Liberare Condiţionată. Criterii. Timp Executat. Liberare condiţionată
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 222 din 31.01.2008 Judecătoria Giurgiu, în baza art. 450 alin. 2 C.pr.pen. rap. La art. 59-60 C.pen., a respins propunerea formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Giurgiu privind pe condamnatul M. V., deţinut în Penitenciarul Giurgiu.
A fixat termen pentru reiterarea propunerii după data de 30.07.2008.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 40 lei, onorariu avocat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele :
Condamnatul M. V. execută în Penitenciarul Giurgiu o pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 198/2004 a Tribunalului Bucureşti Secţia II Penala, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Executarea pedepsei a început la data de 20.02.2003 şi urmează să expire la data de 19.02.2010.
Pe perioada detenţiei, condamnatul a avut un comportament corespunzător fata de cadrele penitenciarului, nu a generat conflicte in relaţiile cu ceilalţi deţinuţi, a participat la programele cultural-educative colective, a fost selecţionat pentru desfăşurarea activităţilor de munca si a participat la activitatea de şcolarizare, realizând un câştig de 109 zile, a menţinut legătura cu familia, iar de la data ultimei analize in Comisie, nu a fost recompensat si nu a fost sancţionat.
Din dispoziţiile art. 59 C.pen., instanţa a reţinut ca beneficiul liberării condiţionate nu poate fi refuzat decât atunci când din comportarea condamnatului reiese ca acesta nu s-a îndreptat si ca scopul pedepsei nu a fost atins înainte de executarea ei în întregime, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale.
Totodată, esenţial pentru acordarea beneficiului liberării condiţionate, in afara de executarea fracţiunii legale de pedeapsa si buna comportare la locul de detenţie, este constatarea instanţei ca timpul executat din durata pedepsei este suficient pentru a nu exista temerea ca cel condamnat va comite o noua infracţiune si ca, deci, scopul pedepsei a fost atins.
În speţa, prima instanţă a apreciat ca perioada executata este insuficienta având in vedere ca, anterior acesta a mai fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 2 luni, fiind liberat condiţionat, ceea ce denota ca acest beneficiu al legii nu si-a atins scopul si nu a fost in măsura sa-i creeze condamnatului o atitudine de respect fata de ordinea de drept si normele de convieţuire sociala, dimpotrivă, a perseverat in activitatea infracţionala in detrimentul încrederii acordate de societate.
Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs petentul - condamnat M. V., susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.59 şi urm. C. pr. pen. pentru a se dispune liberarea sa, astfel că hotărârea primei instanţe este netemeinică.
Recursul este întemeiat.
Liberarea condiţionată se acordă în cazul în care condamnatul a executat fracţiunea stabilită de lege din pedeapsă, nu a fost sancţionat disciplinar, a executat dispoziţiile primite, a dat dovezi temeinice de îndreptare. Natura şi gravitatea faptei nu sunt prevăzute printre criteriile art. 59 cod penal, deoarece acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Deşi a reţinut că, beneficiul liberării condiţionate nu poate fi refuzat decât atunci când din comportarea condamnatului reiese ca acesta nu s-a îndreptat si ca scopul pedepsei nu a fost atins înainte de executarea ei în întregime, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale, respingând propunerea de liberare condiţionată exclusiv pe considerentul că timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea condamnatului - deşi acesta a executat întreaga fracţiune de pedeapsă prevăzută în art. 59, 60 Cod penal şi cu toate că el a mai fost amânat pentru că are antecedente penale, aflându-se la a doua analiză, iar în timpul executării pedepsei a avut o comportare bună, fiind stăruitor în muncă şi realizând un câştig de 109 zile -, prima instanţă a dat o interpretare greşită prevederilor art. 59 alin. 1 Cod penal, criteriul sus-menţionat fiind în afara elementelor subiective de apreciere la care se referă expres aceste dispoziţii.
Instanţa de recurs reţine că, petentul – condamnat M. V. a respectat regulamentul de ordine interioară din penitenciar, a executat dispoziţiile primite de cei îndrituiţi în acest sens şi constată astfel că a dat dovezi temeinice de îndreptare, hotărârea instanţei de fond care, şi după o primă amânare determinată de antecedentele penale ale petentului – condamnat, a respins liberarea sa condiţionată fiind netemeinică.
În consecinţă, tribunalul va admite recursul declarat de petentul – condamnat, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând va admite propunerea de liberare condiţionată formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Giurgiu şi va dispune liberarea condiţionată a petentului – condamnat.
În baza art. 192 alin. 3 din C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.189 C. pr. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 40 de lei se va avansa din fondurile alocate de Ministerul Justiţiei.
