LIBERARE PROVIZORIE PE CAUŢIUNE. Jurisprudență Cauţiune; Liberare provizorie
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 229 din data de 24.10.2013
Deliberând asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune, Tribunalul constată următoarele :
La data de 12.08.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la nr. 12617/63/2013, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată pentru inculpatul P.A.O, deținut în Arestul I.P.J Dolj, de apărătorul ales. Inculpatul și-a însușit cererea formulată în numele său.
În cererea formulată s-a apreciat a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. 3 și alin. 31 C.p.p., în sensul că în speță nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a motivat că în interpretarea dispozițiilor legale precizate, doctrina si jurisprudența au stabilit că pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o stare de arest preventiv legală și temeinică a inculpatului; suspiciunea rezonabilă , reținută ca temei al arestării preventive să vizeze infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani; să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În același sens, dispozițiile art. 5 paragraful 3 teza a II-a din CEDO statuează dreptul de a fi eliberat în cursul procesului " condiționat de existența unor garanții că acuzatul se va prezenta la proces ,, (cauza Jablonski c. Poloniei) în care sens instanța trebuie să analizeze dacă luarea acestei măsuri mai blânde " este justificată față de circumstanțele speței" așa încât urmează a se avea în vedere ca motive plauzibile negative pentru eliberare provizorie : pericolul ca acuzatul să fugă; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, § 14); să comită noi infracțiuni (Maizeneiîer împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, § 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, § 51, și Hendriks împotriva Olandei (dec), nr. 43701/04, 5 iulie 2007);
În continuare, se mai arată că inculpatul a fost audiat în cauză de judecătorul care a luat măsura de arestare preventivă și a recunoscut necondiționat fapta ilicită privind deținerea de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, iar motivele de bănuială legitimă privind acuzația de trafic de droguri de risc se referă la împrejurarea că o singură dată în perioada octombrie-noiembrie 2012, conform autodenunțului / declarațiilor date în cursul urmăririi penale de învinuitul M.S.T. în cauza penală pendinte pentru participare la săvârșirea infracțiunilor de criminalitate informatică, inculpatul P.M.C (care a negociat și efectuat efectiv vânzarea cu învinuitul amintit consumator de droguri de risc, NA) era însoțit de inculpatul P.A.O, situație ce relevă până la audierea acestuia și, eventual, dovedirea situației contrare, implicarea redusă a inculpatului P.A.O în traficul de droguri.
De asemenea, se precizează că la data de 23.07.2013, apărătorul inculpatului P.A.O a cerut în scris procurorului, aducerea la cunoștință a învinuirilor și audierea inculpatului amintit, cereri neexaminate până în prezent, precum și faptul că în prezent procurorul de caz se află în concediu de odihnă, astfel că nu se efectuează acte de urmărire penală în cauză până în luna septembrie 2013, situație ce contravine dispozițiilor art. 5 alin. 3 din CEDO privind soluționarea cu celeritate a urmăririi penale în cauzele cu arestați preventiv;
Un alt aspect care se menționează, este faptul că anterior arestării, inculpatul era încadrat în muncă cu contract permanent ca inspector asistent gradul I A în cadrul Direcției Județene de Sport Dolj, având studii superioare multiple, inculpatul fiind lipsit de antecedente penale.
În vederea soluționării cererii de liberare provizorie a fost atașat dosarul de urmărire penală cu nr. 104 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova; dosarul nr. 11824/63/2013 al Tribunalului Dolj în care prin încheierea din 12 iulie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În dosarul de urmărire penală nr. 104/D/P/2013 înregistrat la DIICOT- ST Craiova, prin ordonanța din 11.07.2013, ora 2350 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de P.M.C. (față de care se începuse urmărirea penală la data de 25.04.2013, ora 1300, urmărire penală extinsă pentru alte fapte la data de 11 iulie 2013, ora 1200), P. D. V. (față de care se începuse urmărirea penală la data de 25.04.2013, ora 1300, urmărire penală extinsă pentru alte fapte la data de 11 iulie 2013, ora 2000), G. A. (față de care se dispusese extinderea urmăririi penale prin ordonanțele din 11 iulie 2013, orele 1200 și 2000) și P.A.O (față de care se dispusese extinderea urmăririi penale la data de 11 iulie 2013, ora 1200) pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, deținerea, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deținere de droguri de risc (cannabis și/sau rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și trafic( procurarea, distribuirea, vânzarea-cumpărarea, deținerea și alte operațiuni privind circulația) de droguri de risc(cannabis și/sau rezină de cannabis), fără drept, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
S-a pus totodată în mișcare acțiunea penală față de C.G. (față de care se extinsese urmărirea penală la data de 11 iulie 2013, ora 1200) pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, deținere, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, in scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Inculpații P. D. V., P.M. C. și G. A., au fost reținuți 24 de ore, la data de 12.07.2013.
Prin încheierea nr. 201 din Camera de Consiliu din data de 12 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11824/63/2013, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la inculpații P. C. M., P. D. V., G. A. și P.A.O, iar în baza art. 1491 alin. 10 și 11 C.p.p. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 zile începând cu data de 12.07.2013 și până la data de 09.08.2013, inclusiv, în privința inculpatului P.A.O dispunându-se arestarea preventivă pe o durată de 29 zile începând de la punerea în executare a mandatului de arestare și până la expirare, soluția fiind menținută prin încheierea nr. 198 din 15.07.2013 a Curții de Apel Craiova.
Potrivit procesului verbal de punere în executare a mandatului de arestare preventivă (fila 33 dosar 11824/63/2013 al Tribunalului Dolj), inculpatul P.A.O a fost încarcerat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă la 12 iulie 2013.
Prin încheierea nr. 224 din Camera de Consiliu din data de 6 august 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 12471/63/2013, definitivă prin încheierea nr. 214 din 8 august 2013 a Curții de Apel Craiova s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a fiecăruia dintre inculpații menționați.
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpaților prin încheierea din 12 iulie 2013, instanța a constatat că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681 Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații P. C. M, P. D. V, G. A și P.A.O au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în aceste sens fiind: declarațiile inculpatei C. G.; procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară; procese verbale de verificare a conținutului cotețelor destinate inculpaților; înregistrări în mediul ambiental (supravegheri operative); note de redare în formă scrisă a unor convorbiri/comunicări telefonice interceptate și înregistrate în cauză; înscrisuri ; concluzii preliminare ale constatării tehnico-științifice a substanțelor ridicate în timpul perchezițiilor domiciliare, declarațiile date în cursul urmăririi penale de învinuitul M. S. T. în cuprinsul cărei acesta a arătat că îl cunoaște pe inculpatul P. C. M din luna octombrie - noiembrie 2012 și cumpăra săptămânal de la acesta în jur de 2-3 gr. de cannabis, plătindu-i suma de 80 lei pe gram. Inculpatul P. C. M era însoțit când se efectua vânzarea fie de inculpatul G. A care locuia împreună cu el, fie de inculpatul P.A.O la locuința căruia în urma percheziției domiciliare s-au găsit aproximativ 20 de grame de cannabis, o substanță pulverulentă de culoare albă(posibil drog de mare risc), arme albe, o armă de foc ce pare funcțională, un cântar electronic de precizie.
Analiza preliminară a plantelor și a fragmentelor vegetale descoperite în timpul perchezițiilor domiciliare a confirmat că este vorba de cannabis - drog de risc înscris în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește participarea inculpatului P.A.O la săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, deținerea, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanța a constatat că la acel moment procesual nu erau indicii cu privire la săvârșirea acestor infracțiunii. Din redarea convorbirilor telefonice rezulta că autoturismul marca BMW (cu nr. de înmatriculare bulgar) a fost cumpărat de către inculpat și dat spre folosire numitului I. R. A. și A. A. V. Nu rezulta că cei doi urmau să-l folosească pentru a transporta echipamente de skimming și a efectua operațiuni de skimming în Italia, cu acordul inculpatului P.A.O. De asemenea instanța a constatat că nu sunt indicii din care să rezulte că inculpatul ar fi sprijinit în vreun fel activitatea desfășurată de către ceilalți inculpații respectiv G. A, P. C. M, P. D. V și învinuita C.G. privind comenzile de echipamente de skimming.
În ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f cod procedură penală, instanța a constatat că și acestea sunt îndeplinite având în vedere pe de o parte pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale, iar pe de altă parte existența probelor de dovedesc pericolul concret la care ar fi expusă ordinea publică în situația lăsării în libertate a inculpaților motivat astfel de natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpații P. C. M, P. D. V, G. A, P.A.O, deținere și traficul de droguri, frecvența pe care o înregistrează acest tip particular de infracțiuni în prezent, urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în surse de venituri ilicite pentru autorii lor justifică aprecierea că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că în cauză există probe și indicii temeinice în sensul art. 681 cod procedură penală și sunt îndeplinite și cerințele art. 5 pargraful 1 lit. c din CEDO, ratificată de România prin Legea 30/1994, în sensul că sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui că inculpații sunt implicați în săvârșirea faptelor pentru care sunt privați de libertate, iar necesitatea și proporționalitatea privării de libertate rezultă din natura și modalitatea de comitere a faptelor, importanța relațiilor sociale presupus lezate, multitudinea inculpaților implicați, diversitatea mijloacelor folosite. S-a mai arătat că prelungirea măsurii preventive se impune, prin necesitate și oportunitate, în scopul apărării ordinii de drept, prevenirii săvârșirii altor acte ilicite în viitor și asigurării unei normale desfășurări a procesului penal.
Analizând cererea de liberare provizorie pe cauțiune din prisma dispozițiilor legale incidente precum și în raport de cele prezentate, instanța constată următoarele:
O formă de garantare a libertății persoanei pe parcursul desfășurării activității judiciare de natură penală o constituie și instituția liberării provizorii. Accesul la această instituție este garantat atât la nivel constituțional, art. 23 alin. 10 din Constituția României, cât și la nivelul codului de Procedură Penală, în conținutul principiului fundamental al garantării libertății persoanei ( art. 5 alin. 5 cod procedură penală).
Transpunerea particulară a acestei dispoziții principiale se regăsește în conținutul art. 1601 cod procedură penală, potrivit căruia în tot cursul procesului penal, învinuitul sau arestatul preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dispoziții care prefigurează și cele două modalități ale liberării provizorii în sistemul nostru de drept.
Astfel, fără a fi per se o măsură de prevenție, fiind exclusă de la enumerarea legală a art. 136, legiuitorul a ales să reglementeze liberarea provizorie în cadrul Capitolului I din Titlul IV al Părții generale a codului de procedură penală, intitulat " Măsurile preventive".
De asemenea, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în art. 136 alineatul 2 că scopul măsurilor de prevenție poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar.
Prin urmare, liberarea provizorie este o modalitate de individualizare, neprivativă de libertate, a arestării preventive. Scopul liberării provizorii este același cu cel al arestării preventive și cu cel al celorlalte măsuri de prevenție, fiind indicat expres de legiuitor, și anume buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei ( art. 136 alin.1 cod proc. Penală).
Liberarea provizorie are caracterul unei măsuri procesuale subsecvente, de individualizare a executării măsurii procesuale principale a arestării preventive. Aceasta este rațiunea pentru care, în caz de revocare a măsurii adiacente a liberării provizorii, măsura principală de privare de libertate este reactivată.
Liberarea provizorie are și un caracter facultativ, ca orice măsură procesuală, în sensul că îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu garantează și luarea măsurii, aceasta fiind lăsată la aprecierea organului judiciar competent.
Dacă se are în vedere valoarea socială vizată prin luarea acestei măsuri, controlul judiciar înlocuiește mai degrabă libertatea decât detenția provizorie.
Așadar, liberarea provizorie păstrează natura unei măsuri procesuale cu caracter constrângător care condiționează libertatea unei persoane prin instituirea unor obligații a căror respectare este atent supravegheată.
În concluzie și în considerarea celor arătate, liberarea provizorie are o natură juridică sui generis, în sensul că, fără a fi în sine o măsură preventivă, este o măsură procesuală provizorie și facultativă, cu caracter constrângător, condiționând libertatea individuală a inculpatului, subsecventă arestării preventive și având scopul de a individualiza, într-o formă neprivativă de libertate, arestarea preventivă.
În cauză, instanța constată că inculpatul a făcut dovada consemnării cauțiunii fixată de instanță și sunt îndeplinite deopotrivă condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 1 și alin. 2 cod procedură penală, însă simpla constatare a întrunirii din punct de vedere formal a acestor condiții nu atrage după sine și admiterea pe fond a cererii, așa după s-a mai precizat anterior, ci aceasta presupune o apreciere a judecătorului dacă scopul pentru care a fost dispusă deja arestarea poate fi realizat și prin acordarea liberării provizorii pe cauțiune.
În acest context, instanța constată că, deși legea nu precizează criteriile ce urmează a sta la baza acestei aprecieri, nu se poate face abstracție de fapta ce face obiectul cercetărilor, de împrejurările în care se presupune că a fost săvârșită, privite și prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului, inclusiv conduita sa procesuală, după cum nu este de neglijat stadiul în care se află procesul penal la momentul formulării cererii.
În urma analizării acestor criterii, urmează a se aprecia dacă buna desfășurare în continuare a procesului penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de libertate a inculpatului P.A.O, ori dacă aceasta se poate realiza și prin liberarea provizorie pe cauțiune.
Din această perspectivă, instanța constată că inculpatul P.A.O este cercetat în stare de arest preventiv pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, deținerea, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deținere de droguri de risc (cannabis și/sau rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și trafic( procurarea, distribuirea, vânzarea-cumpărarea, deținerea și alte operațiuni privind circulația) de droguri de risc(cannabis și/sau rezină de cannabis), fără drept, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, instanța a reținut însă că în ceea ce îl privește pe inculpat, în cauză nu erau indicii decât în ceea ce privește comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 și art. 4 din Legea 143/2000. S-a solicitat prelungirea măsurilor preventive și s-a precizat că urmărirea penală nu a putut fi finalizată datorită complexității acesteia urmând a fi efectuate o serie de constatări tehnico-științifice; percheziții informatice; întocmirea proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice.
În ceea ce privește natura și pericolul social al faptei, este adevărat că infracțiunea cu privire la care există indicii temeinice că ar fi fost comisă de inculpat, în măsura în care se va dovedi că există și că a fost săvârșită cu vinovăție de acesta, este gravă, dar natura și gravitatea nu pot constitui criterii care să excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii.
A considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la judecarea cauzei, este nepermis, fiind contrar legii.
În opinia instanței, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune trebuie să o aibă datele ce țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.
În acest sens, s-a pronunțat CEDO care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile ca familia ( cauza N c. Austriei).
Așadar, dincolo de gravitatea de necontestat a faptelor ce îi sunt imputate inculpatului, ținând seama de stadiul anchetei penale și de ceea ce urmează a se efectua în derularea acesteia, dar având în vedere și vârsta inculpatului, împrejurarea că are un loc de muncă stabil, provine dintr-o familie organizată, este absolvent de studii superioare, instanța apreciază că la această dată liberarea provizorie sub condiție și prin plata unei cauțiuni nu poate afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal. Mai mult, perioada de timp petrecută de inculpat în arest se poate constitui într-un serios avertisment pentru acesta.
În concluzie, Tribunalul constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie, dar apreciază că raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată, scopul măsurii arestării preventive putând fi realizat și prin lăsarea în liberate provizorie a inculpatului, pe cauțiune, cu restrângerea unor drepturi li libertăți, prin instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției că în caz de încălcare cu rea credință a acestor obligații va fi din nou arestat.
Astfel, instanța va admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune și va dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 95 din 12 iulie 2013 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1608a alin. 3 cod procedură penală raportat la art. 1602 alin. 3 cod procedură penală pe timpul liberării provizorii, inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor obligații: să nu depășească limita teritorială a municipiului Craiova decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția municipiului Craiova, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. În baza art. 1602 alin. 31 cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, inculpatul va respecta și următoarele obligații: să nu se apropie de ceilalți inculpați, învinuiți și martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
Se va atrage atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 160/3 alin. 5 cod procedură penală referitoare la cazurile în care cauțiunea nu se restituie.
Văzând și dispozițiile art. 192 cod procedură penală;
