L O V I R E . Jurisprudență Loviri şi alte vătămări

Judecătoria MIZIL Sentinţă penală nr. 234 din data de 11.11.2013

Prin rechizitoriul nr......../P/2012 din ......2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.N.D., cu domiciliul în comuna Ceptura, jud.Prahova, fără antecedente penale, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de loviri și alte violente, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C.pen.(părți vătămate C M I și C P A) și 2 C.pen.(părți vătămate G E și C D), a unei infracțiuni de amenințare, prev. și ped. de art.193 alin.1 C.pen. și a unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă agravantă, prev, și ped. de art.192 alin.2 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ........2013 sub nr........../259/2013.

În motivarea actului de sesizare a instanței a reținut că, la data de ........2012, a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată G. E., prin telefonul mobil, atât verbal cât și prin intermediul sms-urilor, iar în jurul orelor 20.00-21.00 a pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate C D, a dislocat din balamale ușa de acces în bucătăria locuinței, a lovit-o cu pumnii și picioarele și a înțepat-o de trei ori cu un cuțit pe care îl avea asupra sa pe partea vătămată G E, creându-i leziuni traumatice în partea dreaptă a pieptului și a gambei din partea stângă, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, în lipsa complicațiilor și în același timp a împins-o pe minora C M I, aceasta lovindu-se în zona gurii, iar pe minora C P A a înțepat-o cu un cuțit la mâna stângă, creându-le suferințe fizice și totodată a lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată C D, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal sesizare din oficiu, plângeri și declarațiile părților vătămate, procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare , procesul verbal de cercetare la fata locului, fotografii judiciare, procesul verbal și dovada ridicării bunului, certificate medico-legale și expertiza medico legală , declarațiile martorilor A I, L M , C N, C D, C M, C C, P E, P E C , P N, P T M, P I , R F și S M V, precum și declarațiile inculpatului P N D .

La termenul de judecată din 03.06.2013 părțile vătămate G E, în calitate de reprezentant legal al minorei C.P.A și C.I s-au constituit părți civile în procesul penal, fiecare cu suma de 2.500 lei - daune materiale și 7.500 lei - daune morale.

La termenul de judecată din 07.10.2013 s-a făcut apelul și în cauza nr. ....../259/2013, în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de inculpatul P N D, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 C.pen., art. 193 alin.1 C.pen. și art. 217 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., fapte din data de 14.10.2012 prin încheierea din 31.05.2013 a Judecătoriei Mizil, prin care s-a admis plângerea formulată de partea vătămată G. E împotriva ordonanței nr. 1460/P/2012 din 13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a desființat ordonanța arătată mai sus și rezoluția nr. 107/II/2/2013 din 27.03.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și s-a reținut cauza spre rejudecare.

După ascultarea părților și a reprezentantului Parchetului, instanța a apreciat că se află în ipoteza conexității prevăzute de art. 34 lit.d C.pr.pen. și în baza disp.art.36 C.pr.pen. a dispus reunirea cauzelor, respectiv dosarul nr.706/259/2013 la dosarul cu nr.149/259/2013.

De asemenea, având în vedere solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanța a procedat la audierea acestuia, P N D declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și le însușește.

Drept urmare, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit disp. art. 3201 C.pr.pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind-o ca fiind întemeiată. Astfel, instanța a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele reținute în sarcina inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat. Instanța a avut în vedere și declarația inculpatului, în sensul că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și le însușește.

La același termen de judecată, apărătorul părților vătămate a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul, din patru infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.1 și 2 C.pen. - 2 prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. (părți vătămate C M I și C P A) și 2 prev. de art. 180 alin.2 C.pen. (părți vătămate G E și C D), o infracțiune de amenințare prev. de art. 193 alin.1 C.pen. și o infracțiune de violare de domiciliu în formă agravantă prev. și ped. de art., 192 alin.2 C.pen., în trei infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.1 și 2 C.pen. (părți vătămate C M I și C P A ), o infracțiune prev. de art. 180 alin.2 C.pen. (părți vătămate G E și C D), o infracțiune de tentativă de omor, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen. comisă asupra părții vătămate G E, o infracțiune de violare de domiciliu în formă agravantă, prev. și ped. de art. 192 alin.2 C.pen., o infracțiune de amenințare, prev. de art. 193 alin.1 C.pen. și o infracțiune de distrugere, prev. de art. 217 alin.1 C.pen.

După ascultarea părților și a reprezentantului parchetului, instanța a precizat că asupra cererii de schimbare a încadrării juridice se va pronunța odată cu fondul.

De asemenea, față de dispozițiile art.163 al.6 lit. b C.pr.pen., potrivit cărora este obligatorie luarea măsurii asigurătorii în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, la același terme de judecată instanța a dispus emiterea de adrese către Administrația Finanțelor Publice Mizil (pentru a se comunica dacă inculpatul realizează venituri din activități independente și dacă este plătitor de taxe și impozite), către Consiliul Local Ceptura (pentru a se comunica situația patrimonială a inculpatului, respectiv bunurile mobile și imobile cu care acesta figurează în evidențe) și la Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova (pentru a se comunica situația conturilor deținute de inculpat).

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată G E locuiește împreună cu cei trei copii minori la fosta soacră, partea vătămată C D, într-un corp de imobil separat de al acesteia. Timp de aproximativ doi ani de zile (până în luna martie 2012) partea vătămată G E a avut o relație de concubinaj cu inculpatul P N D, relație încheiată datorita comportamentului neadecvat al inculpatului, care consuma alcool, era gelos, recalcitrant și provoca scandal.

La data de 15.10.2012, între orele 12.00 și 20.45, pe fondul unei situații conflictuale existente, inculpatul P N D i-a trimis mesaje de amenințare cu moartea inculpatul P N D pe partea vătămată G E, pe telefonul mobil, prin convorbiri purtate (chiar și în prezența martorilor audiați în cursul urmăririi penale) și a mesajelor tip SMS date, iar la orele 20,00 a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei C D, prin escaladarea gardului. G E a văzut că inculpatul P N D are asupra sa, în mână, un cuțit și a fugit, refugiindu-se împreună cu copiii săi minori în interiorul locuinței și trăgând zăvorul. Inculpatul a lovit ușa, reușind să o scoată din balamale, apoi s-a dus către partea vătămată G E, pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele, a îmbrâncit-o și a înțepat-o pe cu cuțitul in zona sânului drept de două ori și o data în zona gambei din partea stânga, partea vătămat căzând la sol.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. ......../25.10.2012, G E a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, cu corp dur și de corpuri/planuri dure și puteau data din 15.10.2012; au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, în lipsa complicațiilor și nu au pus în pericol viața victimei.

Partea vătămată G E a reușit să îi ia cuțitul din mână inculpatului, iar acesta, cu un alt cuțit (pe care minora C P A încerca să-l ascundă) a înțepat-o la un deget pe această minoră și a îmbrâncit-o pe cealaltă minoră, partea vătămată C M I. Conform certificatelor medico-legale nr. 2190 si 2191 din data de 15.10.2012, minorele au prezentat leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

Speriată fiind de atitudinea și acțiunile inculpatului P N D, fiica mai mare a părții vătămate G E a fugit la bunica sa, C D, pentru a-i cere ajutorul. Partea vătămată a venit în sprijinul nurorii sale, dar inculpatul, care intenționa să se retragă, a lovit-o de mai multe ori cu picioarele, după care a fugit. Partea vătămată C D a declarat constant în cursul urmăririi penale că inculpatul P N D a pătruns fără drept în curtea locuinței ei, nefiindu-i permis accesul in acea seara. De asemenea, a arătat că ușa de acces din bucătărie, care a fost scoasă din balamale de inculpat, a fost pusă la loc în aceeași seară și este folosibilă. Potrivit certificatului medico-legal nr. ......../18.10.2012 C D a prezentat leziuni traumatice care puteau data din 15.10.2012 și care au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale in lipsa complicațiilor.999

Instanța a reținut că la data de 15.10.2012, în urma apelării numărului de urgență 112, la ora 21.03, lucrătorii politiei judiciare din cadrul Secției nr. 5 Politie Rurala Ceptura s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu comisă de inculpatul P N D, constând în aceea că, la data mai sus menționată, în jurul orelor 20.00-21.00, inculpatul, înarmat cu un cuțit, prin escaladarea gardului de la strada, a pătruns în curtea locuinței numitei C D (fila 32 d.u.p).

În timpul cercetărilor pentru infracțiunea de violare de domiciliu, la 24.10.2012, G E a formulat plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violente, atât pentru ea, cât și în calitate de reprezentant legal al minorelor C M I și C P A, iar la data de 23.10.2012 a depus plângerea penală pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunile de amenințare și distrugere .

La data de 23.10.2012 și partea vătămată C D a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului P N D pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violente, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (fila 55 d.u.p.).

Prin ordonanța din data de 28.11.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art. 238 C.pr.pen., fiind reținute față de P N D următoarele fapte: două fapte prev. și ped. de art. 180 alin.1 C.pen., două fapte prev. și ped. de art. 180 alin.2 C.pen., o faptă prev. și ped. de art. 193 alin.1 C.pen., și o faptă prev. de art.192 alin.2 C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. - fapte pentru care inculpatul a și fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, prin încheierea din 31.05.2013, Judecătoria Mizil, în baza art.2781 alin.8 lit.c C.pr.pen. a admis plângerea formulată de petenta G E împotriva ordonanței nr.1460/P/2012 din 13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, în contradictoriu cu intimatul P N D, născut la data de ................ în Urlați, jud. Prahova, cu domiciliul în com.Ceptura, .......... jud.Prahova, a desființat ordonanța arătată mai sus și a reținut cauza spre judecare. Ulterior, prin încheierea din 04.06.2013 instanța a admis cererea de înlăturare a omisiunii vădite, invocate din oficiu și a înlăturat omisiunea vădită strecurată în dispozitivul încheierii din data de 31.05.2013, arătând că a desființat ordonanța nr.1460/P/2012 din 13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și rezoluția nr.107/II/2/2013 din 27.03.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul P N D, fiul lui N și E, născut la data de ............. în Urlați, jud. Prahova, cu domiciliul în com.Ceptura, ..........jud. Prahova sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de 192 al.2 C.pen, art.193 al.1. C.pen și art.217 al.1 C.pen. cu aplic art.33 lit.a C.pen., fapte din data de 15.10.2012.

Din probele administrate în dosarul penal 1460/P/2012 a reișit că, în data de 15.10.2013, în jurul orelor 0120, inculpatuP N D a pătruns fără drept în locuința părții vătămate G E, a amenințat-o cu acte de violență și a distrus un aparat foto digital (care aparținea unui vecin) - fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de 192 al.2 C.pen, art.193 al.1. C.pen și art.217 al.1 C.pen.

Audiat fiind atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, înaintea declanșării cercetării judecătorești (în procedură simplificată, după ce i s-au adus la cunoștință infracțiunile pentru care este judecat), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în sensul că la data de 15.10.2012 a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată G. E., prin telefonul mobil, iar în jurul orelor 20-21 a pătruns fără drept în curtea părții vătămate C D, a dislocat ușa de acces la bucătărie și a lovit părțile vătămate C D, C P A, C M I și G E cu pumnii, picioarele sau le-a înțepat cu cuțitul. De asemenea, inculpatul a recunoscut că la aceeași dată, în jurul orelor 0120, a intrat în locuința părții vătămate G E, pe care a amenințat-o cu acte de violență și a spart un aparat foto digital.

În drept, fapta inculpatului P N D care, la data de 15.10.2012, în jurul orelor 0120, a intrat fără drept în locuința părții vătămate G E, pe care a amenințat-o cu acte de violență și căreia i-a spart un aparat foto digital, iar ulterior a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată G E, prin telefonul mobil, iar în jurul orelor 20-21 a pătruns fără drept în curtea părții vătămate C D, a dislocat ușa de acces la bucătărie și a lovit părțile vătămate C D, C P A, G E și C M I cu pumnii, picioarele sau le-a înțepat cu cuțitul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 al.1 C.pen. (două), ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 al.2 C.pen. (două), ale infracțiunilor de violare de domiciliu în formă agravantă, prevăzută de art.192 al. 2 C.pen. (două), ale infracțiunilor de amenințare, prevăzută de art.193 al.1 C.pen. (două) și ale unei infracțiuni de distrugere, prevăzută de art.217 al.1 C.pen.

În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului se caracterizează, sub raport obiectiv, printr-o singură acțiune și un singur rezultat, iar sub aspect subiectiv printr-o singură formă de vinovăție. În cazul infracțiunilor contra persoanei, având mai multe persoane vătămate, această unică activitate infracțională a inculpatului P N D generează o pluralitate de infracțiuni - atâtea infracțiuni, câte persoane au fost vătămate.

Nu este, însă, infracțiune continuată, instanța apreciind că în cauză nu se regăsește, dintre cele trei condiții stabilite de practica și doctrina judiciară, cea referitoare la rezoluția infracțională, care ar fi trebuit să fie unică.

Tot în ceea ce privește încadrarea juridică, instanța va respinge cererea formulată de apărătorul părților vătămate, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire prev.și ped.de art.180 al.2 C.pen. în infracțiunea de tentativă de omor, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, infracțiunea de omor (susceptibilă de forma tentativei) este o infracțiune comisivă, iar elementul său material constă într-o acțiune de ucidere a unei persoane, prin diferite moduri și mijloace. Elementul subiectiv al acestei infracțiuni îl constituie vinovăția sub forma intenției, care rezultă din modul în care acționează inculpatul.

Din acest punct de vedere, instanța a reținut că inculpatul, în săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe, în seara zilei de 15.10.2012, a avut asupra sa un instrument apt să producă moartea victimelor dar, din probele administrate în cursul urmăririi penale nu reiese că inculpatul, în vreuna din manifestările sale din 15.10.2012 a intenționat cu adevărat suprimarea vieții părții vătămate G E. Astfel, este adevărat că inculpatul a trimis părții vătămate G E mesaje de amenințare (și urmează a fi condamnat pentru această infracțiune) dar, pentru a stabili dacă P N D se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, instanța apreciază că trebuie analizată acțiunea sa directă asupra părții vătămate. Chiar dacă judecătoria nu este competentă material să se pronunțe pe infracțiunea de omor, poate observa că, din probele administrate în cursul urmăririi penale reiese că inculpatul, deși avea un cuțit în mână, a lovit părțile vătămate cu pumnii și picioarele, iar cu cuțitul le-a produs înțepături în deget, mână sau gamba piciorului (zone care nu sunt vitale) - aspecte necontestate de niciuna dintre părți. De asemenea, certificatele medico legale depuse la dosarul cauzei și expertiza efectuată în cursul urmăririi penale atestă faptul că leziunile produse de inculpat părților vătămate nu le-au pus acestora viața în pericol, iar probele administrate în cursul urmăririi penale nu relevă nici faptul că, în desfășurarea activității sale infracționale, inculpatul ar fi prevăzut și urmărit producerea morții, sau cel puțin ar fi acceptat acest rezultat.

Mai mult, instanța a apreciat că, în condițiile în care inculpatul nu a încercat efectiv să omoare partea vătămată, nu se poate discuta despre existența unui început de executare și, evident, nici despre desistare (renunțarea de bună voie din partea făptuitorului la continuarea executării acțiunii care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii), condițiile sine qua non ale desistării fiind existența unui început de executare, respectiv cerința expresă ca întreruperea executării să fie eficientă, să fie rezultatul manifestării de voință a făptuitorului și să se producă mai înainte de descoperirea faptei.

Pe de altă parte, nu se poate dispune nici încetarea procesului penal pentru infracțiunile de distrugere și amenințare nu se poate dispune, așa cum a solicitat inculpatul prin apărător, întrucât la 24.10.2012, în timpul cercetărilor pentru infracțiunea de violare de domiciliu, G. E. a formulat plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violente, atât pentru ea, cât și în calitate de reprezentant legal al minorelor C M I și C P A (file 52 d.u.p.), iar la data de 23.10.2012 a depus plângerea penală pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunile de amenințare și distrugere (filele 53-55 d.u.p.). De asemenea, la data de 23.10.2012 și partea vătămată C D a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului P N D pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violente, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (fila 55 d.u.p.).

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 al.1 C.pen. și va ține seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunilor - având în vedere circumstanțele reale ale faptelor și împrejurările săvârșirii acesteia - de modalitatea de comitere a infracțiunilor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În cadrul procesului de individualizare a sancțiunii penale, instanța a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptelor comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșite, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului, inclusiv actele în circumstanțiere depuse de acesta. De asemenea, instanța reține că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea tuturor faptelor reținute în sarcina sa și că nu este cunoscut cu antecedente penale,

Ținând seamă de elementele arătate mai sus și pe care instanța le va avea în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a apreciat că se poate aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mediu, aceasta fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor acesteia prev. de art. 52 C.pen.

În consecință, va condamna inculpatul P N D după cum urmează:

-la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al.1 C.pen. cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată C M I);

-la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al.2 C.pen. cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată G E);

-la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al. 2 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012;

-la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 al.1 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată G E;

-la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 al.1 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012;

Va aplica inculpatului, pentru fiecare dintre aceste infracțiuni, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 C.pen.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și Sabou și Pârcălab v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța va interzice inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.

Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța a apreciat că inculpatul nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a și b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Pe cale de consecință, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a,b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei stabilite.

Având în vedere că ambele infracțiuni au fost săvârșite înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut săvârșirea lor în stare de concurs ideal de infracțiuni, urmând ca, în baza art.33 lit.a C.pen., rap. la art.34 al.1 lit.b C.pen., să contopească pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare. De asemenea, față de multitudinea de infracțiuni distincte săvârșite de inculpat, instanța apreciază că pedeapsa rezultată nu are un cuantum îndestulător, considerent față de care va aplica un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă totală de 3 ani închisoare.

În baza art.35 al.3 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a apreciat că, raportat inclusiv la elementele care caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar în baza disp.art.861 al.1 și 2 C.pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 862 al.1 C.pen.

De asemenea, în temeiul art. 71 al. 5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 863 al.1 C.pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul P N D să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

De asemenea, instanța a apreciat că, pe durata termenului de încercare, conform art. 863 al.3 C.pen., inculpatului trebuie să i se impună următoarele obligații:

-să nu intre în imobilul proprietatea părții vătămate C D, din comuna Ceptura, sat Ceptura de Jos nr.372 A, jud.Prahova;

-să nu intre în legătură cu părțile vătămate din prezenta cauză - G E, C D, C M I și C P A.

În baza art.88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată ziua de 16.10.2012, în care inculpatul a fost reținut de organele de poliție (fila 25 d.u.p.).

În baza art.359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra disp.art.864 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art.118 lit.b C.pen. a dispus confiscarea unui cuțit cu mâner de textolit, în lungime de 31 cm, care a fost ridicat de organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la față locului, efectuată la 15.10.2012 și introdus în camera de corpuri delicte, potrivit dovezii seria B nr.54796 (fila144 d.u.p.).

În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că părțile vătămate G E și C M I s-au constituit părți civile în procesul penal, fiecare cu suma de 10.000 lei, 2.500 lei reprezentând daune materiale și 7.500 lei reprezentând daune morale, iar în ceea ce privește minorele C M I și C P A, instanța se va pronuța din oficiu.

Conform art. 62 C.pr.pen., în vederea aflării adevărului, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura civilă, pe bază de probe.

Când prin comiterea unei infracțiuni se produc și pagube materiale sau morale, ia naștere și unui raport juridic de drept civil, în baza căruia persoana care a suferit daune poate pretinde repararea pagubei. Asemenea pretenții se realizează tot pe calea unei acțiuni judiciare, care are ca obiect, sub aspect substanțial, exercitarea dreptului de a cere tragerea la răspundere civilă a persoanei vinovate de producerea pagubelor.

Alăturarea acțiunii civile celei penale este atât în interesul societății, cât și în interesul părților, persoana vătămată fiind de regulă interesată să fie despăgubită pentru prejudiciul suferit, în cadrul aceluiași proces, instanța penală soluționând civilă în condiții de mai mare celeritate.

Pentru exercitarea acțiunii civile, în procesul penal sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

-infracțiunea săvârșită de inculpat trebuie să fi produs prejudiciu material sau moral;

-prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat;

-între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătura de cauzalitate;

-în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal.

Condiția caracterului cert al prejudiciului impune ca acțiunea civilă să fie exercitată pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul posibilităților de evaluare. Prejudiciul este cert în cazul în care este constatat și este, așadar, actual.

În cauza dedusă judecății, din probele administrate în cursul urmăririi penale (certificatele medico legale) reiese că partea vătămată G E a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile îngrijiri medicale, iar C D 2-3 zile îngrijiri medicale, în cazul minorelor C M I și C P A nefiind constate zile îngrijiri medicale .

Potrivit art. 67 C.pr.pen., în dovedirea laturii civile, părțile pot propune probe și pot cere instanței administrarea lor. La termenul de judecată din 07.10.2013 părțile vătămate, prin apărător ales, au solicitat în dovedirea laturii civile (daune materiale și morale) proba cu acte și un martor, iar ulterior au renunțat la proba testimonială, motiv pentru care instanța se va pronunța, în ceea ce privește latura civilă, doar pe actele aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce o privește pe G E, este de necontestat faptul că, în urma leziunilor produse de inculpat, partea vătămată a fost internată în spital, dar acest lucru nu este de natură a conduce la concluzia că pretențiile sale civile sub forma daunelor materiale sunt justificate de plano și dovedite în cauză, întrucât "sunt de notorietate";. Acest fapt, prin el însuși, nu conduce la ideea că pretențiile civile sub forma cheltuielilor efectuate sunt dovedite în cauză, dispensând astfel partea civilă de obligația de a administra în acest sens probe, contrar art. 62 și 67 C.pr.pen. și principiului potrivit căruia cel care face o cerere în fața instanței trebuie să o și probeze. Or, singurele probe produse de părțile vătămate pe latură civilă sunt înscrisurile depuse la dosar în cursul judecății și potrivit acestora, instanța apreciază că partea civilă G E a dovedit doar efectuarea unei plăți în cuantum de 63 de lei (fila 45 dosar), între infracțiunile săvârșite de inculpat și plata CASS-ului de către partea vătămată pentru lunile iulie - octombrie 2012 (filele 44, 46 dosar) neexistând legătură de cauzalitate.

Pe de altă parte, potrivit Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra, principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei. În cauza dedusă judecății, din probele administrate rezultă că, în ceea ce o privește pe G E, în afara daunelor materiale, au existat și prejudicii morale, decurgând din internarea în spital, respectiv traumele fizice și psihice suferite.

Drept urmare, în baza art.346 la art.14 al.3 și art.15 C.pr.pen. raportat la art.1349 - 1350 și art.1357-1371 C.cv., instanța a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de părțile vătămate și a obligat inculpatul să plătească părții vătămate G E suma de 63 lei, reprezentând daune materiale și 500 lei, reprezentând daune morale.A respinge în rest pretențiile părților civile, ca nedovedite.

ÎNTOCMIT,

Judecător Marius Lazăr

L O V I R E . Jurisprudență Loviri şi alte vătămări

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre L O V I R E . Jurisprudență Loviri şi alte vătămări