Lipsa probelor din care să rezulte întrunirea cerinţelor prevăzute de art.223 alin. 2 Cod procedură penală
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Hotărâre nr. 29 U din data de 30.07.2015
Simpla acuzație a comiterii de infracțiuni, fie ele grave, nu justifică arestarea preventivă a inculpaților, în contextul în care la dosar nu există probe certe că inculpații ar fi comis toate infracțiunile reținute în sarcina lor. Substanțele cu efect psihoactiv consumate și vândute de inculpați nu constituie substanțe stupefiante, în sensul art. 2 din Legea nr. 339/2005.
Prin încheierea nr. 29/U/2015, în temeiul art. 226 Cod procedură penală, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț.
În baza art. 211 Cod procedură penală, s-a luat față de inculpații C.O.I., C.S.T., G.S.I., I.V.D., M.Ș.N., N.C, T.Ș.V., V.G.C. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, trafic de droguri de risc și deținere fără drept de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 194/2011 și art. 17 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, măsura preventivă a controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, începând cu data de 29 mai 2015.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 202 al. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În cauză, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 al. 1 Cod penal, trafic de droguri de risc și deținere fără drept de droguri de risc, prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzute de art. 16 al. 2 din Legea nr. 194/2000 și art. 17 al. 1 din Legea nr. 194/2000, totul cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
În ceea ce privește prima infracțiune, potrivit dispozițiilor art. 367 al. 6 Cod penal, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Existența unui grup structurat presupune ca membrii grupului să știe unii de existența celorlalți și să existe atribuții clar stabilite în sarcina fiecăruia.
Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent, nu rezultă că inculpații pentru care s-a solicitat arestarea preventivă ar fi constituit un grup infracțional, sau ar fi aderat la un asemenea grup. Astfel, din redarea convorbirilor telefonice interceptate se constată că inculpații nu au discutat niciodată unii cu alții, convorbirile lor fiind purtate cu alte persoane decât coinculpații. În acord cu aspectele relevate de interceptările efectuate sunt și declarațiile date de inculpați în instanță, în care au precizat că se cunosc mai mult din vedere, cu excepția inculpaților C.O.I. și M.Ș.N. De asemenea, inculpata M.Ș.N. a recunoscut că a cumpărat de câteva ori substanțe etnobotanice de la inculpatul V.G. Inculpații au recunoscut că sunt consumatori de produse etnobotanice, pe care și le comandau de pe un site de pe internet, unii dintre ei declarând că au și vândut din substanțele primite.
Este adevărat că în cuprinsul referatului cu propunerea de arestare preventivă este descrisă existența unui grup infracțional, bine structurat pe cinci paliere, inculpații din prezenta cauză putându-se regăsi ca făcând parte din palierul al cincilea, respectiv al persoanelor care primeau substanțe cu efect psihoactiv și le comercializau. Însă așa cum rezultă din actele de urmărire penală, inculpații doar își comandau de pe internet substanțele etnobotanice, primeau coletele și plăteau contravaloarea lor, fără însă a cunoaște de existența grupului infracțional din care făceau parte membrii cu atribuții în primele patru paliere. În aceste condiții, nu există nicio probă sau indiciu temeinic că aceștia cunoșteau că fac parte dintr-un grup infracțional organizat, pentru a se putea reține în sarcina lor comiterea infracțiunii prevăzute de art. 367 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere fără drept de droguri de risc prevăzute de art. 2 al. 1 și respectiv 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, din actele de urmărire penală nu rezultă existența vreunui indiciu că inculpații ar fi comis aceste infracțiuni. Din rezultatul analizelor de laborator efectuate cu privire la substanțele găsite la perchezițiile făcute la domiciliile inculpaților, rezultă că acestea erau substanțe cu efect psihoactiv, respectiv MDMB-CHMICA și AKB-48F, în probele supuse analizei nepunându-se în evidență substanțe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000.
În sarcina inculpaților s-a mai reținut și suspiciunea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 17 al. 1 din Legea nr. 194/2011, respectiv efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege. Și cu privire la această infracțiune, judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit această infracțiune. Nici din declarațiile martorilor, nici din conținutul convorbirilor înregistrate și nici din celelalte acte de urmărire penală nu rezultă că în situațiile în care inculpații vindeau substanțe etnobotanice, le-ar fi dat asigurări cumpărătorilor că acestea sunt autorizate potrivit legii sau că este legală comercializarea lor. Așa cum rezultă din actele dosarului, de cele mai multe ori cumpărătorii erau cei care apelau la persoanele care dețineau substanțe etnobotanice și care erau dispuse să le vândă, astfel că e cert faptul că vânzarea se făcea către persoane care erau deja consumatoare de astfel de produse și care cunoșteau regimul lor.
Din întregul material probator administrat până în prezent, rezultă că inculpații își comandau de pe internet colete cu substanțe cu efect psihoactiv, în principal pentru consum propriu și în subsidiar pentru a le vinde sau a le oferi spre consum persoanelor din anturajul lor, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 16 al. 2 din Legea nr. 194/2011 și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Raportat la aspectele reținute, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 al. 2 Cod procedură penală pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaților, întrucât substanțele cu efect psihoactiv consumate și vândute de inculpați nu sunt substanțe stupefiante, așa cum sunt acestea definite în art. 2 din Legea nr. 339/2005, nefiind înscrise în anexele la Convenția unică din 1961 a Națiunilor Unite asupra substanțelor stupefiante, modificată prin Protocolul din 1972, iar pentru singura infracțiune pentru care există indicii temeinice de vinovăție a inculpaților, pedeapsa este mai mică de 5 ani.
