Mandatul european de arestare. Refuz de punere în executare a acestuia.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Sentinţă penală nr. 154 din data de 16.08.2013
Se impune refuzarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autoritățile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, pe numele persoanei solicitate GG pentru următoarele considerente:
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată persoanei solicitate GG (din care a executat în arest preventiv perioada 24.10.1995-17.04.1996) prin sentința penală din 17.04.1996 a Tribunalului Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, definitivă la 25.04.1996, se prescrie conform legislației poloneze la data de 25.09.2021 (fila 10 dosar).
Potrivit legislației române, respectiv art. 126 al. 1 lit. b și al. 3 Cod penal, pedeapsa menționată anterior este prescrisă sub aspectul executării ei.
Este un motiv facultativ de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, respectiv art. 98 al. 2 lit. g din Legea 302/2004, care însă își găsește incidența în cauză în raport cu toate elementele circumstanțiale care rezultă din dosar.
De la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până în prezent, a trecut o perioadă mare de timp (circa 17 ani), interval în care scopul sancțiunii a fost atins prin curgerea timpului, tensiunea psihică față de eventualitatea executării integrale a pedepsei, coroborate și cu perioada de detenție preventivă a persoanei solicitate.
De asemenea, circumstanțele persoanei solicitate nu conduc spre o necesitate a executării pedepsei, aceasta având o vârstă înaintată (peste 77 ani) și fiind lipsită de antecedente penale.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, are unele probleme de sănătate, iar în comunitate are un comportament corespunzător.
Sentința penală nr. 154/F/16.08.2013 a Curții de Apel Galați
Prin Sentința penală nr.154/F/16.08.2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr.898/44/2013, în baza art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 și art. 98 alin. 2 lit. g din Legea 302/2004, a fost refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autoritățile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, pe numele persoanei solicitate G.G.
A fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea S., județul V., luată față de persoana solicitată G.G. prin încheierea de ședință din 05.08.2013, dosar nr. 898/44/2013.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă totală de 400 lei (200 lei la Parchetul Curții de Apel Galați și 200 lei la Curtea de Apel Galați) să fie virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției (avocat M.M.).
S-a dispus ca după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, câte o copie după aceasta să fie comunicată persoanei solicitate, organelor și instituțiilor prevăzute de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a avut în vedere următoarele:
Prin adresa nr. 2146/II/5/2013 din 05.08.2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a sesizat instanța cu punerea în executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare pe numele persoanei solicitate G.G.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Tribunalul Regional din Tarnobrzeg - Polonia a comunicat mandatul european de arestare emis, în baza sentinței de condamnare pronunțată în dosarul nr. II K 10/96 la data de 17 aprilie 1996 de Tribunalul Voievodal din Tarnobrzeg - Polonia, pe numele lui G.G.
S-a reținut în sarcina acestuia infracțiunea de tâlhărie cu folosirea unui obiect periculos sub forma unui cuțit prevăzută de art. 210 paragraful 2 din Codul penal polonez din 1969. Pedeapsa aplicată a fost de 5 ani închisoare, acesta fiind arestat preventiv de la 24.10.1995 și până la 17.04.1996, urmând a mai executa 4 ani, 6 luni și 7 zile.
Ca situație de fapt s-a menționat că persoana solicitată pe data de 24 octombrie 1995 în localitatea Staszow, prin colaborare și prin înțelegere cu alte două persoane de naționalitate română, Ș.M și M.M. au efectuat o tâlhărie în așa fel încât persoana solicitată a asigurat acțiunea celorlalte persoane stând în fața prăvăliei pentru a observa dacă nu vine o altă persoană, în timp ce Ș.M. a pus cuțitul persoanei vânzătorului din acea prăvălie, salariata D.B. și prin amenințare cu cuțitul a furat bani în valoare de 200 de zloți.
Fapta are corespondent în legislația română, reprezentând infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c, 21 lit. a și b Cod penal.
Persoana solicitată G.G. a fost audiată în instanță și a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare poloneze, nu se consideră vinovată de comiterea faptei și nu dorește să execute în România pedeapsa menționată în mandatul european de arestare.
Față de persoana solicitată s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea S., județul Vrancea, prin încheierea de ședință din 05.08.2013.
Instanța a constatat că se impune refuzarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autoritățile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, pe numele persoanei solicitate G.G.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată persoanei solicitate G.G. (din care a executat în arest preventiv perioada 24.10.1995-17.04.1996) prin sentința penală din 17.04.1996 a Tribunalului Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, definitivă la 25.04.1996, se prescrie conform legislației poloneze la data de 25.09.2021.
Potrivit legislației române, respectiv art. 126 al. 1 lit. b și al. 3 Cod penal, pedeapsa menționată anterior este prescrisă sub aspectul executării ei.
Este un motiv facultativ de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, respectiv art. 98 al. 2 lit. g din Legea 302/2004, care însă își găsește incidența în cauză în raport cu toate elementele circumstanțiale care rezultă din dosar.
De la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până în prezent, a trecut o perioadă mare de timp (circa 17 ani), interval în care scopul sancțiunii a fost atins prin curgerea timpului, tensiunea psihică față de eventualitatea executării integrale a pedepsei, coroborate și cu perioada de detenție preventivă a persoanei solicitate.
De asemenea, circumstanțele persoanei solicitate nu conduc spre o necesitate a executării pedepsei, aceasta având o vârstă înaintată (peste 77 ani) și fiind lipsită de antecedente penale.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, are unele probleme de sănătate, iar în comunitate are un comportament corespunzător.
O soluție similară a fost pronunțată în același dosar penal al autorităților judiciare poloneze, față de M.M, prin sentința penală nr. 75/F/16.05.2013 a Curții de Apel Galați definitivă prin decizia penală 2229/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de cele prezentate și de dispozițiile art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, respectiv art. 98 al. 2 lit. g din Legea 302/2004, instanța va refuza punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.01.2013 de autoritățile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K10/96, pe numele persoanei solicitate G.G.
Nemaiexistând vreun temei de fapt și de drept pentru restricționarea libertății de circulație a persoanei solicitate, ținând cont și de art. 139 al. 2 Cod procedură penală, instanța va revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea S, județul V, luată față de aceasta prin încheierea de ședință din 05.08.2013.
