Măsuri de siguranţă Confiscarea specială Furt Vehicul care a servit la săvârşirea infracţiunii
| Comentarii |
|
C.S.J., secţia penală, nr. 104 din 16.01.1992
În cazul sustragerii, la date diferite, a trei porci în greutate de 50, 60 şi 200 kg, vehiculul cu care au fost transportaţi de la locul furtului trebuie considerat că a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, iar lăsarea acestuia în patrimoniul inculpatului prezintă stare de pericol.Sub acest aspect, prin „luarea lucrului” nu se înţelege numai ridicarea lui din locul unde se găseşte, în sensul că, în acel moment, furtul ar fi consumat. Însăşi punerea lui în căruţa aflată la locul faptei, în vederea însuşirii pe nedrept, se situează în sfera săvârşirii infracţiunii de furt atunci când scopul prevăzut în lege nu se poate realiza, datorită volumului ori cantităţii bunurilor, fără folosirea vehiculului. Judecătoria Făurei, prin sentinţa penală nr. 124 din 9 august 1989, a condamnat pe inculpatul G.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzute în art. 208 raportat la art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen. şi, potrivit art. 118 lit. b) din acelaşi cod, a dispus confiscarea unei căruţe trase de un cal aparţinând inculpatului.Instanţa a reţinut că, într-o noapte din luna mai 1988, inculpatul s-a deplasat cu vehiculul proprietatea sa la o fermă şi a sustras dintr-un coteţ un porc în greutate de 60 de kg proprietatea părţii vătămate P.V., iar în seara zilei de 8 iulie 1988, împreună cu alţi doi inculpaţi, a sustras doi porci, de 200 şi, respectiv, de 50 de kg.În toate cazurile, inculpatul a transportat porcii sustraşi folosind căruţa şi calul proprietatea sa.Tribunalul Judeţean Brăila, prin decizia penală nr. 436 din 24 octombrie 1989, a respins recursul procurorului.Recursul extraordinar declarat în cauză, cu motivarea că vehiculul a fost folosit numai pentru transportul porcilor furaţi, după consumarea furturilor şi, deci, confiscarea lui este nelegala, nu este întemeiat.În conformitate cu prevederile art. 118 lit. b) C. pen., măsura de siguranţă a confiscării speciale a unui vehicul, pentru motivul că a servit ori a fost destinat să servească la comiterea unei infracţiuni de sustragere, poate fi dispusă dacă se stabileşte, în primul rând, că săvârşirea faptei a avut ca element determinant folosirea acestuia.Pe de altă parte, prin „săvârşirea unei infracţiuni”, în sensul art. 118 lit. b) C. pen., trebuie să se înţeleagă întregul complex al activităţii psihice şi materiale aflate într-o strânsă intercondiţionare, ce include atât luarea hotărârii de a comite infracţiunea, cât şi toate activităţile legate de comiterea acesteia.Aşa fiind, caracterul determinant al folosirii efective sau al posibilităţii folosirii vehiculului la sustragerea unor bunuri nu trebuie raportat numai la executarea nemijlocită a activităţii de sustragere definite în lege prin luarea lucrului, ci şi la procesul de formare a rezoluţiei infracţionale, impunându-se a se stabili dacă hotărârea făptuitorului de a comite fapta ar mai fi fost luată în cazul în care acesta nu era conştient că se poate folosi de vehiculul ce-i aparţine.În speţă, aşa cum s-a arătat, sustragerile au avut ca obiect material trei porci în greutate de 60, 200 şi, respectiv, 50 kg, fiind evident că furtul presupunea, drept condiţie esenţială, folosirea vehiculului. Ca atare, se impune concluzia că acesta a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.Totodată, din interpretarea prevederilor art. 111 C. pen. rezultă că pentru luarea acestei măsuri trebuie să se stabilească dacă există o stare de pericol ca urmare a deţinerii vehiculului în continuare de către infractor, aceasta putând fi apreciată, între altele, în raport cu repetarea actelor de sustragere săvârşite folosindu-se acel vehicul.Împrejurarea că vehiculul a fost folosit în două rânduri la săvârşirea furturilor, în mod corect a determinat instanţa să conchidă în sensul existenţei stării de pericol în cazul lăsării lui, în continuare, în patrimoniul inculpatului, existând temerea că acesta s-ar putea servi de el la comiterea unor noi sustrageri.Aşa fiind, dispoziţiile art. 118. lit. b) C. pen. au fost corect aplicate în cauză, recursul extraordinar fiind respins.
