limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicția depășirii totalului pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.
În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, "s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."; Cu alte cuvinte, legea penală actuală reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralității de infracțiuni.
Astfel, apreciind că inculpatului PA îi este mai favorabilă legea penală veche, în temeiul art. 386, alin. 1 C. proc. pen., instanța va admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1, alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. și art. 41, alin. 1 C. pen și art. 5 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și a art. 37, lit. a C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În drept, fapta inculpatului PA constând în aceea că în data de 13.08.2013, cu ajutorul altor persoane rămase neidentificate, cu intenție, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții persoanei vătămate S.C.Bacău, prin folosirea unor nume și calități mincinoase, cu ocazia efectuării unei curse de trasport având ca obiect cantitatea de 21,78 tone oțel, modificând locul de descărcare și însușindu-și astfel mărfa, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 56.609,38 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și a art. 37, lit. a C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
Elementul material al infracțiunii de înșelăciune constă în inducerea în eroare a persoanei vătămate cu privire la efectuarea transportului de marfă și identitatea reală a transportatorului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a inteției directe.
Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, acesta nefiind recuperat.
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciul creat este dovedită prin probatoriul administrat și rezultă din aceea că în lipsa activității inculpatului, paguba nu s-ar fi produs.
VI. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul PA cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În plus, instanța reține că potrivit Deciziei nr. 2040 din 12.06.2012 a I.C.C.J. Secția Penală, în cadrul criteriilor pentru evaluarea intențiilor în cazul infracțiunilor de înșelăciune ,se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau a încasărilor precum și caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza dedusă judecății, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va desfășura contractul, a momentului și a modului în care se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile.";
Instanța reține pericolul social concret al infracțiunii deduse judecății, evidențiat în principal prin modul de operare al inculpatului și prin îndrăzneala de care acesta a dat dovadă. Totodată, cuantumul relativ ridicat al prejudiciului reprezintă un alt element ce conferă o gravitate sporită infracțiunii.
Funcția educativă a pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul PA apare a fi de prisos, având în vedere că acesta a mai fost condamnat anterior de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni, însă nu a înțeles să își corijeze comportamentul și să adopte o conduită care să nu intre în conflict cu normele penale.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va aplica inculpatului PA pedeapsa de de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 și a art. 37, lit. a C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În continuare, instanța constată că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă în concurs real prevăzut de art. 33, alin. 1, lit. a C. pen. de la 1969 cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 931/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2014.
Astfel, instanța va repune în componentele sale această pedeapsă rezultantă, respectiv:
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 44 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. X pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 19.07.2011 și a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin Sentința penală nr. Z pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2014;
În continuare, în temeiul art. 33, lit. a C. pen. de la 1969, art. 34 alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 și art. 36, alin. 1 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanța va contopi pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. X pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 19.07.2011 și a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin Sentința penală nr. Z pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2014
În temeiul art. 864 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 83 C. pen. de la 1969, va menține dispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. X pronunțată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 19.07.2011 și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită anterior, în final inculpatul PA urmând a executa pedeapsa rezultantă unică de 4 ani și 6 luni închisoare.
La stabilirea pedepselor accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. de la 1969 ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.
În consecință, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului PA i se vor interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a și b C. pen. de la 1969.
În temeiul art. 36, alin. 3 C. pen. de la 1969 din pedeapsa rezultantă stabilită în prezenta cauză, instanța va deduce perioada executată anterior, respectiv de la data de 23.04.2014 până la data de 13.11.2015, inclusiv.
VII. Soluționarea acțiunii civile
Instanța reține că răspunderea civilă a inculpatului PA este întemeiată pe dispozițiile art. 1349, alin. 1 și 2 C. civ. potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Instanța reamintește că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Conform art. 1357 Cod Civil, "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";.
Exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.
Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.
În procesul penal, în cazul în care persoanele vătămate exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și, în caz afirmativ, să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite. Rezultă așadar că pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia.
Tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogățire fără temei legal a persoanei care solicită plata despăgubirilor.
Efectul principal al răspunderii civile constă în nașterea unui raport juridic de obligații între autorul prejudiciului și victima injust prejudiciată, al cărui conținut juridic este alcătuit din dreptul de creanță al victimei la repararea prejudiciului și îndatorirea corelativă a persoanei chemată de lege să-l repare. Persoana vătămată devine astfel creditorul obligației de reparare a prejudiciului, iar autorul prejudiciului, inculpatul, este debitorul acelei obligații. Realizarea creanței creditorului și executarea obligației personale a debitorului înseamnă repararea prejudiciului și repunerea victimei în situația anterioară.
Art. 1385 C. civ. stabilește și întinderea reparației - dacă legea nu prevede altfel, acesta se repară integral, iar despăgubirea trebuie să cuprindă si piederea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile făcute cu evitarea sau limitarea prejudiciului.
Având în vedere cele ce preced, văzând înscrisruile depuse la dosarul de urmărire penală ce atestă valoarea totală a cantității totale de 21,78 tone oțel, instanța va admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă S.C.și va obliga pe inculpatul PA la plata către aceasta a sumei de 56.609,38 lei cu titlu de daune materiale.
VIII. Cheltuieli de judecată
Față de soluția de condamnare dispusă în cauză și văzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. și art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanța îl va obliga pe inculpat la plata către stat a sumei de 2.322,97 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (în care sunt incluse și sumele avansate de stat referitoare la cheltuielile de transport și masă acordate martorei UMC), din care suma de 1.200 lei aferentă urmăririi penale și suma de 1.122,97 lei în cursul judecății, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei - av. B, delegație nr. X/10.09.2016, să ămână în sarcina statului și să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
