Lege penală mai favorabilă. . Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă penală nr. 477 din data de 13.11.2015
Lege penală mai favorabilă. Respinge cererea.
Sentința penală nr. 477/13.11.2015
Ședința publică din 13.11.2015
Prin sentința penală nr. 477/13.11.2015 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a respins cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petentul T.V.L. cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/2009 a Tribunalului Galați.
În prezenta cauză se constată că petentul TVL a fost condamnat la o pedeapsă principală de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea, în formă continuată, a unei infracțiuni de înșelăciune în variantele agravate prevăzute de art.215 alin.1,3,4,5 C.p. din 1969 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. din 1969 (8 acte materiale), infracțiune ce are corespondent în norma de incriminare de la art. 244 alin. 1 C.p. actual și care prevede ca sancțiune închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Din considerentele sentinței penale nr. 116/02.03.2009 a Tribunalului Galați rezultă în mod clar faptul că în conținutul infracțiunii de înșelăciune pentru a cărei săvârșire s-a dispus condamnarea petentului TVL, au fost incluse un număr de 8 acte materiale care prezentau, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de înșelăciune, constatându-se totodată că cele 8 acte materiale care au compus infracțiunea continuată de înșelăciune reținută în sarcina petentului au fost comise în dauna a 8 persoane vătămate diferite ceea ce echivalează cu o lipsă de identitate a subiecților pasivi. Referitor la mecanismul de determinare a caracterului mai favorabil al legii penale (pe instituții autonome sau global), așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, în aplicarea art. 6 din Noul Cod penal, fiind vorba de existența unei hotărâri judecătorești definitive, determinarea legii mai blânde se face prin aplicarea legii penale în ansamblul ei și nu pe instituții autonome. Se mai reține că dacă înainte de judecarea definitivă a cauzei, determinarea legii penale mai favorabile trebuie făcută global, cu atât mai mult aplicarea globală a legii penale se impune a fi realizată în situația unei hotărâri judecătorești definitive.
Instanța reține că operațiunea de determinare a legii penale mai favorabile în cazul petentului TVL prin utilizarea mecanismului aplicării globale a legii, în condițiile în care exista o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost aplicată legea penală veche, presupune aplicarea globală a legii penale noi, compararea a ceea ce rezultă din aplicarea fiecăreia dintre legile penale succesive și reținerea uneia dintre cele două legi penale ca fiind legea penală mai favorabilă. Astfel, petentul TVL a fost condamnat, potrivit legii penale vechi, la o pedeapsă principală de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a tz.II,b, c C.p. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1,3,4,5 C.p. din 1969 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. din 1969 (8 acte materiale din perioada ianuarie - martie 2006).
Potrivit legii penale noi, respectiv art. 35 alin. 1 Noul Cod penal, forma continuată a infracțiunii presupune condiția identității de subiect pasiv. Or, în cazul petentului TVL, această condiție nu este îndeplinită deoarece cele 8 acte materiale de înșelăciune comise de petent au fost realizate față de subiecți pasivi diferiți, mai exact față de un număr de 8 subiecți pasivi în cauza soluționată prin hotărârea de condamnare a petentului. Pe cale de consecință, cele 8 acte materiale de înșelăciune comise de petent formează, potrivit Noului Cod penal, o pluralitate de 8 infracțiuni de înșelăciune sub forma concursului real de infracțiuni.
Se reține de instanță că infracțiunea de înșelăciune săvârșită de petent sub legea veche, prevăzută de art.215 alin.1,3,4,5 C.p. din 1969 are corespondent în Noul Cod penal, fiind prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal.
În condițiile în care potrivit noii legi penale, activitatea infracțională comisă de petent sub legea penală veche realizează conținutul constitutiv al unui număr de 8 infracțiuni în forma prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, se constată că pentru fiecare din cele 8 infracțiuni, maximul special este de 3 ani închisoare. Aplicând dispozițiile care reglementează sancționarea concursului de infracțiuni, respectiv art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, se obține pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din suma totală a celorlalte 7 pedepse de câte 3 ani închisoare (total 21 ani ), adică un spor de 7 ani închisoare, pedeapsa totală stabilită în baza noii legi penale fiind de 10 ani închisoare.
Or, comparând pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită în baza legii penale vechi cu pedeapsa de 10 ani închisoare care s-ar aplica potrivit noii legi penale, se constată că pentru petent noua lege penală nu este mai favorabilă din moment ce și potrivit Noului Cod penal, petentului i s-ar aplica aceeași pedeapsă de 10 ani închisoare care i-a fost aplicată și sub puterea legii penale vechi.
