Luare de mită. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 36 din data de 31.01.2013
Sentința penală nr. 36 din 31 ianuarie 2013 - Tribunalul Arad
În baza art. 254 cod penal, rap la art. 6,7 alin 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 3201 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul T.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 12 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 3201 cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 3201 cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal, interzice exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În condițiile art. 65 cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, lit. b, c cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 cod penal deduce prevenția de la 03.12.2012 la zi, iar în baza art. 350 cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. e cod penal, confiscă de la inculpat următoarele bunuri ridicate de la inculpat cu ocazia perchezițiilor: -imprimanta "CANON"; md.210 , culoare alb negru, cu cablu de date și cablu de alimentare, -costum gri, mărimea 56, inscripționat "Diego Balotelli";, haină piele maro, îmblănită, mărimea XXXL, inscripționată "Unicorn";, 1 pereche pantofi piele, culoare neagră, mărime 42, cu șireturi, "Best Walk";, 1 pereche pantofi piele, culoare neagră, mărime 42, fără șireturi, "Best Walk";.
În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul T.V. a fost angajat din luna iulie 2012 in cadrul Secției a-II-a de Politie a mun. Arad, in calitate de agent șef adjunct. Anterior, în perioada aprilie-iulie 2012 acesta a lucrat în cadrul D. G. I. P. I. Arad, iar în perioada ianuarie 2004-martie 2012 inculpatul a fost angajat în cadrul I.J.P.F.Arad, în calitate de polițist de frontieră.
Astfel, conform fișei postului, încheiată la data de 01.08.2012, printre atribuțiile principale de serviciu ale inculpatului se numărau și identificarea factorilor de risc privind ordinea publica și siguranța cetățeanului, identificarea măsurilor comune de prevenire și combatere a faptelor antisociale, precum și culegerea de date și informații utile muncii de poliție cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, inclusiv pentru documentarea activității ilicite a persoanelor aflate în atenția poliției.
Totodată, potrivit disp. art.26 din Legea 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inculpatul avea următoarele atribuții principale, care decurgeau din lege:
-apărarea vieții, integrității corporale și a libertății persoanelor, a proprietății private și publice si a celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale comunității;
-aplicarea măsurilor de menținere a ordinii și liniștii publice, a siguranței cetățeanului, de prevenire și combatere a fenomenului infracțional și de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viata, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității;
-realizarea de activități de prevenire și combatere a corupției, a criminalității económico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracțiunii în domeniul informaticii și a crimei organizate;
-desfășurarea, potrivit competenței, de activități pentru constatarea faptelor penale și efectuarea de cercetări în legătură cu acestea;
-desfășurarea de activități de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătorești, precum și a persoanelor dispărute;
La data de 08.11.2012, respectiv 13.11.2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a fost sesizat, prin denunțul formulat de numitul P.F., respectiv prin denunțul formulat sub altă identitate de către numitul P. V., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită, folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității și complicitate la furt calificat, toate în formă continuată, prevăzute de art. 254 rap. la art.6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 C. pen., art. 12 lit.b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 C. pen și art. 26 C.pen. rap. la art.208 alin. 1, art.209 alin.l lit.a, e din C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C. pen, constând în aceea că, începând cu anul 2012, in mod repetat, inculpatul, în schimbul unor foloase materiale constând în bunuri care proveneau din comiterea unor infracțiuni de furt, nu și-a îndeplinit in mod corespunzător atribuțiile de serviciu, printre care se număra și furnizarea de informații ce nu sunt destinate publicității autorilor infracțiunilor de furt, în scopul îngreunării urmăririi penale a acestora și, totodată, a pus la dispoziția autorilor furturilor unul din autoturismele sale pentru transportul bunurilor sustrase.
Astfel, în cursul anului 2011, numitul C.S.Ș., i-a fost prezentat inculpatului, de către fratele acestuia din urmă, ocazia cu care inculpatul i-a spus numitului Căciulă, profesia pe care o avea.
Prin intermediul numitului C.Ș., inculpatul i-a cunoscut ulterior și pe numiții A.I., P.F. și P.V., persoane împreună cu care C.S. a comis, de-a lungul timpului, mai multe fapte de furt.
Din certificatul de cazier se reține că numitul C.S.Ș. a fost cercetat și condamnat în repetate rânduri, pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt, aceasta fiind de altfel principalul sau mijloc de subzistență.
Astfel, după ce a stabilit o relație de prietenie cu C.S.Ș., inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, urmărind obținerea unor foloase in urma săvârșirii acestor fapte.
În acest sens, inculpatul, luând cunoștință, în virtutea calității sale profesionale, de informații cu privire la diverse acțiuni sau razii ale poliției în zona unor magazine in cadrul cărora persoanele mai sus menționate comiteau infracțiuni de furt, acesta le furniza autorilor furturilor aceste informații, in schimbul obținerii unor foloase materiale.
Totodată, inculpatul luând la cunoștință în cadrul unei ședințe de lucru despre faptul ca numitul A.I. este căutat de către organele de poliție, fiind suspectat de săvârșirea unor infracțiuni de furt, ocazie cu care a și fost prezentată fotografia acestuia, a comunicat aceste informații numitului A. I., în prezenta numiților P.F. și C.S., spunându-i totodată acestuia că ar fi mai bine să plece din țară o perioada de timp.
În schimbul informațiilor comunicate, inculpatul i-a solicitat numitului A. I. să-i dea o imprimantă pe care acesta din urmă a sustras-o anterior dintr-o grădiniță din loc. Vladimirescu, imprimantă care a fost identificată și ridicată ulterior de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției efectuate, fiind restituită unității de unde a fost sustrasă.
Astfel, în schimbul sprijinului acordat infractorilor, ori pentru a le asigura protecția și pentru a nu sesiza organele competente în vederea întocmirii de dosare penale acestora - conform atribuțiilor care-i reveneau - inculpatul le-a solicitat în repetate rânduri, să sustragă diverse bunuri de care avea nevoie, printre care obiecte de îmbrăcăminte, jucării, articole pentru construcții si aparatură tehnică, bunuri care ulterior erau remise inculpatului, fără ca acesta să plătească vreo suma de bani pentru bunurile primite sau pentru care plătea o parte din prețul bunurilor sustrase.
În cursul lunii noiembrie, fiind ziua de naștere a fiicei inculpatului, acesta i-a solicitat numitului C.S.Ș. să sustragă mai multe jucării, printre care o păpușă "Barbi";, un căluț "Tesi"; și un mini-lap-top, pe care urma să le dea cadou fiicei sale, aceste aspecte rezultând atât din declarația martorului C.S. Ș., cât și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi.
De asemenea, în cursul aceleiași luni, inculpatul s-a deplasat împreună cu numitului C.S., cu autoturismul personal, la magazinul Praktiker, unde i-a indicat acestuia din urmă mai multe obiecte de care avea nevoie pentru o instalație de încălzire, obiecte care urmau să fie sustrase de către numitul C. Astfel, acesta din urma a sustras obiectele indicate de inculpat, după care s-a deplasat in parcarea din fața magazinului, unde era așteptat în mașină de către T.V., a urcat în acesta, și i-a predat inculpatului bunurile sustrase, pentru care acesta din urmă nu a plătit nici o suma de bani.
Aspectele mai sus menționate rezultă din declarația martorului C.S. Ș., din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi, precum și din procesul verbal întocmit cu ocazia filajului efectuat în cauză.
În același sens, în luna septembrie, întrucât inculpatul urma să participe la o nuntă, acesta le-a solicitat numiților A.I. și C.S. să sustragă un costum bărbătesc nr. 56, pe care acesta urma să-1 poarte la nuntă, discuția în acest sens având loc în fața market-ului de lângă MALL - ul ATRIUM, unde în ziua respectivă s-au întâlnit cu toții la cafea. Imediat după aceasta, cei trei s-au deplasat cu autoturismul inculpatului la magazinul Ziridava, de unde numiții C.Ș. și A.I. urmau să sustragă costumul. Astfel, inculpatul a parcat mașina pe str.30 Decembrie, iar cei doi au intrat în magazinul Ziridava, de unde, de la un raion, au sustras două costume bărbătești, nr.46 și 48, pe care le-au adus inculpatului. întrucât costumele nu au fost pe măsura acestuia, de la magazinul Ziridava cei trei s-au deplasat tot cu autoturismul inculpatului, condus de acesta din urma, la mall-ul Atrium, pentru a sustrage un alt costum. Ajuns în apropierea mall-ului inculpatul a parcat autoturismul în parcarea din fața Băncii Românești, iar C. și A. s-au deplasat in incinta mall-ului, de unde, de la un magazin, au sustras un costum de culoare gri metalizat, nr.56, pe care i l-au dat inculpatului, fără a primi în schimb vreo suma de bani.
Fiind prezentat martorilor A.I. și C.S.Ș. un costum de culoare gri, care a fost ridicat la percheziția domiciliară efectuată inculpatului, acesta a fost recunoscut ca fiind cel sustras din magazinul Atrium pentru inculpat.
De asemenea, în aceeași zi în care au fost sustrase costumele, inculpatul a comandat persoanelor mai sus menționate să sustragă pentru el o servietă din piele, de la unul dintre magazinele din mall-ul Atrium, însă cu toate că aceștia au încercat timp de două ore să sustragă bunul comandat, nu au reușit, întrucât nu au avut condițiile favorabile în acest sens.
Acest aspecte rezultă atât din declarația martorului A.I., cât si din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice întocmite în cauză.
În același sens, tot în aceiași perioadă, inculpatul le-a solicitat numiților C. și Al. să sustragă pentru el o pereche de pantofi nr. 43, astfel că cei doi au sustras din incinta magazinului Leonardo o pereche de pantofi, având mărimea indicată, pe care au predat-o inculpatului, fără a primi nici o sumă de bani în schimb.
Fiind prezentată martorului A.I. o pereche de pantofi cu șiret nr.43, care a fost ridicată la percheziția domiciliară, acesta a recunoscut pantofii ca fiind cei sustrași din magazinul Leonardo.
De asemenea, din probele administrate în cauză, rezultă că la sfârșitul lunii august 2012, numiții C., L. și A. s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat, la mall-ul Armonia din loc. Arad, de unde C. împreună cu L. au sustras un număr de 6 perechi de mocasini, din care o pereche i-a fost remisă inculpatului pentru serviciul prestat, respectiv pentru transportul efectuat, fără a plăti nici o sumă de bani pentru aceștia.
Fiind prezentată martorului A.I. o pereche de pantofi mocasini de culoare neagră, care a fost ridicată la percheziția domiciliară efectuată inculpatului, acesta a recunoscut pantofii ca fiind cei sustrași din magazinul Armonia si predați inculpatului.
Totodată, în cursul anului 2012, inculpatul, în repetate rânduri, le-a împrumutat numiților C.S.Ș., A.I., P.F. si altor prieteni ai acestora, unul dintre autoturismele proprietate personală, marca Dacia Papuc, cu nr. de înmatriculare AR-82-TLD, de culoare albastră, pentru a se deplasa la locul comiterii infracțiunilor de furt și pentru a transporta bunurile sustrase, iar de multe ori inculpatul îi însoțea pe aceștia în calitate de șofer, în schimbul obținerii unor foloase materiale. în acest sens menționăm că în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul le-a împrumutat numiților C.S., A.I., P.F. și L. C. autoturismul anterior menționat, pentru a se deplasa in loc. Oradea în vederea săvârșirii unor infracțiuni de furt, ocazie cu care infractorii au sustras din incinta mall-ului Lotus mai multe bunuri, printre care și o geaca de piele îmblănită, pe care au dat-o inculpatului in schimbul ajutorului dat de acesta, geacă care a fost identificată și ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului, fiind ulterior recunoscută de autorii infracțiunii de furt.
În discuțiile telefonice purtate cu infractorii aceștia i se adresau inculpatului cu apelativul "domn director" sau "vameșul", fiind poreclit printre infractori ca fiind "tata hoților".
De asemenea, în prezent numiții C.S.Ș., A.I., P.F. si F.D.A. au fost trimiși in judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, printre care și cele descrise anterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 6757/P/2012, dosar in care s-a autorizat înregistrarea convorbirilor telefonice dintre aceștia, precum si cele efectuate de la postul telefonic cu nr. 0740 872 877 - aparținând inculpatului, astfel că în temeiul disp. art. 91 ind. 1 al. 5 C. pr. pen, convorbirile telefonice înregistrate au fost folosite și în prezenta cauză, întrucât din conținutul acestora au rezultat date privitoare la săvârșirea unor infracțiuni din cele prevăzute de art. 91 ind. 1 al 1 si 2 Cod procedură penală de către inculpat.
Instanța a apreciat că probatoriul administrat, confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă, activitatea infracțională a inculpatului.
Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele inculpatului sunt dovedite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
Analizând starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta inculpatului de a primi diverse sume de bani ca să nu-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal .
Fapta aceluiași inculpat care, începând cu anul 2012, în mod repetat, în schimbul unor foloase materiale constând în bunuri care proveneau din comiterea unor infracțiuni de furt, nu și-a îndeplinit in mod corespunzător atribuțiile de serviciu, printre care se număra și furnizarea de informații ce nu sunt destinate publicității autorilor infracțiunilor de furt, în scopul îngreunării urmăririi penale a acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire a informațiilor nedestinate publicității comisă în formă continuată prev. art. 12 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în mod repetat, a comandat obținerea unor bunuri prin activități infracționale de furt, în scopul de a obține pentru sine și pentru altul foloase necuvenite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal .
Admițând cererea formulată de inculpat, pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei, în vederea atingerii dublului scop preventiv și educativ al acesteia, instanța a ținut seama de: dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de impactul acțiunii ilicite asupra opiniei publice, de persoana inculpatului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în special, de împrejurările în care faptele au fost săvârșite.
Cu privire la persoana inculpatului, a mai reținut lipsa antecedentelor penale, că este cetățean român, are studii medii, este căsătorit, iar din referatul de evaluare se reține că acesta are un comportament adecvat în societate.
Instanța a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să contribuie la atingerea scopurilor acesteia, în raport tocmai cu gravitatea faptelor comise, prin prisma calității avute de inculpat, aceea de polițist, care avea obligații de respectare a legii în exercitarea atribuțiilor concrete, menite să confere încredere sistemului judiciar. Inculpatul a încălcat aceste îndatoriri așa încât modalitatea privativă de libertate este necesară pentru atingerea scopului pedepsei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul T.V. În motivarea apelului formulat, inculpatul arată că sentința penală apelată este nelegală deoarece se bazează pe un probatoriu nelegal administrat, fals precum și prin inducerea în eroare a inculpatului de către apărătorii aleși care l-au determinat împreună cu procurorul de caz să recunoască săvârșirea faptelor cu promisiunea că va primi o pedeapsă cu suspendare și va fi pus în libertate.
Susține că întreaga urmărire penală este constituită ca urmare a denunțurilor a doi infractori - P.F. și L.C., iar denunțul acestuia din urmă s-a făcut ca urmare a propunerii polițiștilor ca acesta să declare mincinos în ce-l privește pe T.V., beneficiind de nearestarea sa și netrimiterea în judecată pentru mai multe infracțiuni de furt.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de complicitate la furt calificat dar nu s-a stabilit obiectul material al sustragerilor, nu s-a stabilit datele când au fost comise aceste fapte și nici prejudiciul produs, nefiind audiată nici o parte vătămată, neexistând astfel probe că inculpatul ar fi participat sub orice formă la comiterea acestor infracțiuni.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor acte materiale de luare de mită fără să fie cercetați și presupușii făptuitori ai dării de mită.
Se mai arată că autorizațiile de ascultare a convorbirilor telefonice sunt nelegale deoarece sunt emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosare care nu există și care îi priveau pe inculpații C.S., A.I., F. D.A., P.F.. Conform art. 912 alin. 5 Cod procedură penală: "Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. 1 și 2";, iar art. 911 alin. 2 Cod procedură penală "convorbirile pot fi autorizate…, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție";, astfel încât în condițiile în care procurorul nu reținea una din faptele prevăzute de Legea 78/2000 nu putea folosi înregistrările în alt dosar, respectiv cel al inculpatului T.
Inculpatul mai susține în motivele de apel că recunoașterea după fotografie făcută de P.F. este nelegală deoarece inculpatul nu-l cunoaște, iar persoanele din fotografii sun asemănătoare, doar inculpatul având altfel de trăsături, nu s-a dovedit că inculpatul a oferit informații lui A.I. că este căutat, nefiind audiați și martori cu privire la acest aspect. Denunțătorul nu pomenește în declarația sa că a luat la cunoștință în mod nemijlocit de săvârșirea unei infracțiuni, ci doar că a auzit de la numiții A.I. și C.Ș. S. despre implicarea inculpatului T.
Precizează că în timpul în care inculpatul a fost în arest, a fost contactat de martorii din această cauză (A.I. și P.F.) pentru ca în schimbul unor sume de bani să dea declarații care să-l disculpe.
În memoriul cuprinzând motivele de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a criticat sentința în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei față de prevederile art. 72 Cod penal, fără a fi avut în vedere pericol social al faptei și al făptuitorului, care, deși trebuia să asigure respectarea legii, a înțeles să devină o persoană care proteja o grupare specializată de hoți.
Procurorul a criticat sentința și pentru nelegalitate în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a-i interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c ca pedeapsă accesorie, deși a fost interzisă exercitarea acestui drept ca pedeapsă complementară.
De asemenea, instanța a omis să dispună confiscarea autoturismului, proprietatea inculpatului care a fost folosit în mod constant la săvârșirea infracțiunilor de furt.
Analizând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpat prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile martorilor F.D.A., C.S.Ș., A.I., P.F., P.V. și a martorilor asistenți H.I. și B.O.G., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces verbal de recunoaștere după fotografie, procesul verbal de percheziție și declarațiile inculpatului. Inculpatul a recunoscut faptele în fața instanței, aplicându-se procedura reglementată de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Curtea reține că în calea de atac a apelului, inculpatul revine asupra declarației de recunoaștere a vinovăției invocând, astfel cum au fost prezentate mai sus motive de nelegalitate a probatoriului.
Instanța de apel apreciază că prima instanță, pe baza probatoriului mai sus enunțat a stabilita corecta starea de fapt.
Astfel, inculpatul, începând cu anul 2012, în mod repetat, acesta, în schimbul unor bunuri care proveneau din comiterea unor infracțiuni de furt, a furnizat informații ce nu sunt destinate publicității autorilor, a pus la dispoziția autorilor chiar și unul dintre autoturismele sale personale pentru transportul bunurilor sustrase și nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, în scopul îngreunării urmăririi penale împotriva autorilor infracțiunilor de furt.
Inculpatul în cunoștea pe martorul C.S.Ș. încă din cursul anului 2011, prin intermediul acestuia cunoscându-i și pe ceilalți martori.
Inculpatul cunoștea că martorul C. se ocupa cu furtul din magazine și acorda sprijin acestuia și martorului A.I. informându-i despre acțiunile poliției în sensul depistării autorilor unoe infracțiuni de furturi
Totodată, luând la cunoștință în cadrul unei ședințe de lucru despre faptul ca numitul A.I. este căutat de către organele de poliție, fiind suspectat de săvârșirea unor infracțiuni de furt, a comunicat aceste informații numitului A.I., în prezenta numiților P.F. și C.S., spunându-i totodată acestuia că ar fi mai bine să plece din țară o perioadă de timp.
În schimbul informațiilor comunicate, inculpatul i-a solicitat numitului A.I. să-i dea o imprimantă pe care acesta din urmă a sustras-o anterior dintr-o grădiniță din loc. Vladimirescu, imprimantă care a fost identificată și ridicată ulterior de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției efectuate, fiind restituită unității de unde a fost sustrasă.
Începând cu luna februarie 2012, inculpatul a solicitat martorilor A.I. și C. S.Ș. că îi comunice ce bunuri au mai furat, pentru a analiza dacă are nevoie de unele din aceste bunuri, iar ulterior comiterii faptelor de către martori, inculpatul a cumpărat diverse bunuri cum ar fi încălțăminte, produse cosmetice sau îmbrăcăminte, iar uneori îi contacta atunci când inculpatul avea nevoie ca martorii să sustragă anumite bunuri, bunuri pentru care plătea o sumă foarte mică de bani sau nu plătea de loc. În cazul unora din faptele săvârșite de C.S.Ș. și A.I., inculpatul le-a împrumuta autoturismul proprietate personală Dacia Papuc cu nr. de înmatriculare AR-82-TLD, de culoare albastră, pentru a se deplasa la locul comiterii infracțiunilor de furt și pentru a transporta bunurile sustrase, iar de multe ori inculpatul îi însoțea pe aceștia în calitate de șofer, în schimbul obținerii unor foloase materiale.
În cursul lunii septembrie 2012, întrucât inculpatul urma să participe la o nuntă, acesta le-a solicitat numiților A.I. și C.S. să sustragă un costum bărbătesc nr. 56, astfel că s-au deplasat cu autoturismul inculpatului, condus de acesta din urma, la mall-ul Atrium. Ajuns în apropierea mall-ului, numiții C. și A. s-au deplasat în incinta mall-ului, de unde, de la un magazin, au sustras un costum de culoare gri metalizat, nr. 56, pe care i l-au dat inculpatului, fără a primi în schimb vreo sumă de bani.
De asemenea, în aceeași zi în care a fost sustrase costumul, inculpatul a comandat persoanelor mai sus menționate să sustragă pentru el o servietă din piele, de la unul dintre magazinele din mall-ul Atrium, însă cu toate că aceștia au încercat timp de două ore să sustragă bunul comandat, nu au reușit, întrucât nu au avut condițiile favorabile în acest sens.
Acest aspecte rezultă atât din declarația martorilor C.S.Ș. și A.I., cât și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice întocmite în cauză.
În același sens, tot în aceeași perioadă, inculpatul le-a solicitat numiților C. și A. să sustragă pentru el o pereche de pantofi nr. 43, astfel că cei doi au sustras din incinta magazinului Leonardo o pereche de pantofi, având mărimea indicată, pe care au predat-o inculpatului, fără a primi nicio sumă de bani în schimb.
Tot în cursul lunii septembrie 2012, cei doi au sustras la cererea inculpatului și o haină de piele, care a fost găsită la percheziția domiciliară.
În luna octombrie 2012, inculpatul a cumpărat de la A.I. o mașină de spălat cu privire la care nu s-a putut stabili că inculpatul a cunoscut că provine dintr-o infracțiune de furt și o imprimantă marca Canon care a fost sustrasă de martorul A.I. dintr-o grădiniță și despre care inculpatul știa că provine din infracțiunea de furt.
În cursul lunii noiembrie 2012, fiind ziua de naștere a fiicei inculpatului, acesta i-a solicitat numitului C.S.Ș. să sustragă mai multe jucării, printre care o păpușă "Barbie";, un căluț "Tesi"; și un mini-lap-top, pe care urma să le dea cadou fiicei sale, aceste aspecte rezultând atât din declarația martorului C. S. Ș., cât și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi.
De asemenea, în cursul aceleiași luni, inculpatul s-a deplasat împreună cu numitului C.S., cu autoturismul personal, la magazinul Praktiker, unde i-a indicat acestuia din urmă mai multe obiecte de care avea nevoie pentru o instalație de încălzire, obiecte care urmau să fie sustrase de către numitul C. Astfel, acesta din urma a sustras obiectele indicate de inculpat, după care s-a deplasat în parcarea din fața magazinului, unde era așteptat în mașină de către T.V., a urcat în acesta și i-a predat inculpatului bunurile sustrase, pentru care acesta din urmă nu a plătit nicio sumă de bani.
În cursul lunii noiembrie 2012, când martorul A.I. a fost depistat de organele de poliție, a luat legătura cu martorul C. solicitându-i acestuia să transmită inculpatului să nu mai folosească cartela Vodafone utilizată de inculpat în convorbirile cu A.I..
În ceea ce privește încadrarea juridică, fapta inculpatului de a primi de la martorii C. și A. diferite bunuri provenind din infracțiuni de furt, pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, respectiv luarea măsurilor legale ce se impun față de numiții A., F., P. și C., autori a mai multor furturi întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 Cod penal.
Având în vedere atribuțiile de serviciu ale inculpatului astfel cum rezultă din fișa postului, în mod corect au fost reținute și dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000.
Fapta inculpatului constând în anunțarea martorilor cu privire la raziile efectuate de poliție în scopul identificării autorilor unor infracțiuni de furt, precum și anunțarea martorului A.I. despre faptul că este căutat de poliție, în scopul obținerii unor foloase necuvenite întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000.
De asemenea, cumpărarea și primirea în mod repetat de bunuri știind că provin din infracțiunea de furt precum și punerea la dispoziție a autorilor furturilor a autoturismului personal ori transportul autorilor unei infracțiuni de furt constituie complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt
Astfel, potrivit art. 26 din Codul penal, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă promisiunea nu mai este îndeplinită.
Faptele inculpatului care, anterior săvârșirii unei infracțiunii de furt, a acceptat să-i transporte pe autori cu autoturismul său la locul sau a împrumutat autoturismul în același scop și a primit în mod repetat bunuri provenind din furturile comise, constituie complicitate la infracțiunea de furt. În practica judiciară s-a stabilit în mod constant că încadrarea juridică corectă a faptei de a primi, în mod repetat, bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei fapte penale, este aceea de complicitate la furt calificat în formă continuată, și nu de tăinuire, deoarece prin atitudinea sa repetată de primire a bunurilor respective inculpatul i-a ajutat pe autorii sustragerilor, întărindu-le convingerea că activitatea lor este ușurată, având asigurată valorificarea.
De asemenea, în mod corect s-a reținut săvârșirea faptelor în formă continuată.
Instanța de apel apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite de probele administrate în faza de urmărire penală, astfel încât în mod corect prima instanță a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.
Instanța reține că interceptările convorbirilor telefonice au fost corect administrate, solicitându-se acvirarea unor interceptări efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 6757/P/2012 și care au fost legal autorizate, fiind incidente dispozițiile art. 912 alin 5 și art. 911 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Totodată, se reține că, raportat la probatoriul administrat, este lipsit de relevanță juridică împrejurarea că martorii audiați sunt "infractori"; cum se susține în motivele de apel de vreme de nu există nici un indiciu că acestea nu sunt corespunzătoare adevărului, declarațiile acestor martori coroborându-se între ele, antecedența penală a martorilor neputând duce la catalogarea declarațiilor ca fiind mincinoase.
De asemenea nu are relevanță sub aspectul reținerii infracțiunii de luare de mită împrejurarea că autorii infracțiunii de dare de mită nu au fost trimiși în judecată.
Este de observat că, dacă după ascultarea inculpatului, instanța admite cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201Cod procedură penală, după acest moment inculpatul nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit sa prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres).
Printr-o decizie pronunțată în 19 iunie 2012, cu nr. 2138, Înalta Curte de Casație a reținut că: "în calea de atac, dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voință privind judecata potrivit procedurii simplificate, după momentul când el a fost întrebat asupra acestui aspect, și că, revenirea lui asupra manifestării de voință în fața instanței de apel nu mai este posibilă";.
Este adevărat că decizia citată se referă la situația recunoașterii vinovăției în calea de atac, însă pentru aceleași rațiuni, inculpatul nu poate reveni nici asupra declarației date în aceste sens în fața primei instanțe.
Instanța de apel apreciază că un atare consimțământ poate fi înlăturat numai dacă se dovedește că a fost luat prin constrângere, fie ea chiar morală, însă în cazul de față nu se poate susține că inculpatul, fost agent de poliție judiciară ar fi putut să accepte această recunoaștere datorită promisiunilor avocaților și procurorului că va primi o pedeapsă cu suspendare din moment ce acesta are, sau ar fi trebuit să aibă suficiente cunoștințe juridice în temeiul cărora cunoștea că pedeapsa și modul de individualizare a executării sunt fixate de instanța de judecată și nu de procuror.
Referitor la împrejurarea că nu s-a dovedit că inculpatul a luat cunoștință datorită funcției deținute de faptul că numitul A.I. este urmărit de organele de poliție, instanța de apel reține că, în chiar declarația dată în faza de urmărire penală, când nu a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise, inculpatul a precizat totuși că la o ședință de lucru a fost prezentată fotografia lui A.I. solicitându-se polițiștilor să fie căutat pentru cercetări, fiind suspect pentru comiterea unor furturi.
De asemenea, din declarația martorilor asistenți rezultă că denunțătorul P.F. l-a identificat pe inculpat dintr-o planșă fotografică ce prezenta patru persoane, fiind mai puțin relevant că trei din aceste persoane aveau trăsături fizionomice apropiate, însă nici acest aspect nu este real, persoanele fotografiate având însușiri fizionomice diferite.
Nu are relevanță nici împrejurarea -nedovedită că în timpul arestului, inculpatul ar fi fost șantajat de către martori pentru schimbarea declarațiilor în schimbul unor sume de bani, din moment ce, așa cum s-a arătat nu există indicii din care să rezultă că declarațiile martorilor ar fi necorespunzătoare adevărului.
În ce privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că prin sentința penală apelată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunile săvârșite de omor aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul persoanei și relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor acte de corupție de către funcționari, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Instanța de apel apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului cu executare în regim de detenție. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că acestuia i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a și b, cu excepția dreptului de a alege Cod penal. Prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Prin urmare, instanța de apel reține că, în mod corect prima instanță a interzis numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b Cod penal - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedepse accesorii deoarece în prezenta cauză, inculpatul a fost condamnat pentru fapte săvârșite în exercitarea funcției de agent de poliție, astfel încât interzicerea dreptului prevăzut de lit. b este suficientă, inculpatul, la săvârșirea faptei nefolosindu-se de profesia sa ci de funcția sa.
Referitor la confiscarea autoturismului proprietate personală a inculpatului - Dacia Papuc cu nr. de înmatriculare AR-82-TLD, instanța de apel își însușește punctul de vedere al primei instanțe în sensul că folosirea autoturismului respectiv nu a fost determinantă pentru comiterea faptelor în sensul că martorii nu au sustras bunuri de o asemenea cantitate, astfel încât transportul bunurilor cu autoturismul să fi fost absolut indispensabil. Prin urmare, în mod corect, prima instanță nu a dispus confiscarea acestui autoturism.
Prin decizia penală nr. 60/A din 20 martie 2013 Curtea de Apel Timișoara în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins apelurile declarate, ca nefondate.
În temeiul art. 383 alin. 11 C.pr.pen. cu referire la art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, a dedus în continuarea arestul preventiv din data de 31.01.2013 la zi.
Inculpatul T.V. a declarat recurs împotriva acestei decizii și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2532 din 2 septembrie 2013 a admis recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr.60/A din 20 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală, a casat decizia penala atacata și în parte sentința penală nr.36 din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad și rejudecând: a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, constatând că a fost aplicat și un spor de 6 luni închisoare. În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.254 Cod penal raportat la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal într-o singură infracțiune și anume cea prevazută de art.254 Cod penal raportat la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În baza art.254 Cod penal rap. la art.6,7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.320/1 Cod procedura penala, condamnă pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată. Conform art.65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe o durată de 3 ani. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporeste la 3 ani și 6 luni închisoare. Pe durata și în condițiile art.71 Cod penal, interzice exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal. Conform art.35 alin.1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe o durată de 3 ani. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenția de la 3 decembrie 2012 la 2 septembrie 2013.
