Luarea măsurii preventive a controlului judiciar. Judecarea cererii în lipsa. Soluţionarea cererii în lipsa avocatului echivalează cu încălcarea dreptului la apărare. Nulitate absolută. (art. 281 Cod procedură penală).
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Hotărâre nr. 26 din data de 24.02.2015
Luarea măsurii preventive a controlului judiciar. Judecarea cererii în lipsa. Soluționarea cererii în lipsa avocatului echivalează cu încălcarea dreptului la apărare. Nulitate absolută. (art. 281 Cod procedură penală).
Curtea de Apel Oradea, secția penală, încheierea judecătorului de cameră preliminară nr.26 din 24 februarie 2015
Prin încheierea penală pronunțată la data de 11 februarie 2015 de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, s-a constatat încetarea de drept a măsurii controlului judiciar luată față de inculpați prin ordonanța procurorului pe perioada 10.01.2014 - 06.01.2015.
În baza art. 348 și art. 214 rap. la art. 211 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, printre alții, față de inculpații R.I. (fost R.) I. F., R. M., G. A., R. R., R. P., C. D., C.C.
În baza art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus ca pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la I.P.J. Bihor - Biroul Supraveghere Judiciară - Serviciul de Investigații Criminale - Circumscripția Judiciară Oradea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) lit. a și d din Codul de procedură penală, pe timpul controlului judiciar, li s-a impus inculpaților să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a județului Bihor, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; d) să nu se apropie de părțile civile și de martorii indicați în rechizitoriu și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
În baza art. 215 alin. (3) din Codul de procedură penală, li s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alineat 5 Cod procedură penală s-a dispus ca o copie a încheierii se comunică cu inculpații, P. M.O., S. P. C. de E. a P.O. și I.P.J. B.- B. S. J.- S. de I.C. - C.J.O..
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - S.T.O., au fost trimiși în judecată inculpații R. I., C. D., D.(fost R.) I. F., R. M., G. A., R. R., R.C., R. P., C. C, R. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din L 39/2003 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din L 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal; art. 13 lin. 1 și 3 din L 678/2001 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 29 alin. 1 lit. a din L 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal și art. 5 din Codul penal.
S-a reținut că în perioada 2008 - 2013, inculpații au constituit un grup infracțional organizat de tip familial în scopul racolării persoanelor sărace și nevoiașe, cu predilecție din satul S., jud. B., pe care le-a transportat și găzduit în Irlanda în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei.
Astfel, în perioada 2008 - 2011, au racolat, transportat și găzduit în Irlanda un nr. de 6 victime identificate (V. R., K. A. T., M.C.C., A. Q.G., V. F. și O. V.) pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei, obținând un folos material de 70.000 euro (așa cum rezultă din declarațiile victimelor).
În perioada 2007 - 2013, inculpații au trimis, prin sistemul de curierat rapid W. U. suma de 130.265 euro provenită din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și cerșetorie.
Totodată, față de inculpații R. I. și R. P. s-a reținut faptul că în perioada 2007 - 2011 și-au exploatat copiii lor minori R.S. (începând de la 14 ani) și R. S. (începând de la 3 ani) prin obligarea acestora la practicarea cerșetoriei.
Față de inculpați, pe timpul urmăririi penale, în perioada 10.01.2014 - 06.01.2015, procurorul a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și în continuare măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a expirat la data trimiterii inculpaților în judecată ca urmare a expirării termenului și a încetării scopului pentru care a fost luată.
Totodată, organul de urmărire penală, prin constatarea încetării de drept a măsurii preventive luate față de inculpați, a avut în vedere și Decizia nr. 712/2014 a Curții Constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 - 217 din Codul de procedură penală ca urmare a neprevederii duratei pentru care a fost dispusă această măsură.
Prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2015 D.I.I.C.O.T. - S.T.O. a formulat o cerere de luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpați, apreciindu-se că luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe timpul desfășurării judecății cauzei este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în concret, pentru împiedicarea inculpaților de a influența victimele pe care le-au exploatat în Dublin - Irlanda și de a denatura astfel realitatea.
În motivare s-a arătat că în perioada 22 - 26.01.2015, victimele V. F. și O.V. s-au prezentat, din proprie inițiativă, la lucrătorii de poliție din cadrul BCCO O. unde au dat declarații prin care și-au exprimat poziția de retragere a declarațiilor date în faza de urmărire penală împotriva inculpaților C. D. și R. P. S-a apreciat că această împrejurare dovedește faptul că cele două victime au fost contactate, după comunicarea soluției cu privire la inculpata decedată R.E., de către inculpații care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. … D/P/2010 cu scopul de a-și retrage declarațiile date în faza de urmărire penală. Totodată, s-a reținut că există bănuiala legitimă că au fost contactate și celelalte victime ale exploatării prin cerșetorie pentru a-și retrage declarațiile date în faza de urmărire penală.
Față de aceste considerente s-a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe timpul desfășurării judecății cauzei.
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de cameră preliminară a constatat ca fiind încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpați prin ordonanța procurorului pe perioada 10.01.2014 - 06.01.2015, raportat la dispozițiile art. 241 alin.1 lit. a din Codul de procedură penală.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat îndeplinite condițiile art. 348 rap. la art. 214 din Codul de procedură penală pentru a se dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați, constatând totodată și îndeplinirea condițiilor prev. de art. 211 din Codul de procedură penală privind luarea acestei măsuri și, ca urmare, a admis cererea reprezentantului parchetului de luare a măsurii controlului judiciar, măsură pe care a dispus-o pe o durată de 60 zile conform modificărilor aduse dispozițiilor Codului de procedură penală cu privire la durata acestei măsuri prin disp. art. 215/1 alin. 7 raportat la faptul că inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii unor infracțiuni grave, activitatea infracțională desfășurându-se de o grupare infracțională organizată constituită din inculpații prezenți.
Astfel, s-a constatat că faptele sus-menționate reclamă în continuare măsuri preventive apte să conducă la împiedicarea continuării activităților infracționale, la încercarea de diminuare a efectelor unor astfel de fapte, la estomparea unui astfel de fenomen care afectează grav buna desfășurare a relațiilor sociale, să asigure buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii celor acuzați de implicarea în astfel de fapte dar și să prevină săvârșirea unor alte asemenea infracțiuni.
Ca urmare, față de toate argumentele de fapt și de drept expuse judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se impune luarea măsurii controlului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat contestații inculpații R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R. R., G. A., R. P., C.D. și C. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Inculpații R. I., D.(fost R.) I. F., R. M. și R. R., prin apărător ales, au solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și, în consecință, să se constate că această încheiere este nelegală, întrucât s-au avut în vedere alte temeiuri de drept, și anume prevederile art. 348 raportat la art. 214 și 211 din Codul de procedură penală, în loc să se facă aplicarea dispozițiilor tranzitorii din OUG nr. 82/2014.
În motivare s-a arătat că această cauză a fost înregistrată la data de 06.01.2015, iar măsura controlului judiciar a fost instituită la data de 10.01.2015. În acest context, conform dispozițiilor legale în materie (primează dispozițiile tranzitorii ale art. II din OUG nr. 82/2014 care stipulează că măsura preventivă a controlului judiciar aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial la data de 15.12.2014, continuă și se menține până la efectuarea verificării prevăzute la alin. 2 al art. II din această ordonanță, care stipulează că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe (termen limită - 15.02.2015), judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri sau dacă există temeiuri noi potrivit cărora se poate dispune menținerea, prelungirea sau revocarea acestei măsuri, iar nu luarea măsurii. S-a arătat că judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a aplicat procedura de drept comun în mod nelegal și că aceasta a încetat de drept la data de 15.02.2015, la împlinirea a 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței. S-a mai arătat că în încheierea contestată se face trimitere la dispozițiile art. 207 din Codul de procedură preliminară, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă temeiurile ce au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă sau au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea și nu există temeiuri noi care să o justifice, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive pronunță o soluție de revocare a măsurii și nicidecum de luare a măsurii preventive, așa cum s-a întâmplat în speță. S-a mai arătat că nu se impunea audierea inculpaților în procedura specială a verificării măsurilor preventive în cameră preliminară, ci se impunea doar acordarea ultimului cuvânt. Judecătorul de cameră preliminară trebuia să se conformeze dispozițiilor legale în materie, nu să fie sesizat de către D.I.I.C.O.T. Oradea cu o cerere pe considerentul că doi dintre inculpații pe care nu-i asistă au luat legătura cu persoanele vătămate și au încercat să le influențeze.
Inculpații G. A., R. P., C.D. și C. C., prin apărător ales, avocat C.P.C. au solicitat admiterea contestațiilor, în principal pentru motive de nelegalitate referitoare la motivul principal pentru care această măsură a fost luată și care a avut ca fundament prevederile art. 214 din Codul de procedură penală. În acest sens s-a făcut referire la inculpații C. D. și C. C. față de care s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar fără a fi audiați și fără a li se asigura un apărător din oficiu. Astfel, s-a arătat că măsura controlului judiciar a fost luată de către instanță în mod global și aleatoriu, fără a se verifica dacă acestora li s-a asigurat dreptul la apărare, arătând că la dosar nu există delegații pentru asistență judiciară obligatorie sau împuterniciri ale avocaților aleși pentru cei doi inculpați. S-a învederat faptul că cei doi inculpați la care a făcut referire sunt cercetați din anul 2010, iar de atunci până la data de 11.02.2015 nu s-a luat nicio măsură preventivă față de aceștia, această măsură a controlului judiciar fiind prima măsură preventivă luată față de aceștia. S-a mai arătat că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 205 din Codul de procedură penală și au fost încălcate dispoziții sancționate cu nulitatea absolută prevăzută de art. 281 din Codul de procedură penală, față de împrejurarea că nu au fost ascultați inculpații.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea contestațiilor și revocarea măsurii preventive neprivative de libertate a controlului judiciar cu motivarea că în toate cazurile în care se solicită luarea unei măsuri preventive, fie aceasta și o măsură neprivativă de libertate, trebuie ca din probe/indicii temeinice să rezulte o presupunere rezonabilă că aceste persoane se pot face vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, or, cu privire la inculpatul G.A., s-a arătat că nu există la dosar probe din care să rezulte că a săvârșit jumătate din infracțiunile reținute în sarcina acestuia, iar față de inculpatul R. P., în ce privește infracțiunea de trafic de minori, probațiunea este exclusiv fundamentată pe un proces verbal constatator întocmit de un organ de cercetare din Marea Britanie în care se consemnează că acest inculpat a fost văzut pe stradă cu copilul său. S-a mai arătat că din declarațiile de învinuit, respectiv inculpat date de acesta rezultă că starea de fapt este prezentată în actul de sesizare a instanței ușor trunchiată, arătându-se că acesta și-a dus copilul la cerșit în Irlanda, fapt ce nu rezultă din declarațiile inculpatului. S-a susținut și faptul că interesul public de înfăptuire a justiției, scopul procesului penal, caracterul excepțional de luare a măsurilor preventive, raportat la faza procesuală nu justifică luarea unei măsuri preventive față de niciunul dintre inculpați.
Curtea, prin încheierea penală nr. 26 din 24 februarie 2015 a admis contestațiile formulate de contestatorii C. D., și C. C., împotriva încheierii penale din 11 februarie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul penal al Tribunalului Bihor nr. …/111/2015, pe care a desființat-o în parte numai în ce-i privește pe inculpații C. D. și C. C. și a trimis cauza spre rejudecare în aceste limite la judecătorul de cameră preliminară, de la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bihor.
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală a respins ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R.R., G. A., R. P., împotriva aceleiași încheieri.
În baza articolului 275 alineatul 2 din Codul de procedură penală a obligat contestatorii R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R.R., G. A., R. P., să plătească suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În motivare a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - S.T.O., au fost trimiși în judecată inculpații R. I., C. D., D.(fost R.) I. F., R. M., G. A., R. R., R.C., R. P., C. C, R. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din L 39/2003 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din L 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal; art. 13 lin. 1 și 3 din L 678/2001 cu aplic. art. 5 din Codul penal; art. 29 alin. 1 lit. a din L 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal și art. 5 din Codul penal.
S-a reținut că în perioada 2008 - 2013, inculpații au constituit un grup infracțional organizat de tip familial în scopul racolării persoanelor sărace și nevoiașe, cu predilecție din satul S., jud. B., pe care le-a transportat și găzduit în Irlanda în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei.
Astfel, în perioada 2008 - 2011, au racolat, transportat și găzduit în Irlanda un nr. de 6 victime identificate (V. R., K. A. T., M. C. C., A.Q. G., V.F. și O.V.) pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei, obținând un folos material de 70.000 euro (așa cum rezultă din declarațiile victimelor).
În perioada 2007 - 2013, inculpații au trimis, prin sistemul de curierat rapid W. U. suma de 130.265 euro provenită din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și cerșetorie.
Totodată, față de inculpații R. I. și R. P. s-a reținut faptul că în perioada 2007 - 2011 și-au exploatat copiii lor minori R.S. (începând de la 14 ani) și R.S. (începând de la 3 ani) prin obligarea acestora la practicarea cerșetoriei.
Față de inculpați, pe timpul urmăririi penale, în perioada 10.01.2014 - 06.01.2015, procurorul a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și în continuare măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a expirat la data trimiterii inculpaților în judecată ca urmare a expirării termenului și a încetării scopului pentru care a fost luată.
Potrivit art. 214 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată în fața căreia se află cauza poate dispune prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.
În speță, la data de 02 februarie 2015, D.I.I.C.O.T. - S. T. O. a formulat o cerere de luare a măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații R. I., D. (fost R.) I. F., R.M., R. R., G. A., R. P., C. D., C. C., R.C. și R. S., arătând că luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe timpul desfășurării judecății cauzei este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în concret, pentru împiedicarea inculpaților de a influența victimele pe care le-au exploatat în Dublin - Irlanda și de a denatura astfel realitatea. În motivare s-a arătat că, în perioada 22 - 26.01.2015, victimele V. F. și O. V. s-au prezentat, din propria inițiativă, la lucrătorii de poliție din cadrul BCCO O. unde au dat declarații prin care și-au exprimat poziția de retragere a declarațiilor date în faza de urmărire penală împotriva inculpaților C. D. și R.P., iar această împrejurare dovedește faptul că cele două victime au fost contactate, după comunicarea soluției cu privire la inculpata decedată R. E., de către inculpații care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. … D/P/2010 cu scopul de a-și retrage declarațiile date în faza de urmărire penală. S-a mai arătat că există bănuiala legitimă că au fost contactate și celelalte victime ale exploatării prin cerșetorie pentru a-și retrage declarațiile date în faza de urmărire penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrările dosarului, curtea a apreciat că judecătorul de cameră preliminară în mod corect a constatat îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R.R., G.A. și R. P..
Probele administrate până în prezent susțin suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi implicați în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Având în vedere elementele noi dezvăluite în cererea formulată de parchet, dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei, precum și împrejurarea că inculpații sunt acuzați pentru infracțiuni care în concret prezintă o gravitate ridicată raportat la împrejurările în care au fost comise, la modul și metodele de acțiune folosite care ilustrează un caracter organizat, prelungit în timp, curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și realizării eficiente a scopurilor acestuia care nu pot fi garantate în continuare decât prin măsura preventivă luată împotriva inculpaților R. I., D. (fost R.) I. F., R. M., R. R., G. A., R.P.
S-a apreciat și faptul că această măsură preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, având în vedere faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fapte care, cum s-a arătat, în concret, prezintă o periculozitate semnificativă, astfel că se reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente care să justifice revocarea măsurii controlului judiciar luată împotriva inculpaților, judecătorul de cameră preliminară a constatat că cererea de revocare formulată a fost nefondată.
Cu privire la constatarea nulității absolute a încheierii atacate pe motiv că inculpații nu au fost audiați de judecătorul de cameră preliminară, s-a reținut că art. 281 din Codul de procedură penală nu prevede un asemenea caz ca fiind un caz de nulitate absolută, iar față de dispozițiile art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală prin care s-a precizat expres că nu se poate dispune rejudecarea cauzei decât dacă nu au fost respectate dispozițiile legale privind citarea, normele de procedură penală fiind de strictă interpretare nu se poate dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect. Însă, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, în cadrul soluționării contestației, judecătorul de cameră preliminară a corectat această omisiune și a procedat la ascultarea tuturor inculpaților contestatori. Se reține că inculpații R.R, D.I. F., R.M., R. I., R.P. și G.A. au fost prezenți la soluționarea cauzei, fiind asistați de către apărători, iar având ultimul cuvânt au susținut concluziile apărătorilor lor cu privire la cererea de luare a măsurii controlului judiciar.
În ce privește cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii controlului judiciar luată de procuror, față de inculpați, curtea a constatat că aceasta a fost luată pe timpul urmăririi penale și a expirat la data trimiterii în judecată a inculpaților, prin actul de inculpare nesolicitându-se menținerea acesteia. Ulterior, față de împrejurarea că au apărut temeiuri noi, parchetul a formulat o nouă cerere de luare a măsurii controlului judiciar, cerere care a fost admisă de către judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei. Modificările aduse Codului de procedură penală, prin O.U.G. nr. 82/2014 potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile temeinicia măsurilor preventive, se aplică doar măsurilor aflate în curs de executare, în speță măsura controlului judiciar încetând la data sesizării instanței.
Referitor la critica privind nulitatea absolută a încheierii în ce-i privește pe inculpații contestatori C.D. și C. C., curtea a constatat că soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar față de aceștia s-a făcut fără a li se asigura un apărător din oficiu. În ce privește critica privind neaudierea acestora, curtea a constatat că inculpații, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței, audierea fiind posibilă doar prin prezența inculpaților. Însă, ceea ce se constată este, așa cum s-a arătat, o încălcare a dispozițiilor art. 214 alin. 3 Cod procedură penală care prevăd că prezența avocatului inculpatului este obligatorie la soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar. Or, încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului se sancționează cu nulitatea absolută (art. 281 Cod procedură penală).
Cum nulitatea absolută se constată în aceste cazuri din oficiu sau la cerere, în orice stare a procesului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții a constatat nulitatea încheierii pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor cât privește soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar față de inculpații C. D. și C.C.








