Laboratoarele din cadrul Serviciilor Medico Legale Judeţene care nu au înfiinţate, prin hotărârea direcţiilor judeţene de sănătate publică şi cu avizul institutelor de medicină legală competente, laboratoare de specialitate cum ar fi cele prevăzute în ar
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Sentinţă penală nr. 17/F din data de 20.02.2013
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din data de 3.04.2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:
- N D, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (două acte materiale) și art. 292 Cod penal
- K I pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor prevăzute de art. 292 Cod penal și art. 264 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului N D că, la data de 17.11.2011 a condus autovehicul VW nr. CV-06-… pe drumurile publice din județul C având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 gr%o, iar apoi, după producerea unui eveniment rutier a determinat cu intenție în baza aceleiași rezoluții infracționale pe fiica sa N D E și pe inculpatul K I ca la data de 18.11.2011 să dea declarații neconforme adevărului în fața ofițerilor de la biroul control intern al IPJ Covasna în care să relateze în mod nereal și în vederea producerii de consecințe juridice că în seara de 17.11 2011 autoturismul CV-06-…a fost condus de fiica sa N D E.
S-a mai reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul N D, că la data de 18.11.2011 în raportul olograf pe care l-a înaintat reprezentanților IPJ Covasna a prezentat o situație nereală - respectiv că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E - în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv pentru a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva sa.
În ceea ce îl privește pe K I s-a reținut în rechizitoriu în sarcina acestuia că, la data de 18.11.2011 în baza unei înțelegeri pe care a avut-o cu inculpatul N D, a dat o declarație olografă în fața ofițerilor de la Biroul Control Intern al IPJ Covasna în care a precizat în mod nereal, pentru a produce consecințe juridice, favorabile lui N D, cu scopul de a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de o femeie care ulterior tamponării a părăsit locul accidentului.
În fața instanței inculpații nu au dorit să fie judecați în procedura simplificată prevăzută de art. 320/1 Cod procedură penală, astfel că judecarea cauzei s-a realizat după procedura obișnuită.
În cursul urmăririi penale s-a încheiat un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (proces-verbal de constatare încheiat la data de 17.11.2011, raport a lui N D din 18.11.2011, declarație olografă K I din 17.11.2011, declarații olografe K I, N D E și L A M din 18.11.2011, declarațiile numiților U T din 22.02.2012 și C A din 28.02.2012) și au fost audiați martorii A E N (filele 57-58 dosar u.p.), P D (fila 59 dosar u.p.), L A M (fila 60 dosar u.p.), D F (fila 61 dosar u.p.), U T (filele 62-63 dosar u.p.), M L (fila 64 dosar u.p.), C A (fila 65 dosar u.p.), învinuita N D E (filele 54-56 u.p.), precum și inculpații N D (filele 47-50 dosar) și K I (filele 51-53 dosar).
În cursul cercetării judecătorești inculpatul N D s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, nedorind să dea declarații, astfel încât a fost audiat doar inculpatul K I (filele 37-41 dosar instanță), martora N D E, pentru care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, s-a prevalat în cursul cercetării judecătorești de dispozițiile art. 80 Cod procedură penală dată fiind calitatea ei de fiică a inculpatului N D, împrejurare în raport de care aceasta nu a fost audiată de către instanță; au fost audiați în cursul cercetării judecătorești martorii C A (filele 68-72 dosar instanță), U T (filele 73-77 dosar instanță), L A M (filele 98-102 dosar instanță), P D (filele 103-104 dosar instanță), D F (filele 105-106 dosar instanță), A E N (filele 107-108 dosar instanță), M L (filele 116-120 dosar instanță); s-au întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, din dispoziția instanței referate de evaluare pentru ambii inculpați (filele 33-36 dosar) și au fost depuse de către inculpatul N D mai multe înscrisuri în probațiune (filele 59-67, 137-141, 143).
Pe tot parcursul cercetării judecătorești inculpatul K I a beneficiat de serviciile unui traducător autorizat de limbă maghiară desemnat de instanță întrucât acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 8 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt. Inculpatul N D este ofițer de poliție judiciară, având gradul profesional de comisar de poliție și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ C- Serviciul de Investigare a Fraudelor.
La data de 17.11.2011 inculpatul N D împreună cu mai mulți colegi de serviciu, printre care A E N, P D și D F s-au aflat în localitatea B M unde au servit masa precum și băuturi alcoolice.
În jurul orei 19,oo inculpatul N D s-a urcat la volanul autoturismului VW Passat CV-06-… cu care venise pe scaunul din partea dreaptă s-a așezat martorul D F iar martorii A E N și P D au ocupat locurile din spate ale autoturismului; inculpatul a condus autoturismul menționat pe drumurile publice din localitatea B M până la intersecție DN11 cu DN13D unde toți ocupanții autoturismului, împreună cu inculpatul au intrat în incinta restaurantului benzinăriei TNT au mâncat și au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 21,oo inculpatul N D s-a urcat la volanul autoturismului iar colegii săi au ocupat celelalte locuri din autoturism după care N D a condus autoturismul pe drumurile publice până în Municipiul S. G unde, pe str. O, la intersecția cu str. N G a intrat în coliziune cu autoturismului Ford Ka cu nr. CV-01-… condus de inculpatul K I. Coliziunea s-a datorat faptului că inculpatul K I nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de inculpatul N D.
După impact martorii A E N, P D și D F au coborât din autoturismul VW Passat și s-au deplasat spre locuințele lor, la fața locului rămânând conducătorii auto ai celor două autoturisme implicate în accident. Inculpatul K I a anunțat-o despre eveniment pe proprietara autoturismului Ford Ka, martora L A M care a venit la fața locului accidentului.
La fața locului accidentului, soldat doar cu deteriorarea autoturismelor implicate, a ajuns și o patrulă a poliției rutiere formată din agenții C A și U T și, în vederea întocmirii documentelor uzuale, cei doi agenți au chestionat conducătorii auto încercând să stabilească modalitatea de producere a evenimentului rutier.
Întrebat fiind, inculpatul N D a precizat că autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de fiica sa, care după impact a plecat de la fața locului. Întrucât inculpatul N D emana miros de alcool, iar inculpatul K I a afirmat că N D este cel care a condus autoturismul implicat în eveniment și pentru că datorită frigului aparatul etilotest nu funcționa, ambii inculpați, împreună cu martora L A M, au fost conduși la sediul Poliției Municipiului S. G, unde cei doi inculpați au fost testați cu aparatul alcooltest. La inculpatul K I rezultatul a fost zero iar la inculpatul N D rezultatul a fost de 0,86 mg/litru alcool pur în aerul expirat.
La sediul poliției a sosit și fiica inculpatului N D, martora N D E, și dată fiind declarația verbală a tatălui său a fost și aceasta testată cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind zero.
Inculpatul N D și fiica sa N D E nu au dorit să dea declarații scrise referitor la împrejurările producerii evenimentului rutier din acea seară, situație în care doar inculpatului K I i s-a luat o declarație olografă acesta declarând că după impact din autoturismul VW au coborât trei persoane de sex masculin care au plecat iar în autoturism, la volan, a rămas doar conducătorul auto.
Inculpatul N D a fost condus la Spitalul Județean Sf. Gheorghe unde i s-a recoltat o singură probă biologică (acesta refuzând prelevarea celei de-a doua probe) care a fost analizată ulterior de către Serviciul Județean de Medicină Legală Covasna fiind întocmit de această instituție buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2139 - A12/389 din 18.11.2011 din care rezultă că la ora recoltării, respectiv 22,50, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr%o în sânge.
În aceeași seară agenții de poliție rutieră C A și U T au întocmit procesul-verbal în care au consemnat activitățile desfășurate în seara de 17.11.2011, precum și cele declarate de persoanele implicate în evenimentul rutier, proces verbal care a fost prezentat conducerii IPJ Covasna; s-a dispus de către Conducerea IPJ Covasna ca Biroul de control intern din cadrul IPJ Covasna să efectueze verificări și propuneri, lucrarea fiind înregistrată sub nr. 37197/2001.
În acest context, investit fiind cu cercetarea evenimentului din data de 17.11.2011, comisarul M L - șeful Biroului control intern, a solicitat la data de 18.11.2011 un raport de la inculpatul N D și a chemat pentru a fi audiați în legătură cu evenimentul din data de 17.11.2011 pe inculpatul K I și pe N D E.
În raportul olograf întocmit la 18.11.2011, inculpatul N D a declarat necorespunzător adevărului și pentru ca astfel să se sustragă de la o eventuală răspundere penală că în data de 17.11.2011 autoturismul VW cu nr. CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E, cei doi deplasându-se de la domiciliu la stația PECO pentru a alimenta iar după incident fiica sa s-a speriat, a coborât de la volan și s-a deplasat la poliție să anunțe evenimentul.
Într-o declarație olografă dată la aceeași dată (18.11.2011) N D E a declarat în data de în fața comisarului M L că ea a condus autoturismul în seara de 17.11.2011 confirmând în acest fel varianta tatălui său pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă răspunderii penale.
În cursul dimineții de 18.11.2011 inculpatul N D l-a contactat pe inculpatul K I solicitându-i ajutorul pentru a scăpa de răspunderea penală și cerându-i să-și schimbe declarația dată cu o seară în urmă și să spună în fața comisarului M L, atunci când va fi chemat pentru declarație că a văzut o femeie conducând autoturismul VW cu nr. CV-06-… implicat în accident; în schimbul acestei declarații inculpatul N i-a promis inculpatului K I că va achita amenda contravențională stabilită de către agenții de poliție în sarcina inculpatului K I cu o seară în urmă și va suporta costul reparației autoturismului Ford Ka avariat în urma evenimentului rutier din 17.11.2011.
În aceste condiții, inculpatul K I s-a prezentat la invitația comisarului M L și a declarat în data de 18.11.2011, atât verbal cât și în scris, în mod nereal și pentru a-l ajuta pe N D să se sustragă de la urmărire penală că imediat după impactul din seara precedentă femeia de la volanul autoturismului VW Passat a plecat iar în mașină a rămas, în partea dreaptă, pe scaun, un bărbat.
În cursul urmăririi penale ambii inculpați au recunoscut în esență comiterea faptelor reținute în sarcina lor, inculpatul N D arătând însă că nu își mai aduce aminte să-i fi spus inculpatului K I să declare în fața comisarului M L că a condus fiica sa și insistând pe împrejurarea că autoturismul în care se afla staționa în momentul impactului cu autoturismul Ford Ka; aceasta a recunoscut însă în acea etapă că a doua zi s-a deplasat din proprie inițiativă la locul de muncă a inculpatului K I și s-a oferit să plătească amenda care i-a fost aplicată pentru evenimentul rutier din data de 17.11.2011 și să suporte costurile reparației autoturismului.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul N D nu a dorit să dea declarații însă apărarea sa s-a axat pe solicitarea de a se constata de către instanță nulitatea anumitor acte de urmărire penală, respectiv a buletinului de examinare toxicologică a alcoolemiei apreciind că aceasta este o probă ilegal obținută iar în lipsa ei concentrația de alcool în sânge la momentul conducerii autovehiculului nu poate fi dovedită cu probele testimoniale administrate. De asemenea inculpatul N D a mai invocat în apărarea sa caracterul insidios al presupuselor fapte de instigare la comiterea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal în condițiile în care lipsesc de la dosar dovezi concrete că ar fi determinat pe fiica sa N D E și pe inculpatul K I să dea declarații necorespunzătoare adevărului.
Inculpatul K I a recunoscut în fața instanței că la data de 18.11.2011 la solicitarea inculpatului N D s-a deplasat la poliție, unde a dat o declarație în care a arătat că el autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 a fost condus de o femeie, declarație care coincide cu cea dată în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea inculpatul K I a susținut că declarația dată la 18.11.2011 a fost scrisă de el după dictarea comisarului de poliție M L și că nu a înțeles în ansamblu sensul tuturor cuvintelor pe care le-a scris întrucât nu cunoaște limba română, fiind de etnie maghiară; inculpatul a mai susținut în cursul procesului necesitatea restituirii cauzei la procuror întrucât în cursul urmăririi penale nu i s-a asigurat un interpret, motiv pentru care a invocat nulitatea actelor de urmărire penală realizate cu încălcarea art. 8 din Codul de procedură penală și nu i s-a desemnat un apărător din oficiu.
Instanța, prin încheierea de ședință din data de 27.06.2012 a respins cererea de constatare a nulității urmăririi penale și restituire a cauzei la procuror apreciind că inculpatului K I i s-au asigurat în cursul procesului penal toate drepturile și garanțiile procesuale recunoscute de lege părților în proces; astfel, asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie în cursul urmăririi penale conform art. 171 Cod procedură penală, iar din procesul verbal încheiat anterior audierii sale de către procuror (fila 51 dosar) rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau desemnat din oficiu; inculpatul K I nu a considerat că are nevoie de asistența unui avocat, astfel că nu a solicitat un termen în acest sens și a fost de acord să dea declarație doar în fața procurorului (filele 52-53 dosar). Împrejurarea că inculpatul a arătat că nu avea în cursul urmăririi penale cunoștințele necesare pentru a face diferența între un avocat ales și unul din oficiu, nu este de natură a atrage nulitatea actelor de urmărire penală, atâta timp când prin eforturi minime inculpatul se putea documenta despre ceea ce înseamnă un avocat și rolul lui în procesul penal; pe altă parte, inculpatul K I nu a adus la cunoștința procurorului că nu ar cunoaște limba română, limbă obligatorie în procesul penal, ba dimpotrivă, acesta a scris o declarație olografă în limba română (fila 52 dosar urmărire penală), a relatat procurorului în limba română derularea evenimentelor care au avut loc în datele de 17 - 18. 11.2011 despre care a fost chestionat și a răspuns tot în limba română la întrebările acestuia, aspectele fiind consemnate de procuror în declarația existentă la fila 53 dosar semnată fără rezerve de inculpat. Or, în aceste condiții, instanța constată că declarațiile date de inculpatul K I, în cursul urmăririi penale sunt luate cu respectarea normelor de drept procesual penal și chiar dacă este de etnie maghiară, nu poate fi primită solicitarea acestuia de constatarea nulității actelor de urmărire penală pe considerentul că nu cunoaște limba română și nu a înțeles sensul celor declarate de el la procuror;
De altfel, audiați în calitate de martori agenții de poliție C A și U T precum și comisarul M L, aceștia au declarat în fața instanței că au constatat cu propriile simțuri că inculpatul K I vorbea limba română, chiar dacă avea unele dificultăți de exprimare, înțelege ceea ce era întrebat și răspundea în limba română la întrebări; au arătat de asemenea că nici acest inculpat și nici vreo altă persoană nu le-a adus la cunoștință inculpatul K I nu ar înțelege limba română.
Este adevărat că martora L A M a încercat în cursul cercetării judecătorești să susțină varianta inculpatului K I în sensul că acesta nu ar cunoaște limba română, însă instanța apreciază că declarația acestei martore este nesinceră, sub acest aspect deoarece ea este contrazisă practic de martorii C A și U T precum și de comisarul M L care au arătat, așa cum am menționat deja că inculpatul K a vorbit cu ei în limba română atât în data de 17 cât și în data de 18.11.2011, nu au fost probleme de comunicare; martorul U T a arătat în mod expres în fața instanței că a fost prezent în permanență în data de 17.11.2011 când inculpatul K I a scris declarația olografă și că nimeni nu i-a dictat acestuia ce să scrie, nici chiar martora L A M care se afla într-adevăr în aceeași încăpere.
Comisarul M L a arătat în declarația data în fața instanței că i-a audiat pe rând pe inculpatul K I și pe martora L A M astfel încât aceasta din urmă nu avea cum să îl ajute la scrierea declarației în limba română pe inculpatul K I, iar intervenția martorului comisar M în declarația pe care K I a scris-o cu mâna lui la data de 18.11.2011, s-a mărginit doar la aspecte de formă și lămuriri solicitate de inculpat cu privire la formulare și nu de conținut; oricum martorul M L a arătat în fața instanței că inculpatul K I i-a comunicat verbal (înainte de a scrie) aspectele pe care ulterior le-a consemnat în scris, spunându-i în mod direct că autoturismul a fost condus de o femeie în momentul impactului iar inculpatul N D ocupa locul din dreapta șoferului.
În aceste condiții Curtea apreciază că toate declarațiile inculpatului K I din datele de 17.11.2011 și respectiv 18.11.2011 au fost luate în condiții de legalitate și nu sunt afectate de vicii care să conducă la constatarea nulității lor.
De altfel, inculpatul K I a declarat în instanță relativ la declarația dată la 18.11.2011 că a spus comisarului M L ceea ce i-a cerut inculpatul N D respectiv că autoturismul a fost condus la data de 17.11.2011 de o femeie, astfel încât sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, chiar dacă s-ar reține că declarația scrisă de inculpatul K I ar suferii vicii datorită aspectelor de formă pentru care a intervenit comisarul M L, elementul material este dovedit, textul neimpunând condiția ca declarațiile necorespunzătoare adevărului să fie realizate în scris.
În ceea ce privește susținerile inculpatului N D în sensul că buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 2139-A12/389 din data de 18.11.2011 emis de Serviciului de Medicină Legală Covasna este un mijloc de probă ilegal întrucât în cadrul Serviciului de Medicină Legală Covasna nu există avizat un Laborator de toxicologie, astfel încât acesta nu are dreptul să efectueze analize toxicologice pentru stabilirea alcoolemiei, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, este adevărat că potrivit art. 16 din Ordinul nr. 376/2006 al Ministrului Sănătăți prin care au fost aprobate Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, determinarea alcoolemiei se face numai în laboratoarele de toxicologie medico-legală de pe lângă instituțiile de medicină legală, alcoolemia determinată în alte laboratoare clinice neavând valoare probatorie în justiție și tot atât de adevărat este că Serviciul Medico Legal Județean Covasna nu are avizat în cadrul său, conform actelor depuse la dosar un laborator specializat de toxicologie.
Cu toate acestea Curtea apreciază că laboratoarele din cadrul Serviciilor Medico Legale Județene care nu au înființate, prin hotărârea direcțiilor județene de sănătate publică și cu avizul institutelor de medicină legală competente, laboratoare de specialitate cum ar fi cele prevăzute în art. 10 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, nu pot fi apreciate ca fiind "laboratoare clinice"; la care face trimitere Ordinul nr. 376/2006.
Art. 88 alin. 2 din OUG 195/2002 prevede că stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe sau produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.
Potrivit art. 10 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală serviciile de medicină legală se înființează în fiecare județ, având sediul în localitatea reședință de județ și sunt conduse de un medic legist șef numit de directorul Direcției Județene de Sănătate Publică, în condițiile legii.
Alineatul 3 din art. 10 prevede că în funcție de volumul de activitate în structura serviciilor de medicină legală județene se pot înființa, prin hotărâre a Direcției Județene de Sănătate Publică, cu avizul institutului de medicină legal competent, laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie, biocriminalistică sau psihiatrie medico-legală.
Înființarea acestor laboratoare de specialitate este lăsată deci la dispoziția Direcției Județene de Sănătate publică, normele menționate făcând trimitere ca și condiție pentru înființarea acestora de volumul de activitate al serviciului; în acest context, interpretând sistematic normele în materie Curtea apreciază că laboratoarele de specialitate se înființează în raport de volumul de activitate al serviciilor de medicină legală județene și nu este obligatorie înființarea de astfel de laboratoare în toate serviciile de medicină legală județene.
Împrejurarea că un astfel de serviciu autorizat nu are avizat un laborator de specialitate de genul celor menționate în alineatul 3 al art. 10 nu conduce la concluzia că nu ar putea să efectueze analize toxicologice, histopatologice sau de altă natură atâta vreme cât efectuarea de astfel de expertize intră în obiectul de activitate al serviciului medico - legal, serviciile medico-legale dețin dotarea tehnică necesară iar personalul din cadrul serviciului au specializarea necesară pentru a efectua astfel de analize.
În consecință, atâta timp cât Serviciul Medico Legal Județean Covasna este autorizat și conform OUG nr. 195/2002 are dreptul, conform legislației în materie (O.G. 1/2000), să efectueze constatări și expertize medico legale, inclusiv toxicologice, buletinul de analiză toxicologică emis este legal.
De altfel, acest buletin de analiză toxicologică, care relevă o concentrație de 1,60%o alcool în sângele inculpatului la ora 22,50, se coroborează cu declarațiile martorilor A E N, P D și D F și chiar cu cele ale inculpatului N D din cursul urmăririi penale în care acesta recunoaște consumul de băuturi alcoolice din ziua de 17.11.2011 până în jurul orei 21,oo, precum și cu mențiunile din buletinul de examinare clinică existent la fila 26 dosar urmărire penală care atestă la momentul examinării clinice a inculpatului o comportare dezordonată, confuză și o atenție dispersată. Concentrația de alcool în aerul expirat stabilită cu ajutorul alcooltestului la ora 22,32 relevă de asemenea consumul de alcool de către inculpat punându-se în evidență o alcoolemie de 0,86 mg/l (fila 12 dosar urmărire penală) și se corelează cu rezultatul examinării probelor biologice.
În ceea ce privește procesul verbal de prelevare a probei biologice existent la fila 25 dosar, instanța constată că pe acest înscris există semnătura medicului specialist care a prelevat probele, semnătura agentului șef C A care l-a condus pe inculpat la Spitalul Județean de Urgență din Sf. Gheorghe în vederea prelevării probei biologice, precum și două semnături ale inculpatului N D: una în dreptul mențiunii "persoană examinată"; și una în dreptul mențiunii "nu solicită a II-a probă";.
Față de această situație, împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal de prelevare nu se precizează motivul pentru care nu s-a recoltat a doua probă, ci se face mențiunea "nu solicită a doua probă"; în dreptul căreia a semnat inculpatul N D nu reprezintă un viciu al actului medical și nu are relevanță asupra prelevării primei probe biologice, efectuate în condiții de legalitate; inculpatul era lucrător de poliție și cunoștea dispozițiile legii în ceea ce privește recoltarea a două probe consecutive la interval de o oră între ele și cunoștea de asemenea consecințele refuzului recoltării celei de-a doua probe biologice - respectiv că nu va mai putea solicita ulterior o recalculare a alcoolemiei - condiții în care nu se poate prevala în prezent de felul în care a fost formulată mențiunea refuzului recoltării celei de-a doua probe biologice, pentru a invoca nulitatea actului; în atari condiții Curtea apreciază că mențiunea de pe procesul-verbal echivalează cu un refuz al inculpatului de a i se recolta cea de-a doua probă.
Starea de ebrietate în care să găsea inculpatul la momentul examinării lui de către medicul din cadrul Spitalului Județean de Urgență din Sf. Gheorghe, este relevată și de buletinul de examinare clinică existent la fila 26 din dosarul de urmărire penală care atestă o comportare dezordonată, confuză și o atenție dispersată, concluzionându-se că inculpatul este sub influența alcoolului.
În raport de cele expuse, Curtea constată că materialul probator existent la dosar confirmă fapta inculpatului de a consuma băuturi alcoolice și apoi de a conduce un autovehicul pe drumurile publice iar concentrația de 1,60gr%o de alcool în sânge a fost legal stabilită prin analizarea probei biologice de către Serviciul de Medicină Legală Covasna.
În legătură cu susținerile inculpatului N D în sensul că la dosar nu ar exista probe că ar fi determinat pe inculpatul K I și pe fiica sa N D să dea în fața comisarului de poliție M L declarații necorespunzătoare adevărului, Curtea reține că aceste afirmații sunt nefondate; astfel, în declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, acesta recunoaște în fața procurorului că el i-a cerut fiicei sale să declare în fața autorităților că autoturismul implicat în accident a fost condus de ea (fila 49 verso dosar urmărire penală); această declarație se coroborează cu cea a numitei N D E fiica inculpatului care atât în declarația olografă dată în fața procurorului cât și în declarația scrisă pe formular de învinuit (calitate pe care o avea la acel moment) - filele 55, 56 dosar urmărire penală - a arătat că a dat declarația din data de 18.11.2011 în fața comisarului M L și în care a menționat că ea a condus autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 la cererea tatălui său pentru a-l ajuta pe tatăl său care condusese autoturismul în stare de ebrietate.
Împrejurarea că în cursul procesului inculpatul N D nu a mai dorit să dea declarații, iar martora N E D, odată scoasă de sub urmărire penală s-a prevalat de dispozițiile art. 80 Cod procedură penală dată fiind calitatea ei de martoră și totodată fiică a inculpatului N D, nu are relevanță în cauză și nu înlătură susținerile inculpatului și respectiv a fiicei acestuia menționate în declarațiile care le-au fost luate în condiții de legalitate. Aceste mijloace de probă se coroborează de altfel cu împrejurările constatate de agenții de la poliția rutieră referitoare la apariția fiicei inculpatei la poliție în seara zilei de 17.11.2011, susținerile acesteia încă de la acel moment că ea a condus și testarea ei cu aparatul alcooltest.
În ceea ce privește determinarea inculpatului K I să dea declarații necorespunzătoare adevărului, instanța reține că inculpatul K I a avut o poziție constantă în cursul procesului arătând încă din faza de urmărire penală că a dat acea declarație din 18.11.2011 în fața comisarului M L, în care a arătat că autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 a fost condus de o femeie, la cererea inculpatului N D, care a doua zi după accident, respectiv în dimineața de 18.11.2011 a venit la el la serviciu și i-a promis că va suporta costurile reparației autoturismului Ford Ka și amenda contravențională care i-a fost aplicată dacă își va schimba declarația (filele 52, 53 dosar urmărire penală, fila 38 dosar instanță).
Despre această intervenție a inculpatului N pe lângă inculpatul K I vorbește și martora L A M care în fața instanței a declarat (fila 102 dosar instanță) că inculpatul N D i-a cerut atât ei cât și inculpatului K I să spună, atunci când vor merge la Poliție la comisarul M L că autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 a fost condus de o femeie. Martora recunoaște că atât ea cât și inculpatul K I au declarat în acel fel pentru ca "dosarul să se termine";, să nu aibă de suferit nici N D și nici altcineva iar inculpatul N D să plătească costurile reparației autovehiculului și amenda. Tot martora a arătat că și-a dat seama încă din seara zilei de 17.11.2011, atât ea cât și K I că inculpatul N D este polițist, întrucât îi cunoștea pe agenții de la poliția rutieră care au sosit la locul accidentului și s-a salutat la sediul poliției cu lucrătorii de poliție de acolo și tocmai de aceea a insistat să i se preleveze probe biologice în acea seară întrucât era evident că era băut și bănuia că va încerca să mușamalizeze fapta, situație în care ar fi suportat ea costurile reparației autovehiculului.
Față de aceste declarații și văzând că din probele de la dosar rezultă că într-adevăr inculpatul N D este cel care a suportat contravaloarea amenzii contravenționale aplicate inculpatului K I pentru accidentul rutier în care a fost implicat și de care a fost găsit vinovat acesta din urmă, precum și costurile reparației autoturismului Ford Ka (împrejurare recunoscută de altfel de inculpatul N D în cursul urmăririi penale) instanța constată este dovedită determinarea de către inculpatul N D a inculpatului K I la formularea de declarații necorespunzătoare adevărului în fața organelor de poliție în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine (inculpatul N D) în sensul neînceperii cercetărilor penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Nu se pot reține ca fiind veridice nici susținerile inculpatului N D că autoturismul la volanul căruia se afla staționa la momentul tamponării cu autoturismul Ford Ka. În primul rând instanța reține că este greu de crezut, dat fiind că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs într-o intersecție că autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… staționa în intersecție.
Pe altă parte din procesul verbal de constatare a contravenției seria CC nr. 4392 întocmit la data de 18.11.2011 de către agenții de poliție pe baza celor constatate în seara zilei de 17.11.2011 (existent în xerocopie la fila 15 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul K I a fost sancționat contravențional tocmai pentru că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului condus de inculpat care circula pe str. O din direcția străzii S.
Deși inculpatul susține că autoturismul staționa la momentul impactului întrucât oprise pentru a coborî unul dintre colegii săi aflați în autoturism, nici unul dintre martorii A E N, P D respectiv D F, audiați de către instanță nu susțin varianta inculpatului și nici nu au menționat că vreunul dintre ei ar locui în zonă.
De altfel această împrejurare a staționării sau nu a autoturismului la momentul impactului nu are relevanță asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului respectiv asupra acțiunii sale de "a conduce autoturismul sub influența băuturilor alcoolice"; câtă vreme tot materialul probator de la dosar relevă faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice din județul C, din localitatea B M și până la S G după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice.
Față de cele expuse Curtea apreciază că starea de fapt reținută este susținută de întreg materialul probator existent la dosar, iar în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a ambilor inculpați.
În drept. Fapta inculpatului N D, care la data de 17.11.2011 a condus autovehicul VW nr. CV-06-… pe drumurile publice din județul C având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 gr%o întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Faptele inculpatului N D care la data de 17.11.2011 și 18.11.2011 a determinat cu intenție în baza aceleiași rezoluții infracționale pe fiica sa N D E și pe inculpatul K I ca la data de 18.11.2011 să dea declarații neconforme adevărului în fața ofițerilor de la biroul control intern al IPJ C în care să relateze în mod nereal și în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine că în seara de 17.11 2011 autoturismul CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E, urmărind în acest fel să scape de răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrunesc elementele constitutive ale instigării la comiterea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 25 rap la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale).
Faptele aceluiași inculpat care în baza aceleiași rezoluții infracționale a declarat verbal în fața agenților de poliție chemați să constate și să stabilească cauzele evenimentului rutier la data de 17.11.2011 că nu el a condus autoturismul VW Passat CV-06-… ci fiica sa - declarație consemnată de către lucrătorii de poliție în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 17.11.2011 (fila 10 dosar urmărire penală) iar la data de 18.11.2011 în raportul olograf pe care l-a înaintat reprezentanților IPJ C a prezentat în scris aceeași situație nereală - respectiv că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E - în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a împiedica cercetarea penală și tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale).
Referitor la această din urmă infracțiune, Curtea apreciază că solicitarea parchetului de a se reține forma continuată a infracțiunii este întemeiată întrucât pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații textul de lege nu impune condiția ca declarația făcută în fața organelor, instituțiilor de stat ori alte unități dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal să fie realizate în scris; or, atâta timp cât inculpatul N D a dat declarații verbale mincinoase în fața agenților de poliție chemați să constate și să stabilească cauzele evenimentului rutier la data de 17.11.2011 în sensul că nu el a condus autoturismul VW Passat CV-06-…, ci fiica sa - declarație consemnată de către lucrătorii de poliție în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 17.11.2011 (fila 10 dosar urmărire penală) care avea rolul de a stabili faptele comise de conducătorii autovehiculelor implicate în accident și de a atrage răspunderea acestora în funcție de normele de drept încălcate - cu scopul de a înlătura suspiciunile că ar fi condus autoturismul în stare de ebrietate și care în mod evident era de natură a produce consecințe juridice întrucât nu s-ar fi declanșat cercetarea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal; întrucât inculpatul a continuat și a doua zi să dea declarații neconforme cu realitatea, de data aceasta în scris, urmărind același scop, Curtea apreciază că în mod judicios a apreciat ministerul public că activitatea infracțională desfășurată de inculpat la data de 17.11.2011 reprezintă un act material din cadrul infracțiunii continuate prev. de art. 292 Cod penal, rezoluția infracțională a inculpatului fiind unică, iar activitatea infracțională derulându-se la intervale scurte de timp, aspecte caracteristice infracțiunilor continuate.
Față de această împrejurare instanța, apreciază că se impune în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatul N D prin actul de sesizare al instanței (pct. 3 încadrare în drept) din infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal în infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale).
În ceea ce îl privește pe K I fapta acestuia care la data de 18.11.2011 a dat o declarație olografă în fața ofițerilor de la Biroul Control Intern al IPJ Covasna în care a precizat în mod nereal, pentru a produce consecințe juridice, favorabile lui N D, cu scopul de a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de o femeie care ulterior tamponării a părăsit locul accidentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod penal. Întrucât infracțiunea de favorizare a infractorului, respectiv ajutorul dat infractorului s-a realizat printr-o acțiune care întrunește ea însăși elementele constitutive ale unei infracțiuni (art. 292 Cod penal) în speță sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. b Cod penal referitoare la concursul ideal.
Nu se poate reține drept pertinentă susținerea inculpatului K I că nu ar fi întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 292 Cod penal și nici cele ale art. 264 Cod penal, întrucât prin declarația data în cursul zilei de 18.11.2011 în fața comisarului M L, inculpatul K I nu ar fi urmărit să-l favorizeze pe inculpatul N sau să împiedice eventuale cercetări asupra acestuia ci pentru a-și crea pentru sine un avantaj - fără consecințe în plan juridic - respectiv pentru a primi contravaloarea reparațiilor autoturismului și a-i fi plătită de către inculpatul N D amenda stabilită în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, scop care excede condițiilor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal respectiv art. 264 Cod penal.
Obținerea de avantaje materiale de pe urma declarației date de inculpatul K I, favorabile inculpatului N D, reprezintă doar un scop mediat urmărit de inculpatul K I, o recompensă materială pe care a crezut că este îndreptățit să o primească datorită faptului că nu s-a considerat vinovat de comiterea accidentului rutier și nu avea bani să repare autoturismul avariat. Scopul imediat pentru care a fost dată declarația din data de 18.11.2011 de către inculpatul K I a fost acela de a-i acorda sprijin inculpatului N D în vederea zădărnicirii investigațiilor care se declanșaseră urmare a suspiciunilor că inculpatul N D ar fi condus autoturismul cu o seară în urmă în stare de ebrietate.
Inculpatul K I este posesor de permis de conducere ceea ce presupune că a absolvit un curs de legislație rutieră; acesta cunoștea deci interdicția oricărui conducător auto de a conduce un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice și cunoștea de asemenea că fapta constituie infracțiune sau contravenție, în raport de concentrația de alcool în sânge; același lucru îl cunoștea și martora L A M care în acea seară a venit la locul accidentului și l-a însoțit și la poliție pe inculpatul K, insistând să fie testați cu aparatul etilotest toți conducătorii auto, în special inculpatul N D pe care l-a văzut sub influența băuturilor alcoolice, iar mai apoi atât inculpatul K I cât și martora a insistat în recoltarea probelor biologice de la acesta. Inculpatul K I a aflat încă din data de 17.11.2011 că inculpatul N D pe care el l-a indicat ca fiind conducătorul autoturismului VW Passat CV-06-… implicat în accident a fost depistat pozitiv la controlul alcoolemiei și a aflat de asemenea, în aceeași seară că acesta este lucrător de poliție, deci a realizat consecințele pe care un dosar penal le-ar avea asupra carierei inculpatului N; de altfel, acesta, în declarația dată în fața instanței arată că și-a dat seama că inculpatul N i-a cerut să spună că a condus fiica sa și nu el pentru că înainte cu o seară condusese autoturismul băut; a realizat deci că declarația sa, în acea formă și cu acel conținut era necesară pentru ca inculpatul N D să nu fie cercetat penal. Astfel, la momentul la care a dat declarația în fața comisarului M L, inculpatul K știa că inculpatul N D săvârșise o faptă penală și a dat la sugestia inculpatului N D o declarație necorespunzătoare adevărului, conștient că aceasta este producătoare de consecințe juridice, pentru a-l ajuta pe inculpatul N D să scape de urmărirea penală.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului K I, din concluziile scrise depuse în sensul că inculpatul nu știa că în urma conducerii unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice se poate începe urmărirea penală; referirea la împrejurarea că nici chiar martora L A M nu credea că se va ajunge la proces pentru a releva inocența inculpatului K I nu este relevantă în speță și nu poate exprima poziția sa subiectivă; interpretarea dată mențiunii din cuprinsul declarației martorei L A M că nu credea că "se va ajunge atât de departe, respectiv se va intenta un proces"; invocată în sprijinul susținerii, este incorectă; mențiunea este scoasă din context; ea a fost realizată de martoră pentru a explica ce a dorit să spună atunci când a afirmat că "era convinsă că dacă declară așa cum dorește N D, toată procedura se oprește la poliție.
Cu toate că inculpatul K I a solicitat, prin intermediul avocatului schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal, instanța apreciază că nu se poate dispune o asemenea schimbare de încadrare juridică întrucât încadrarea juridică a fost corect stabilită de către procuror în actul de sesizare al instanței.
Astfel, nu se poate susține că la data de 18.11.2011 când inculpatul K I a dat declarația în fața comisarului M L acesta avea calitatea de martor. Începerea urmăririi penal împotriva inculpatului N D s-a realizat abia la data de 28.02.2012, situație în raport de care abia ulterior acestui moment se poate vorbi despre existența unui proces penal în cadrul căruia se pot administra probe, inclusiv testimoniale. La data de 18.11.2011 era în curs o procedură judiciară declanșată împotriva inculpatului N D suspectat că ar fi comis infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002; declarațiile au fost luate de la cei doi inculpați implicați în evenimentul rutier tocmai pentru a se stabili dacă s-a comis o infracțiune de către inculpatul N D sau dacă se impune cercetarea sa disciplinară, iar inculpatul K I, deși cunoștea că inculpatul N D a condus autoturismul în stare de ebrietate, deci săvârșise o faptă penală a dat o declarație necorespunzătoare adevărului arătând că nu inculpatul a condus autoturismul ci fiica sa. Declarațiile luate inculpaților și numitei L A M la datele de 17.11.2011 și respectiv 18.11.2011 de către agenții poliției rutiere cât și de comisarul M L se situează în afara procesului penal, mai precis în etapa actelor premergătoare, împrejurare în raport cu care nu pot fi incidente în speță dispozițiile art. 260 Cod penal.
Pe altă parte, toate impedimentele legale pe care le-a invocat inculpatul K I pentru a susține inexistența elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații și favorizare a infractorului reprezintă interpretări subiective, date textelor de lege prev. de art. 264 Cod penal și respectiv 292 Cod penal, în încercarea de a înlătura răspunderea penală a acestui inculpat.
Astfel, nu se poate susține că o declarație, dată în fața unui organ al poliției nu reprezintă un act producător de consecințe juridice; pe baza unor astfel de înscrisuri organele judiciare adoptă soluții producătoare de consecințe juridice; declarația în sine, prin conținutul ei este de natură a produce consecințe juridice pentru cel care o dă sau pentru altul, atâta timp cât este dată în fața unui organ judiciar, în cadrul unei proceduri și în raport de aspectele pe care le relevă se adoptă o soluție de către organul judiciar; ea este deci aptă și servește, astfel cum cere textul de lege, la producerea de consecințe juridice. Nu prezintă interes, sub aspectul consumării infracțiunii, dacă s-a produs sau nu consecința juridică urmărită de făptuitor.
În ceea ce privește dispozițiile art. 264 Cod penal, Curtea reține, așa cum s-a arătat și anterior că este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii întrucât ajutorul la care face referire textul de lege nu presupune, astfel cum susține inculpatul K I doar acte de ascundere a corpurilor delicte sau a mijloacelor de probă - ajutor material sau moral - ci acțiunea unei persoane de a da o declarație (o acțiune comisivă deci) aptă să conducă la adoptarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale, reprezintă tot un "ajutor"; care se circumscrie elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 264 Cod penal.
De asemenea, tot în interpretarea acestui text de lege, literatura juridică și practica este constantă în a aprecia că ajutorul trebuie dat fără a exista o înțelegere prealabilă înaintea sau în timpul comiterii infracțiunii; deci înțelegerea trebuie să nu fie prealabilă sau concomitentă săvârșirii infracțiunii, nu "ajutorul";, element care se situează întotdeauna ulterior comiterii infracțiunii de către cel favorizat și vizează tocmai ascunderea infracțiunii comise.
În raport de cele expuse, Curtea constată că este întrunită atât latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 264 Cod penal și respectiv 292 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K I, cât și cea subiectivă, vinovăția acestuia îmbrăcând forma intenției directe în comiterea infracțiunilor.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpaților pentru infracțiunile comise, Curtea va avea în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal precum și scopul pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal. Se va ține seama astfel, atât de dispozițiile părții generale și a celei speciale a Codului penal, limitele fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpați astfel cum rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii acestora cât și din circumstanțelor personale ale inculpaților precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise instanța reține că acesta este unul mediu, ținând seama de condițiile concrete și împrejurările în care au fost comise faptele, de numărul actelor materiale în cazul infracțiunilor continuate reținute în sarcina inculpatului N D, valorile sociale lezate, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților care, conform fișelor de cazier judiciar se află la prima încălcare a legii penale.
Din referatele de evaluare întocmite în cauză de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, rezultă că aceste faptele reținute în sarcina inculpaților reprezintă incidente izolate în viața acestora, comportamentul infracțional necaracterizând persoana niciunuia dintre ei.
Inculpatul N D este în vârstă de 51 de ani, este absolvent de studii superioare, a lucrat în poliția judiciară are întemeiată o familie, a avut până în prezent în societate un comportament corespunzător însă în prezentul proces, deși a participat la cea mai mare parte a termenelor de judecată acordate, a avut o atitudine lipsită de sinceritate. Anterior comiterii faptei inculpatul a avut o conduită bună la locul de muncă, în familie și societate, a depus un efort considerabil pentru dobândirea unui statut profesional și se bucură de susținerea și suportul material și moral al familiei.
Inculpatul K I este în vârstă de 20 de ani, este absolvent de liceu fără examen de bacalaureat (2011), are calificarea de tehnician operator tehnică de calcul, a lucrat fără forme legale la o benzinărie "Mol"; din Sf. Gheorghe, iar din aprilie 2012 este angajat cu forme legale la "Covalact"; Sf. Gheorghe. Este necăsătorit și până în prezent a avut, potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză, o conduită bună în familie și societate. În cursul procesului penal a dat declarații însă a încercat să minimalizeze răspunderea pentru faptele comise recunoscând doar împrejurările care reieșeau cu evidență din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și încercând să elimine acele împrejurări cu relevanță penală asupra faptelor, de natură a-l incrimina.
În raport de circumstanțele reale și personale precum și de restul aspectelor menționate, curtea apreciază că aplicarea față de inculpați a unor pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este suficientă pentru reeducarea inculpaților și atingerea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea ce vor fi aplicate celor doi inculpați și luând în considerare jurisprudența CEDO, instanța reține că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei stabilite anterior în baza art. 71 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor principale ce se vor aplica celor doi inculpați, Curtea reține că din datele existente la dosar, mai ales din circumstanțele personale ale inculpaților și luând în considerare perspectivele ridicate de reintegrare socială evidențiate pentru fiecare dintre inculpați în referatul de evaluare efectuat în cauză, rezultă că pedepsele cu închisoarea ce se vor aplica își pot atinge scopul și fără privare de libertate sens în care, în baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor principale aplicate pe durata unui termen de încercare compus conform art. 82 Cod penal dintr-un interval fix de 2 ani și durata pedepselor rezultante aplicate inculpaților.
Se va dispune totodată, pe durata aceluiași termen de încercare, conform art. 71 alin 5 cod penal și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați să suporte cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procesului penal (efectuate atât în etapa urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești) în cuantum de 1250 lei inculpatul N D și 1050 lei inculpatul K I.
