Insolvenţă. Penalităţi de întârziere născute în reorganizare judiciară. Convenţie de eşalonare neinclusă în programul de plăţi.

Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 563/R din data de 29.09.2015

- art. 41 alin.3, art. 49 alin.1, art. 64 alin.6, art. 96 alin. 1 din Legea nr.85/2006.

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.1240/S/2015, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de creditoarea G.S.E.R. S.A., cu sediul ales la S.C.A. N.N.D.K.P. în […], împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii creditoarei de achitare de către debitoarea S.C. F.Z.B. S.A. - în insolvență, a sumei de 400.641,64 lei, reprezentând penalități de întârziere.

A reținut judecătorul sindic că, creditoarea G.S.E.R. S.A. a încheiat cu debitoarea S.C. F.Z.B. S.A. - în insolvență, anterior deschiderii procedurii insolvenței, mai multe contracte cadru pentru furnizarea gazelor naturale la consumatori non-casnici, prin care debitoarea s-a obligat ca, în schimbul gazelor naturale furnizate de creditoare, să achite contravaloarea acestora, stabilită prin facturi emise de creditoare.

Creditoarea și-a îndeplinit obligația de furnizare a gazelor naturale, obligație pe care o respectă și în prezent, în calitatea sa de furnizor captiv, în virtutea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006.

La data de 18.02.2014, debitoarea avea un debit neachitat față de creditoarea contestatoare, în valoare totală de 9.006.370,87 lei, compus din debite principale și penalități de întârziere, conform unui număr de 5 facturi fiscale, emise în perioada 30.11.2013-01.01.2014.

Acest debit total a fost consfințit prin contractul de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată din data de 18.02.2014. (filele 18-22).

Suma totală de 9.006.370,87 lei a fost achitată integral de către debitoare, conform ordinelor de plată depuse la dosar, fapt necontestat de creditoarea contestatoare.

A susținut însă creditoarea G.S.E.R. S.A. că debitoarea datorează și suma de 400.641,64 lei, conform facturii nr. 1000254852 din data de 30.09.2014, emisă de creditoare, sumă ce reprezintă penalități pentru întârzierea la plata a unui număr de trei facturi din cele 5 facturi, cuprinse în contractul de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată din data de 18.02.2014. A solicitat creditoarea ca această sumă să-i fie achitată de debitoare ca și creanță curentă, conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Instanța a apreciat că cererea creditoarei este nefondată.

Creditoarea nu a putut aplica alte penalități de întârziere la debitul principal stabilit conform contractul de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată din data de 18.02.2014, fără a fi încălcate chiar dispozițiile acestei convenții încheiate între părți, dispoziții din care rezultă foarte clar faptul că, la data de 18.02.2014, debitoarea aveau un debit total de 9.006.370,87 lei față de creditoare, sumă care includea atât debitul principal, cât și penalitățile de întârziere.

Nu s-a prevăzut nicăieri în acest contract faptul că, în caz de neplată a sumei 9.006.370,87 lei, la scadența prevăzută în contract pentru fiecare tranșă din cele șapte, debitoarea datorează penalități de întârziere.

Mențiunea din contractul de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată din data de 18.02.2014, referitoare la imputația plății, care se face în ordinea: cheltuieli de executare, penalități de întârziere și debit principal, se referă în mod exclusiv la suma totală de 9.006.370,87 lei, penalitățile de întârziere la care se referă această clauză contractuală fiind cele menționate în facturile enumerate în această convenție.

Acest fapt este evident, întrucât părțile s-au referit în mod expres "la imputația plăților efectuate în temeiul prezentului Contract"; (de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată din data de 18.02.2014), și nicidecum la alte penalități de întârziere ce vor fi calculate de creditoare conform contractelor-cadru anterioare deschiderii procedurii insolvenței, pentru eventuale întârzieri la plata tranșelor din contractul de ipotecă mobiliară.

Întrucât nu există dispoziție în contractul de ipotecă cu privire la obligația debitoarei de a plăti penalități la întârzierea plății tranșelor din contract, emiterea facturii nr. 1000254852 din data de 30.09.2014, era nejustificată.

Față de considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006, instanța a respins contestația formulată de creditoarea G.S.E.R. S.A., împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii creditoarei de achitare de către debitoarea S.C. F.Z.B. S.A. - în insolvență, a sumei de 400.641,64 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatoarea creditoarea G.S.E.R. S.A. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației și obligării debitoarei F.Z.B. la achitarea sumei de 400.641,64 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor, reprezentând contravaloarea gazelor naturale furnizate de G.S.E.R. S.A. în perioada noiembrie 2013 - ianuarie 2014.

În expunerea motivelor de recurs se arată că la data de 18.02.2014 deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă de 9.006.370,87, în afară de creanța de 1.132.280,01 lei, înscrisă la masa credală. Creanța de 9.006.370,87 a fost recunoscută de debitoare prin încheierea Contractului de ipoteca mobiliară și de eșalonare plată, mai mult chiar debitoarea și-a asumat obligația de plată în integralitate a debitului. La data de 30.09.2014 a emis factura nr.1000254852/30.09.2014 în cuantum de 400.641,64 lei reprezentând penalități calculate conform contractelor pentru întârzieri la plată a facturilor care făceau obiectul Contractului de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată, pe care însă debitorul refuză să le plătească.

Refuzul de plată este nelegal față de obligația de plată asumată prin semnarea Contractului de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată, care reține ordinea în care se face imputația plății și față de dispozițiile contractuale reținute în art.7 din Contractele cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale. Aceste dispoziții coroborate cu art.120 Cod procedură fiscală prevăd că nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legi bugetare, iar coroborat cu art.7 din Contractele cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale constituie argumente care să conducă la admiterea contestației. Se critică raționamentul administratorului judiciar care a apreciat că nu pot fi achitate niciun fel de penalități născute după perioada în care au fost confirmate planurile de organizare, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Interpretarea art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 este în sensul că textul se referă la penalitățile de întârziere aferente creanțelor născute după data deschiderii procedurii și până la momentul confirmării planului și nu la cele aferente creanțelor născute după data confirmării planului de reorganizare. Se mai arată că prin soluția de respingere s-a ignorat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, penalitățile de întârziere născându-se ulterior confirmării celor două planuri de reorganizare, astfel că în mod obiectiv trebuiau cuprinse în programul de plăți.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către intimata F.Z.B. solicitându-se menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Se învederează că suma de 9.006.370,87 lei a fost achitată în integralitate iar suma pretinsă de 400.641,64 lei nu face obiectul convenției de plată și nu este menționată între facturile cuprinse în enumerarea în preambulul convenției de eșalonare. Astfel, întrucât s-a efectuat plata integrală a debitului de 9.006.370,87 lei, nu se pot percepe cheltuieli de executare iar imputația plății nu operează decât cu privire la penalitățile reținute în conținutul convenției. Se continuă în sensul că nu există o recunoaștere a pretențiilor pentru o factură din 30.09.2014, ulterioară convenției de eșalonare din 17.02.2014. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor Ordinului ANRE 77/2009 și ale Codului de procedură fiscală, ele sunt derogatorii de la dispozițiile legii insolvenței. În fine, interpretarea art. 41 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 este în sensul că pentru plata accesoriilor calculate la creanțe curente este necesară achitarea acestora conform programului de plăți și actelor din care rezultă, fără a se face distincție cu privire la momentul nașterii obligației, perioada de observație ori perioada de reorganizare. În fine, nu există caracter cert, lichid și exigibil al creanței, aceasta nefiind cuprinsă în convenția de eșalonare.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se arată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Creditoarea G.S.E.R. S.A. a încheiat cu debitoarea S.C. F.Z.B. S.A. - în insolvență, anterior deschiderii procedurii insolvenței, mai multe contracte cadru pentru furnizarea gazelor naturale la consumatori non-casnici, prin care debitoarea s-a obligat ca, în schimbul gazelor naturale furnizate de creditoare, să achite contravaloarea acestora, stabilită prin facturi emise de creditoare.

Acest debit total a fost consfințit prin contractul de ipotecă mobiliară și de eșalonare plată din data de 18.02.2014. (filele 18-22)

Suma totală de 9.006.370,87 lei a fost achitată integral de către debitoare, conform ordinelor de plată depuse, dar prin factura nr.1000254852/30.09.2014 în cuantum de 400.641,64 lei s-au calculat penalități conform contractelor cadru, pentru întârzieri la plata facturilor care făceau obiectul Contractului de ipotecă Mobiliară și de eșalonare plată, achitarea facturilor cu depășirea termenului de scadență nefiind exoneratorie pentru debitoare. În acest sens, se fac aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 din Anexa 2b - Condiții standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la care fac trimitere dispozițiile art. 7 din contractele cadru, greșit raționând judecătorul sindic că neinserarea clauzei penale în cuprinsul convenției de eșalonare a plăților lipsesc de eficiență dispozițiile precitate.

Dispozițiile Legii nr. 85/2006 au caracter special însă izvorul obligațiilor îl constituie contractele care constituie legea părților, litigiul de față având a tranșa problema dacă plățile efectuate către un furnizor captiv ulterior confirmării unui plan de reorganizare se supun regulii instituite de art. 41 alin. 3 sau se fac aplicabile dispozițiile art. 96 alin. 1 art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 64 alin. 6 din lege.

Conform art. 41 (3) "În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți";.

Potrivit art. 96 alin. (1) "În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din acele creanțe chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. Lista acestor creanțe trebuie confirmată de administratorul judiciar.";

Conform art. 49 (1) "Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente";.

Conform art. 64 (6) "Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment";.

Planul de reorganizare confirmat de către judecătorul sindic prin sentința nr. 363/25.02.2014 nu conține o categorie de creanțe astfel cum este ea reținută de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici mențiuni referitoare la convenția de eșalonare de plată care este oricum, ulterioară ca dată, ea fiind încheiată la data de 18.02.2014. Programul de plăți din planul de reorganizare nu se raportează la convenția de eșalonare de plată, iar factura refuzată la plată este emisă ulterior confirmării planului de reorganizare, în procedura reorganizării judiciare. Din interpretarea coroborată a art. 41 alin. 3 cu art. 64 alin. 6 rezultă că dispozițiile art. 41 alin. 3 se referă la creanțele născute după data deschiderii procedurii și până la momentul confirmării planului, iar nu la cele aferente creanțelor născute după data confirmării planului de reorganizare. Eșalonarea de plată a avut drept principal scop constituirea de garanții pentru o parte a debitului datorat de către G.S.E.R. S.A. neinteresând speței dacă în contractul de ipotecă a fost inserată obligația debitoarei de a plăti penalități la întârzierea plății tranșelor din contract. Aceasta pentru ca penalitățile de întârziere ce fac obiectul facturii nr.1000254852/30.09.2014 în cuantum de 400.641,64 lei sunt calculate pentru plata cu întârziere a facturilor care făceau obiectul Contractului de ipotecă Mobiliară și de eșalonare plată, facturi emise pentru creanțe născute după data deschiderii procedurii la debitoare. Or, această nouă creanță de 400.641,64 lei este născută ulterior deschiderii procedurii, în perioada reorganizării judiciare, ea urmând regula potrivit căreia se achită conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Curtea, față de aceste rațiuni de fapt și de drept, conform art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite prezentul recurs, modificând în tot sentința recurată, în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006, va admite contestația formulată de creditoarea G.S.E.R. S.A., dispunând administratorului judiciar C. S.P.R.L. să achite creditoarei G.S.E.R. S.A. suma de 400.641,64 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu titlu creanță curentă, conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Insolvenţă. Penalităţi de întârziere născute în reorganizare judiciară. Convenţie de eşalonare neinclusă în programul de plăţi.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Insolvenţă. Penalităţi de întârziere născute în reorganizare judiciară. Convenţie de eşalonare neinclusă în programul de plăţi.