Judecată. Extinderea procesului penal cu privire la infracţiunea de distrugere, descrisă în rechizitoriu
| Comentarii |
|
Întrucât prin rechizitoriu nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru infracţiunea de distrugere - deşi această faptă a fost prezentată în partea expozitivă a rechizitoriului - se impune extinderea procesului penal cu privire la această infracţiune.
(Judecătoria sectorului 1, sentinţa penală nr. 2001 din 6 decembrie 2000)
INSTANŢA
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti cu nr. 3512/P/ 1998 a fost trimis în judecată inculpatul S.l. pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a, g, i C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.
în actul de sesizare s-a reţinut că în seara zilei de 8/9.04.1997 inculpatul S.l. împreună cu B.A. în vârstă de 13 ani, s-a hotărât să sustragă bunuri din interiorul chioşcului de papetărie situat pe b-dul D.C.
Astfel, în timp ce B.A. asigura paza locului, inculpatul S.I., cu ajutorul unei şurubelniţe a spart geamul chioşcului şi după ce a pătruns a sustras mai multe obiecte de papetărie (pixuri, caiete, agende de tip mic) precum şi radio-casetofonul gestionarului H.C.
Bunurile sustrase au fost încărcate în 3 pungi de plastic, pe care inculpatul S.l. împreună cu B.A. le-au ascuns într-un autoturism abandonat în zona Gării Basarab.
Ulterior, inculpatul S.l. s-a reîntors la chioşc pentru a căuta bani şi întrucât nu a găsit a dat foc cu ajutorul unei brichete unui pachet de şerveţele pe care l-a aruncat în magazin.
Această situaţie de fapt a fost probată cu: proces-verbal de depistare, plângerea şi declaraţia părţii vătămate R.C., dovada de restituire a bunurilor sustrase, adresa Brigăzii de Pompieri, proces-verbal privind incendiul, declaraţii martor, adresa Companiei de Librărie Bucureşti.
în cursul judecăţii s-a procedat la audierea inculpatului (f. 14, 31, 32), a martorului T.A.B. (f. 46), s-a întocmit un referat de la Biroul executări penale pentru sentinţa penală nr. 1629/1999 a Judecătoriei sector 1 şi sentinţa penală 358/98 a Judecătoriei sector 2, depunându-se la dosar copia sentinţei penale 358/1998.
în şedinţa publică din 07.06.2000 s-a dispus extinderea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. 4 C. pen. şi s-a pus în mişcare acţiunea penală.
In urma emiterii mandatului de aducere pentru martorul B.A. şi a întocmirii procesului-verbal de punere în executare al acestuia, s-a constatat că nu se cunoaşte actualul domiciliu, astfel încât în baza art. 327 alin. 3 C.pen. s-a dat citire declaraţiei acestui participant, declaraţie dată în cursul urmăririi penale.
Analizând ansamblul actelor de la dosar se reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea avută în vedere prin rechizitoriu.
în ultima declaraţie dată în cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei prevăzute de art. 217 alin. 4 C. pen. arătând următoarele: “Revin şi arăt că eu am dat foc magazinului, astfel cum a declarat şi martorul B.A. Precizez că am dat foc cu bricheta unor hârtii găsite în magazin. Precizez că şi martorul B.A. a fost în interiorul magazinului când eu am dat foc. Precizez că am dat foc magazinului pentru că aşa am vrut eu.” Fapta inculpatului constând în sustragerea prin efracţie, pe timp de noapte, împreună cu participantul B.A., din chioşcul de papetărie aparţinând S.C. “C.L.B.” S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a, g, i C. pen.
Fapta inculpatului constând în degradarea chioşcului de papetărie aparţinând S.C. “C.L.B.” S.A. prin incendiere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 217 al. 4 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, având în vedere raportul de expertiză medico-legală (f. 27 dosar urmărire penală) se apreciază că inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, dedusă din aceea că a avut reprezentarea
faptelor săvârşite şi a urmărilor produse, urmărind producerea rezultatelor socialmente periculoase. în consecinţă, urmează a se respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 217 alin. 4 C. pen. în art. 219 C. pen. reţinându-se că fapta de distrugere este săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei.
La individualizarea judiciară a pedepselor se vor avea în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, urmările produse, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv conduita sa sinceră, dar şi săvârşirea faptelor în stare de minorat, urmând a se aplica dispoziţiile art. 99 şi 109 C. pen. Se apreciază că atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii nu se poate atinge decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 se va constata pedeapsa aplicată pentru fapta prevăzută de art. 217 alin. 4 C. pen. ca integral graţiată.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Având în vedere referatul întocmit de biroul executări penale al Judecătoriei sector 2 şi sentinţa penală nr. 1629/1999 a Judecătoriei sector 1, copia sentinţei penale nr. 358/1998 şi data săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentei hotărâri precum şi data rămânerii definitive a sentinţei penale nr.
358/1998 şi a sentinţei penale nr. 1629/1999 urmează a se dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală 358/1998 a Judecătoriei sector 2 şi a pedepsei rezultante de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1629/1999 a Judecătoriei sector 1. Se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală 1629/1999.
în baza art. 33 şi 34 C. pen. se va constata: ca pedeapsă aplicată prin prezenta sunt şi cele aplicate prin sentinţa penală menţionată anterior; sunt concurente, urmând a se contopi pedepsele aplicate şi a se aplica o pedeapsă rezultantă. Se va face aplicarea art. 71, 64 C. pen. privind pedepsele accesorii pe lângă pedepsele rezultante.
Se va dispune retragerea formelor de executare şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă.
Se va constata că inculpatul e arestat în altă cauză.
La soluţionarea laturii civile se vor avea în vedere declaraţiile inculpatului, constituirea de parte civilă (f. 18), declaraţiile martorului B.A., dovada de restituire a bunurilor sustrase. în baza art. 14 şi 346 C. pen., 1000 alin. 3 C. civ. urmează a admite acţiunea civilă şi a obliga inculpatul şi partea responsabilă civilmente în solidar, la acoperirea prejudiciului în cuantum de 10.595.230 lei către partea civilă S.C. “C.L.B.”, S.A.
NOTĂ
Sentinţa reprodusă mai sus a rămas definitivă prin neapelare.
Din considerentele ei rezultă că, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchet, reţinându-se în esenţă, ca situaţie de fapt, că a sustras mai multe obiecte de papetărie dintr-un chioşc, după care a revenit la locul faptei pentru a căuta bani şi, întrucât nu a găsit, a dat foc unui pachet de şerveţele, pe care l-a aruncat în magazin.
Mai rezultă că această situaţie de fapt a fost încadrată în drept, în art. 208-209 lit. a, g, i C. pen. şi că ulterior, în cursul judecţii, s-a extins procesul penal şi “pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. 4 C. pen.”, punându-se în mişcare acţiunea penală.
Avem rezerve în ceea ce priveşte legalitatea acestei măsuri.
Potrivit art. 317 C. pr. pen., judecata se mărgineşte ia fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal - şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Rezultă aşadar că, obiectul judecăţii îl reprezintă faptele reţinute în partea expozitivă a rechizitoriului, cu condiţia ca aceste fapte să fie precis determinate, în toate elementele
ce au relevanţă penală, din care să rezulte voinţa procurorului de a-l trimite în judecată pe inculpat pentru toate aceste fapte1 >.
în consecinţă, în măsura în care faptele sunt descrise şi prevăzute în partea expozitivă a rechizitoriului, instanţa este obligată să se pronunţe cu privire la toate aceste fapte, chiar dacă în dispozitivul actului de sesizare nu s-a menţionat expres trimiterea în judecată pentru una din faptele reţinute.
în ce priveşte extinderea procesului penal pentru alte fapte, potrivit art. 336 alin. 1 C. pr. pen., când în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea altei fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte această faptă; când instanţa găseşte întemeiată această cerere, o admite şi, în măsura în care procurorul declară că pune în mişcare acţiunea penală, procedează la judecarea cauzei şi cu privire la această infracţiune.
Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale, este necesar ca faptele pentru care se extinde procesul penal să aibă legătură cu infracţiunea pentru care inculpatul este deja cercetat în respectiva cauză şi să fie descoperite în cursul judecăţii, ele nefiind aşadar menţionate în partea expozitivă a rechizitoriului.
Faţă de toate aceste considerente, rezultă că, în măsura în care în expozitivul actului de sesizare sunt descrise mai multe fapte, ce întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracţiuni, instanţa este învestită cu judecarea tuturor acestor fapte, chiar dacă în dispozitivul rechizitoriului nu se menţionează expres trimiterea în judecată pentru una (unele) dintre ele, încadrarea juridică fiind astfel lacunară.
într-o asemenea ipoteză, nu sunt incidente dispoziţiile privind extinderea procesului penal, căci faptele nu sunt descoperite în cursul judecăţii, ci ele formează deja obiectul acesteia (în condiţiile art. 317 teza I C. pr. pen.), problema rezumându-se la schimbarea încadrării juridice, prin completarea celei iniţiale, reţinute în rechizitoriu, cu infracţiunea (infracţiunile) ale cărei (căror) elemente constitutive le întruneşte (întrunesc) fapta (faptele) reţinută(e) în expozitivul actului de sesizare, dar omise din dispozitiv.
Revenind la speţa prezentată, în măsura în care din situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a rezultat atât sustragerea unor bunuri, cât şi incendierea magazinului (acest ultim aspect nefiind pe deplin clarificat în hotărâre), prin aruncarea în interiorul acestuia a unui pachet de şerveţele căruia inculpatul îi dăduse foc, instanţa avea obligaţia de a se pronunţa, fără a extinde procesul penal, şi cu privire la fapta de degradare a magazinului, săvârşită de inculpat prin incendiere, faptă care întrunea elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. 4 C. pen., chiar dacă rechizitoriul nu cuprindea referiri, în dispozitiv, şi cu privire la această infracţiune, procedând în mod corespunzător doar la schimbarea încadrării juridice.
