Latura civilă. Calitatea de parte civilă a mamei victimei unei infracţiuni.
| Comentarii |
|
Latura civilă. Calitatea de parte civilă a mamei victimei uneiinfracţiuni.Împrejurarea că mama victimei nu are calitatea demoştenitor legal, nu este de natură a-l exonera peinculpat de la plata către aceasta a despăgubirilorcivile şi a daunelor morale solicitate cu ocaziaconstituirii ca parte civilă în termenul prevăzut deart.15 alin.2 din Codul de procedură penală, încondiţiile în care s-a făcut dovada că şi ea asuferit un prejudiciu ca urmare a faptei culpabilea inculpatului.(decizia penală nr.60/R/15.02. 2005).
Prin sentinţa penală nr.177 din 15.04.2003 pronunţată deJudecătoria Bălceşti, inculpatul M.N. a fost condamnat în baza art.182 alin.1Cod penal la 3 ani închisoare cu executare în condiţiile art.57, 71 Cod penalşi obligat la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de daune morale şi la40.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile E.E.şi B.F.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, în luna aprilie1999, partea vătămată N.P. a intervenit să aplaneze un conflict produs întremama sa E.E. şi inculpat, ocazie cu care, inculpatul i-a aplicat părţii vătămateo lovitură în regiunea ochiului stâng, producându-i o leziune pentru a căreivindecare au fost necesare 80 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.196/2003 a admisapelurile declarate împotriva acestei prime hotărâri şi, desfiinţând în partesentinţa, a aplicat art.74, 76 Cod penal reducând pedeapsa aplicatăinculpatului la 1 an închisoare.
Sub aspectul laturii penale, hotărârea primei instanţe a rămasdefinitivă prin decizia penală nr.426/R/2003 a Curţii de Apel Piteşti prin careau fost respinse ca nefondate recursurile declarate de parchet şi de părţi, însăcât priveşte latura civilă, aceasta urma să fie rejudecată de către instanţa defond, aşa cum s-a hotărât prin decizia penală nr.196/2003 a TribunaluluiVâlcea.
După rejudecarea laturii civile, Judecătoria Bălceşti, prin sentinţapenală nr.317/21.05.2004, a admis în parte acţiunea civilă exercitată depărţile civile E.E. şi B.F. şi a obligat inculpatul să plătească acestadespăgubiri civile (câte 30.000.000 lei fiecăreia) şi daune morale( câte 20.000.000 lei fiecăreia).
A reţinut instanţa de fond că, cele două părţi civile, mamă şi fiică,au acordat sprijin material, precum şi îngrijirea de care a avut nevoie victimaN.P.(decedată la 25.05.2005, din alte cauze, străine de incident), pe perioada20 aprilie 1999 - 27 mai 2002, adică de la data incidentului şi până la deces.
În considerentele sentinţei se arată că în afară de cheltuielilenecesitate de internările victimei şi de tratamentul prescris acesteia, s-a făcutdovada că N.P. nu a mai putut lucra în gospodărie, fiind nevoită să vândă treibovine din curte pentru a face faţă cheltuielilor generate de imposibilitatea dea munci, ca urmare a invalidităţii cauzate de inculpat.
Prin decizia penală nr.259/2004, Tribunalul Vâlcea a respins canefondate toate apelurile declarate de părţi.
Criticile invocate de inculpat prin apărătorul său, în sensul cămama victimei, partea civilă E.E., nu are calitatea de moştenitor legal sautestamentar, astfel că aceasta nu se putea constitui parte civilă în cauză, cinumai fiii victimei, ce au calitatea de descendenţi ai acesteia şi cădespăgubirile la plata cărora a fost obligat sunt mult mai mari decât sumeledovedite, nu au fost însuşite de instanţa de recurs care, prin decizia penalănr.60/R/15 februarie 2005 a respins ca nefondat recursul declarat deinculpat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că, la data de 12 noiembrie 2002,înainte de citirea actului de sesizare, E.E.,mama victimei, decedată la 25 mai2002, a depus la dosar cerere prin care s-a constituit parte civilă în procesulpenal, solicitând obligarea recurentului la plata despăgubirilor civilereprezentând cheltuieli cu tratarea, îngrijirea şi întreţinerea victimei, în sumăde 100.000.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 100.000.000 lei.
Separat de aceasta, în cauză s-a constituit parte civilă şi B.F., fiicavictimei, iar ceilalţi descendenţi ai acesteia au depus în scris o declaraţie princare învederau instanţei că, numai cele două părţi civile au suportat întregprejudiciul provocat prin infracţiune, astfel încât ei nu au pretenţii faţă deinculpat.
Este adevărat că mama victimei, E.E. nu are calitate de moştenitorlegal. Această parte nici nu a pretins, de altfel, că ar avea o asemenea calitate,ci ea a înţeles să participe în cauză în nume propriu, solicitând reparareaprejudiciului pe care ea însăşi l-a suferit ca urmare a faptei culpabile ainculpatului,constând atât în îngrijirea şi cheltuielile efectuate cu tratareavictimei, cât şi în prejudiciul moral încercat, văzând-o pe fiica sa rămasă fărăvedere la unul dintre ochi şi suportând pentru refacerea sănătăţii, numeroasetratamente şi intervenţii chirurgicale.
În această situaţie, hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus, potrivit art.14, art.346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil,obligarea inculpatului la repararea prejudiciului încercat de mama victimei,constituită parte civilă în condiţiile art.15 alin.2 din Codul de procedurăpenală, menţinută de tribunal, este legală şi temeinică.
