INTERMEDIERE DE VALORI MOBILIARE FĂRĂ AUTORIZAŢIE. CERTIFICATE DE ACŢIONAR. NOŢIUNEA DE “VALORI MOBILIARE”. LATURA OBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului, persoană Fizică, care în cursul anilor 1996-1997, fără să fie autorizatele CNVM, în mod repetat, dar pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a intermediat “valori mobiliare”, vânzând şi cumpărând mai mult de 300 de certificate de acţionar, la diferite persoane, constituie infracţiunea de intermediere de valori mobiliare fără autorizaţie.
(Curtea de Apel Cluj-Napoca, secţia penală, decizia nr. 374/R/2001)
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine că Judecătoria Cluj-Napoca, prin sent. pen. nr. 1475/7 noiembrie 2000, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 alin. 1 lit. b C. pr. pen., l-a achitat pe inculpatul J.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de intermediere de valori mobiliare prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.
în temeiul art. 349 raportat la art. 189 şi art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
în data de 23 aprilie 1997, organele de poliţie au fost anunţate că un cetăţean a achiziţionat în zona pieţei agroalimentare “Mihai Viteazul” mai multe certificate de acţionar de la mai mulţi cetăţeni.
Trecându-se la identificarea persoanei respective, s-a stabilit că acesta se numeşte J.V. şi în momentul depistării sale avea asupra lui 41 de certificate de acţionar eliberate pe numele a diferite persoane, emise de diferite societăţi comerciale de pe raza mai multor judeţe.
în cursul actelor premergătoare, în urma percheziţiei domiciliare efectuate de organele de poliţie la locuinţa inculpatului, acestea au mai găsit un număr de 278 de certificate de acţionar, emise de diferite societăţi comerciale pe numele a 278 de persoane şi un număr de 15 formulare de schimb, completate pe numele a 15 persoane.
Totodată, majoritatea certificatelor de acţionar găsite asupra inculpatului erau însoţite de copii xerox, după buletinul de identitate al titularilor.
Din actele de urmărire penală rezultă că în perioada anilor 1996 - 1997, inculpatul J.V. a cumpărat certificate de acţionar de la 278 de persoane.
Inculpatul J.V., în apărarea sa, a invocat faptul că nu a intermediat valori mobiliare şi bursele de valori, că a dorit să cumpere pentru el, direct de la proprietarii acestor certificate, a semnat certificate în vederea preschimbării lor ulterioare în acţiuni. Totodată, inculpatul a arătat că certificatele de acţionar nu sunt valori mobiliare.
Potrivit art. 114 din Legea nr. 52/1994, privind valorile mobiliare şi bursele de valori, constituie infracţiune intermedierea de valori mobiliare fără autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, săvârşită de administratorii, directorii societăţilor comerciale şi orice persoane fizice.
Potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 52/1994, sunt valori mobiliare acele instrumente negociabile emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrierile în cont, care oferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune a acestora. Valori mobiliare pot fi acţiunile, obligaţiunile, precum şi instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie.
Potrivit aceleiaşi legi, art. 2 lit. b, prin investitor se înţelege orice persoană care, pe cont propriu cumpără, deţine şi vinde valori mobiliare fără a practica intermedierea ca fapt de comerţ.
Aşa cum reiese de mai sus, obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/ 1994, sunt acele valori mobiliare reglementate de art. 2 lit. a sau încadrate ca atare în C.N.V.M.
Apoi, elementul material al laturii obiective a infracţiunii presupune o acţiune, aceea de intemiediere de valori mobiliare.
în adresa nr. 568/2.06.1997, C.N.V.M. precizează ca răspuns la adresa nr. 83787/19.06.1997 a IJP Cluj că valorile mobiliare menţionate în această adresă, cu referire la certificatul de proprietate, fac obiectul Legii nr. 52/1994 şi că desfăşurarea activităţii de intermediere de valori mobiliare se poate realiza numai cu autorizaţia prealabilă a C.N.V.M.. Se mai poate preciza că inculpatul nu figurează în evidenţele sale ca fiind agent de valori mobiliare (filele 31-32 v.l).
Având în vedere apărarea inculpatului, constantă, formulată atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, instanţa a solicitat C.N.V.M. unele precizări referitoare la certificatele de acţionar emise în aplicarea Legii nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare.
La adresa de răspuns sub nr. 7/11155, C.N.V.M. precizează că nu a încadrat “certificat de acţionar” în categoria valorilor mobiliare, acestea fiind înscrisuri care atestă deţinerea de acţiuni la societăţile comerciale supuse privatizării şi transmise către populaţie cu titlu gratuit.
Potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 52/1994, certificatele de proprietate emise de fondurile proprietăţii private pot fi negociate la bursele de valori prin ordine de vânzare sau de cumpărare şi pot fi oferite sau cerute spre vânzare, schimb cu alte valori mobiliare în condiţiile pieţei bursiere, ca fiind de drept admise la cota oricărei burse de valori prin faptul că şi la data înregistrării de către Fondul Proprietăţii Private a documentelor de emisie la Oficiul de evidenţă a valorilor mobiliare. Acest text de lege a fost abrogat prin art. 25 alin. 2 din Legea nr. 55/1995, intrată în vigoare la data de 19 iunie 1995, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 55/1995 operaţiunile de schimb de acţiuni contra unor certificate de proprietate şi/sau cupoane nominale de privatizare în numele şi pe contul persoanelor îndreptăţite, pot fi efectuate de către fondurile proprietăţii private, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Regia Autonomă “Poşta Română”, precum şi de către societăţi bancare cu capital de stat şi societăţile de asigurare cu capital de stat, toate în calitate de mandatari abilitaţi în acest scop de Agenţia Naţională pentru Privatizare.
Nerespectarea acestor dispoziţii constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
1.000.000 la 5.000.000 de lei, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 lit. d din Legea nr. 55/ 1995.
Potrivit art. 44 alin. 1 din O.U.G. nr. 88/1997, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 381/
29.12.1997, Legea nr. 55/1995 cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 32/1968, dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea aplicată şi neexecutată până la această dată nu se mai execută.
Se susţine în rechizitoriu o latură obiectivă a infracţiunii de intermediere de valori şi confirmată, dovedită şi prin faptul că asupra inculpatului au fost găsite, după ce a fost depistat, 3 buletine de identitate ale unor cumpărători sau vânzători de certificate de acţionar, 7 formulare de vânzare a acţiunilor dobândite în urma programului de privatizare în masă cu antetul BROKER S.A. Cluj-Napoca şi cu un număr de 9 formulare-anexă pentru împuternicire mandatar de vânzare-cumpă-rare de valori mobiliare, toate în alb, necompletate.
S-a mai reţinut că la domiciliul inculpatului au mai fost găsite formulare-recipisă de confirmare a cererii de schimb de certificate de proprietate contra certificate de acţionar, respectiv formulare de ordine vânzare-cumpărare şi formulare de vânzare a acţiunilor în alb, semnate în dreptul clientului.
Faţă de cele ce preced, s-a reţinut, pe de o parte, că, potrivit precizărilor C.N.V.M., certificatul de proprietate emis în baza Legii nr. 55/1995, nu este valoare mobiliară în sensul Legii nr.52/1994, întrucât certificatele de acţionar sunt înscrisuri care atestă deţinerea de acţiuni la societăţile comerciale supuse privatizării şi transmise către populaţie cu titlu gratuit, or, una dintre condiţiile esenţiale ale infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/ 1994 nu este îndeplinită.
Apoi, chiar dacă prin cumpărarea certificatelor de acţionar de către inculpat, de la diferite persoane şi împrejurarea că s-au găsit asupra sa documente în alb semnate numai de vânzătorul certificatului de acţionar, nu reiese din probele dosarului că inculpatul ar fi apelat la S.V.M. BROKER S.A. şi ar fi tranzacţionat acţiuni, de această dată în contul
persoanelor de la care a cumpărat certificatul de acţionar.
Or, în exprimarea textului art. 114 din Legea nr. 52/1994, reiese că actele pregătitoare nu sunt incriminate.
în lumina celor mai sus arătate, instanţa a apreciat că fapta inculpatului de a cumpăra de la diferite persoane certificate de acţionar emise în baza Legii nr. 55/1995 nu este prevăzută de legea penală şi, implicit, nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 114 din Legea nr. 52/1994.
împotriva soluţiei de mai sus a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii, prevăzută şi pedepsită de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., deoarece probele dosarului evidenţiază că, în cursul anilor 1996 -1997 inculpatul, în mod repetat, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, a intermediat valori mobiliare, vânzând şi cumpărând certificate de acţionar de la diferite persoane.
Prin decizia penală nr. 79/21 februarie 2001, Tribunalul Cluj a respins ca nefondat apelul parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
împotriva deciziei tribunalului şi implicit a sentinţei judecătoriei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând casarea lor şi, rejudecând cauza, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., aceea de intermediere de valori mobiliare fără autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, susţinând că nu s-a dat eficienţa cuvenită probelor scrise şi testimoniale depuse la dosar, care atestă că certificatele de acţionar sunt înscrisuri care dovedesc deţinerea de valori mobiliare. în baza acestor înscrisuri, deţinătorului lor i se conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului şi totodată posibilitatea de a vinde aceste valori mobiliare evidenţiate prin înscrierile în cont.
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 52/1994, valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrisurile în cont, care conferă deţinătorilor de drepturi patrimoniale asupra emitentului conform
legii şi în condiţiile specifice de emisiune a acestora. Valori mobiliare pot fi acţiunile şi orice alte titluri de credit încadrate de C.N.V.M. în această categorie. Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din aceeaşi lege, intermedierea de valori mobiliare este o activitate realizată de persoane autorizate conform legii, constând în cumpărarea şi/sau vânzarea de valori mobiliare ori drepturi aferente lor, sau derivând din acestea, precum şi în operaţiuni accesorii sau conexe autorizate de C.N.V.M.
Aşa cum se precizează în art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 52/1994 - intermediar pentru valori mobiliare este persoana juridică legal autorizată de C.N.V.M. să intermedieze valori mobiliare cu titlu profesional ca fapt de comerţ, fie în cont propriu (dealer), fie în contul unor terţi (broker).
Potrivit adresei 568/2 iunie 1997, emisă de C.N.V.M., valorile mobiliare menţionate de organele de urmărire penală în adresa 83787/1997 (certificate de acţionar) fac obiectul Legii 52/1994, iar desfăşurarea activităţii de intermediere de valori mobiliare se poate reaiiza numai cu autorizarea prealabilă a C.N.V.M. în această adresă se precizează că inculpatul J.V. nu figurează în actele C.N.V.M. ca fiind agent de valori mobiliare, iar certificatele de acţionar ridicate de la inculpat în urma cercetărilor constituie probe în acest sens. Judecătoria Cluj-Napoca, la solicitarea inculpatului, a trimis o nouă adresă la C.N.V.M. pentru a se preciza dacă certificatele de acţionar constituie valori mobiliare.
în adresa nr. J/11155 din 3 noiembrie 2000, C.N.V.M. nu a încadrat certificatele de acţionar în categoria valorilor mobiliare, acestea fiind înscrisuri care atestă deţinerea de acţiuni la societăţile comerciale supuse privatizării şi transmise către populaţie cu titlu gratuit.
Din probele de la dosar rezultă că inculpatul a cumpărat cetificate de acţionar în baza cărora a intermediat vânzarea de acţiuni (valori mobiliare) care sunt instrumente negociabile emise în formă materială şi care fac obiectul Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori. Ca atare, întrucât această persoană nu este agent de valori mobiliare, legal autorizat de C.N.V.M. să acţioneze ca reprezentant exclusiv al unei societăţi de valori mobiliare, executând ordine de vânzare-cumpărare de acţionar, dacă a efectuat vânzarea acţiunilor utilizând certificate de acţionar
în acest scop, rezultă că a exercitat intermedieri de valori mobiliare neautorizate, căzând sub incidenţa art. 114 din Legea 52/1994.
Mai mult, pe spatele certificatelor de acţionar scrie că dacă deţinătorul acestora doreşte să vândă
0 parte sau toate acţiunile pe care le deţine trebuie să se adreseze unei societăţi de valori mobiliare autorizată de C.N.V.M., care va căuta un cumpărător şi care se va ocupa de toate procedurile necesare pentru efectuarea vânzării, inclusiv de înregistrarea noului acţionar în Registrul acţionarilor. Este de precizat că certificatele de acţionar conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, aşa cum se învederează şi în art 2 alin.
1 lit. a din Legea nr. 52/1994.
Trebuie precizat că instanţele de fond s-au referit pe larg la certificatele de proprietate emise de fondurile proprietăţii private, însă în speţă este vorba de certificate de acţionar, or, certificatele de proprietate şi cele de acţionar sunt două lucruri distincte. în aceste condiţii, nu are nici o importanţă că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 52/1994 care se referă la certificatele de proprietate emise de fondurile proprietăţii private a fost abrogat prin art. 25 alin. 2 din Legea nr. 55/1995. De asemenea, prin O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 55/1995 a fost abrogată.
Din vastul probatoriu administrat în speţă rezultă cu prisosinţă că inculpatul a săvârşit cu bună-ştiinţă infracţiunea prevăzută de art. 114 din Legea nr. 52/1994, elementele constitutive ale acesteia fiind întrunite.
Astfel, martorii M.L., H.R., A.I., L.S.V., M.J., declară că inculpatul a vândut certificatele lor de acţionari unor persoane de etnie ţigănească.
Astfel, inculpatul nu cumpăra certificatele de acţionar direct de la proprietari, ci de la alte persoane, care intermediau de asemenea valori mobiliare în mod ilegal. în acest sens este şi declaraţia numitei R.I.E., care afirmă că i-a vândut lui J.V. 20 de certificate de acţionar care au fost achiziţioante de la diferite persoane. Aceeaşi martoră confirmă că inculpatul a cumpărat în mod frecvent certificate de acţionar de la alte persoane fizice care, la rândul lor, se ocupau de cumpărare şi vânzare de acţiuni (valori mobiliare) în zona pieţei M. Viteazu.
Existenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 este
dovedită şi prin faptul că asupra inculpatului au fost găsite 3 buletine de identitate ale unor cumpărători sau vânzători de certificate de acţionar, 7 formulare de vânzare a acţiunilor dobândite în urma programului de privatizare în masă cu antetul N.V.M. BROKER S.A. Cluj şi 8 formulare anexă pentru împuternicire mandatari de vânzare-cum-părare de valori mobiliare, toate în alb, necompletate. La domiciliul inculpatului au mai fost găsite formulare recipisă de confirmare a cererii de schimb, respectiv formulare de ordine vânzare-cumpărare şi formulare de vânzare a acţiunilor în alb, semnate în dreptul clientului.
Faţă de cele expuse mai sus, ţinând cont de depoziţiile martorilor audiaţi, de înscrisurile găsite la domiciliul şi asupra inculpatului, precum şi de conţinutul adreselor emise de C.N.V.M. rezultă fără dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/ 1994 cu aplicarea art. 41, 42, aceea de intermediere de valori mobiliare fără autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, pentru care va fi condamnat la o pedeapsă minimă de 3 luni închisoare. în acest context apare evident că recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este fondat, urmând a fi admis, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. pr. pen., împotriva deciziei penale nr. 79 din 21 februarie 2001 a Tribunalului Cluj, pe care o va casa împreună cu sentinţa penală 1475/7 noiembrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca în întregime şi, rejudecând cauza, inculpatul va fi condamnat pentru fapta de mai sus la sancţiunea deja precizată.
La dozarea şi individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are în întreţinere doi copii minori, dar în acelaşi timp nu a fost sincer în fazele procesului penal, formulându-şi apărări de rea-credinţă, care au fost infirmate prin probele administrate.
Raportat la data săvârşirii infracţiunii, se constată că în speţă sunt incidente dispoziţiile legii graţierii, astfel că, în baza art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997, se va constata graţiată integral executarea pedepsei.
Ca o consecinţă, se va atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor ce determină revocarea graţierii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 137/1997.'
în baza art. 191 C. pr. pen., inculpatul va fi obligat să achite statului 1.200.000 de lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală şi în faţa instantei de fond.
Cheltuielile judiciare în recursul parchetului vor rămâne în sarcina statului conform art. 192 pct. 3 alin. 3 C. pr. pen.
NOTĂ
Prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, a fost incriminată în art. 114 fapta de intermediere de valori mobiliare fără autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (prescurtat, C.N.V.M.), de către orice persoană fizică. Această infracţiune poate fi considerată ca fiind o variantă de specie a infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, incriminată în art. 281 din Codul penal.
în speţa pe care o adnotăm, inculpatul J.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii sus-amintite, reţinându-se în sarcina acestuia că, în cursul anilor 1996-1997, fără să fie autorizat de C.N.V.M., în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a intermediat valori mobiliare, vânzând şi cumpărând mai mult de 300 de certificate de acţionar, la diferite şi de la diferite persoane. în concret acesta cumpăra certificate de acţionar de la persoane fizice sau alţi intermediari pe care le revindea, folosindu-se de copiile de pe buletinele de identitate ale titularilor certificatelor, la un preţ mai mare decât cel de cumpărare către sau prin intermediul societăţilor de brokeraj. în cursul urmăririi penale, C.N.V.M. a comunicat printr-o adresă (în anul 1997), la cererea organelor de urmărire penală, că certificatele de acţionari fac obiectul Legii nr. 52/1994 ca valori mobiliare şi că inculpatul J.V. nu este autorizat să intermedieze astfel de valori.
Una din problemele fundamentale, în opinia instanţelor, pentru calificarea corectă a faptei inculpatului este reprezentată de natura certificatelor de acţionar, şi anume dacă acestea sunt sau nu “valori mobiliare” în sensul legii penale.
în cursul judecăţii în primă instanţă, Judecătoria Cluj-Napoca, la cererea inculpatului, a admis trimiterea unei noi adrese către C.N.V.M. pentru ca acesta să lămurească faptul dacă certificatele de acţionar sunt sau nu valori mobiliare. în răspunsul dat (în 2000), C.N.V.M. nu a încadrat “certificatele de acţionar” în categoria valorilor mobiliare, considerând că acestea sunt doar înscrisuri care atestă deţinerea de acţiuni la societăţile comerciale supuse privatizării şi transmise către populaţie cu titlu gratuit.
Pe baza acestei adrese, Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr 1475/2000 a dispus, în baza atrt. 10 lit. b din Codul de procedură penală achitarea inculpatului în condiţiile în care inclusiv procurorul de şedinţă a pus concluzii în acest sens.
Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr. 79/2001, respinge ca nefondat apelul declarat de parchet şi menţine hotărârea adoptată în primă instanţă, referindu-se în motivarea hotărârii la aceeaşi adresă a C.N.V.M., potrivit căreia certificatele de acţionar nu sunt considerate valori mobiliare.
în urma recursului declarat de parchet, Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 374/R/2001 (cea pe care o adnotăm) a admis recursul şi a dispus condamnarea inculpatului J.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. Pentru a decide astfel, curtea de apel s-a bazat, printre altele (adică pe lângă probele deja aflate la dosar) şi pe o nouă adresă solicitată de parchet de la
C.N.V.M. cu privire la calificarea certificatelor de acţionar ca valori mobiliare. Din această ultimă adresă rezultă că certificatele de acţionar sunt înscrisuri care atestă deţinerea de valori mobiliare în baza cărora i se conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului şi totodată posibilitatea de a vinde aceste valori mobiliare evidenţiate prin înscrierile în cont.
Instanţa, totodată, a reţinut că, din probele de la dosar, rezultă că inculpatul a cumpărat certificate de acţionar în baza cărora a intermediat vânzarea de acţiuni (valori mobiliare) care sunt instrumente negociabile emise în formă materială şi care fac obiectul Legii nr. 52/1994. Ca atare, instanţa a arătat că, deşi inculpatul nu este agent de valori mobiliare autorizat de C.N.V.M. să acţioneze ca reprezentant exclusiv al unei societăţi de valori mobiliare, el a executat ordine de vânzare-cumpărare de acţionar şi a efectuat vânzarea acţiunilor utilizând certificate de acţionar în acest scop. Din toate acestea rezultă că inculpatul a efectuat intermedieri de valori mobiliare neautorizate, căzând sub incidenţa art. 114 din Legea nr. 52/1994. De asemenea, instanţa a atras atenţia asupra faptului că, pe spatele certificatelor de acţionar scrie că, dacă deţinătorul acestora doreşte să vândă o parte sau toate acţiunile pe care le deţine, trebuie să se adreseze unei societăţi de valori mobiliare autorizate de C.N.V.M., care va căuta un cumpărător şi care se va ocupa de toate procedurile necesare pentru efectuarea vânzării, inclusiv de înregistrarea noului acţionar în Registrul acţionarilor şi asupra faptului că certificatele de acţionar conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, aşa cum se învederează şi în art. 2 alin. 1 it. a din Legea nr. 52/1994.
Considerăm că soluţia adoptată de Curtea de Apel Cluj este corectă, iar soluţiile date de celelalte două instanţe sunt greşite (netemeinice) în primul rând pentru faptul că, deşi existau două adrese aparent contradictorii ale C.N.V.M., instanţele nu au insistat să clarifice această problemă prin solicitarea unei noi adrese prin care să se clarifice sensul noţiunii de valori mobiliare.
în materia interpretării expresiilor utilizate de această lege există dispoziţii speciale, ce le conferă un caracter inedit. Astfel, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 52/1994, în caz de îndoială, calificarea unei persoane, instituţii, situaţii, informaţii, operaţiuni sau a unui act juridic ori instrument negociabil, cu privire la includerea în sau excluderea din sfera termenilor şi expresiilor cu semnificaţia stabilită în alin. 1 în vederea determinării incidenţei dispoziţiilor prezentei legi, se face de către C.N.V.M. din oficiu sau la cererea interesatului.
Un element de specificitate este faptul că legea stabileşte şi o competenţă de interpretare a legii. Astfel, în caz de dezacord cu “interpretarea” C.N.V.M., instanţele trebuia să procedeze conform alin. 4 din art. 2 din Legea nr. 52/1994, potrivit căruia “orice contencios cu privire la vreuna din calificările prevăzute la alin. 3 este de competenţa curţilor de apel, care se pronunţă prin decizie irevocabilă”.
Problema care se pune este a clarifica ce efecte produce decizia irevocabilă a instanţei de interpretare asupra soluţiei instanţelor care soluţionează acţiunea penală. Credem că suntem în prezenţa unei chestiuni prealabile, de soluţionarea căreia depinde şi soluţia
instanţei penale. De sensul pe care instanţa de interpretare îl apreciază ca fiind cel corect, sunt ţinute şi instanţele penale, la fel ca în cazul oricărei chestiuni prealabile.
Pentru aceste motive, considerăm că punctul de vedere al C.N.V.M. are caracterul unei probe comune în încadrarea faptei, iar eventuala decizie irevocabilă a curţii de apel în materie de interpretare are un caracter absolut în materie penală în sensul că instanţa penală nu poate să atribuie o altă semnificaţie termenului interpretat, decât aceea pe care a atribuit-o curtea de apel.
în prezenta cauză, legea însăşi defineşte noţiunea de valori mobiliare). Cu toate acestea, instanţele au utilizat precizările C.N.V.M. între care, în aparenţă, existau contradicţii, dar instanţa de judecată nu a utilizat şi ultima posibilitate oferită de lege, şi anume solicitarea interpretării curţii de apel.
Având în vedere că instanţa judecătorească este cea care trebuie să califice fapta, chiar dacă exista o adresă a C.N.V.M. în sens contrar, prima instanţă şi cea de apel trebuia să manifeste rol activ şi să analizeze mai profund dacă certificatele de acţionar sunt sau nu valori mobiliare, aceasta cu atât mai mult cu cât existau la dosar două adrese aparent contradictorii ale C.N.V.M. şi mai ales să stabilească dacă inculpatul a desfăşurat activităţi de intermediere de valori mobiliare.
Curtea de Apel Cluj-Napoca, soluţionând recursul, a adoptat un mod de interpretare “hibrid”, adică, bazându-se atât pe adresele C.N.V.M. cât şi pe propria apreciere a probatoriului în lumina art. 2 din Legea nr. 52/1994, a decis că certificatele de acţionar sunt valori mobiliare care pot fi intermediate numai cu autorizarea C.N.V.M. de către persoane fizice, argumentare în urma căreia a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de intermediere de valori mobiliare fără autorizarea C.N.V.M.
Considerăm că exista şi o altă posibilă motivare a soluţiei curţii de apel, şi anume utilizarea în calificarea faptei a art. 2 alin. 1 lit. I din Legea nr. 52/1994 care defineşte expres activitatea de intermediere de valori mobiliare astfel: "... intermedierea de valori mobiliare este o activitate realizată de persoane autorizate conform legii, constând în cumpărarea şi/sau vânzarea de valori mobiliare ori drepturi aferente lor sau derivând din acestea, precum şi în operaţiuni accesorii sau conexe autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare...".
Textul de incriminare utilizează noţiunea de intermediere de valori mobiliare) şi la această definiţie legală trebuia raportată activitatea inculpatului. Divergenţa cu privire la calificarea ca valori mobiliare a certificatelor de acţionar are, în opinia noastră, un caracter subsidiar analizei activităţii inculpatului prin raportarea la noţiunea de intermedieri de valori mobiliare, care este latura obiectivă a acestei infracţiuni. Această definiţie stabileşte că este suficient a desfăşura activităţi conexe sau accesorii. în aceste categorii de activităţi poate fi inclusă şi fapta inculpatului, care a constat în cumpărarea/vânzarea de certificate de acţionar (înscrisuri care atestă deţinerea de valori mobiliare).
Credem că soluţia instanţei de recurs este corectă, cu precizarea că în argumentarea soluţiei trebuia folosită definiţia activităţii de intermediere de valori mobiliare şi nu cea a intermediarului de valori mobiliare, ultima noţiune fiind definită în art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 52/1994.
în doctrină s-a susţinut că noţiunea de intermediere de valori mobiliare are sensul prevăzut de art. 34 din lege. Considerăm mai potrivit sensul pe care legea îl atribuie termenului în art. 2 alin. 1 lit. I din Legea nr. 52/1994, deoarece textul de incriminare utilizează sensul conferit de lege printr-o definiţie legală care are un caracter general şi nu sensul pur tehnic din art. 34, care are un caracter mai restrictiv. Mai mult decât atât, lit. i a art. 34 stabileşte că intră în sfera noţiunii şi orice altă activitate de intermediere stabilită de reglementările C.N.V.M., formulare care consacră faptul că enumerarea expresă din art. 34 are un caracter exemplificativ şi nu unul limitativ.
S-a susţinut, pe bună dreptate, că această cumpărare a certificatelor de acţionar emise în urma procesului de privatizare în masă de la proprietarii acestora, contra cost, constituie una din modalităţile cele mai frecvente de comitere a infracţiunii incriminate de art. 114 din Legea nr. 52/1994).
în concluzie, credem că certificatele de acţionar nu sunt valori mobiliare dar vânzarea sau cumpărarea lor este asimilată intermedierii de valori mobiliare, iar desfăşurarea unei asemenea activităţi fără autorizarea C.N.V.M. constituie infracţiunea prevăzută de art. 114 din Legea nr. 52/1994.
