Măsurile educative. Pedepse. Aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 88/A din data de 31.03.2014
Prin natura, regimul de executare și finalitățile măsurilor educative, acestea sunt de plano mai favorabile decât pedepsele. În același timp, însă, nu se poate ignora faptul că atât măsurile educative ale internării într-un centru educativ și internării într-un centru de detenție, cât și pedeapsa închisorii implică o componentă comună -privarea de libertate a persoanei vizate.
Atunci când o hotărâre de condamnare a fost pronunțată sub imperiul Codului penal din 1969 și acea hotărâre a fost atacată numai de către inculpatul minor la data faptelor, exigențele neagravării situației în propria cale de atac reclamă acordarea unei importanțe particulare acestei componente, neputând fi ignorată durata privării de libertate la care s-a oprit instanța de prim grad și care nu poate fi majorată în propriul apel.
Nu sunt lipsite de relevanță nici dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora pedeapsa închisorii executabilă aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă inculpatul nu ar fi promovat apel împotriva sentinței de condamnare, aceste prevederi îi erau aplicabile și pedeapsa închisorii era înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată egală cu pedeapsa închisorii aplicate. Or, promovarea apelului nu poate să îl aducă pe inculpat într-o situație mai grea decât aceea de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi exercitat această cale de atac.
C. pen. din 1969, art. 99 și urm.
C. pen., art. 5, art. 113 și urm.
Legea nr. 187/2012, art. 21
C. pr. Pen., art. 418
Prin sentința penală nr. 158/22 noiembrie 2013, Tribunalul Mureș, între altele:
-în baza art.345 alin.2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul minor C. Pen.:
-în temeiul art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei.
-în temeiul art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.21 lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, rămasă în forma tentativei.
-în temeiul art.192 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
-în temeiul art.33 lit. a Cod penal, a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și în consecință în baza art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 10 (zece) luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
-l-a provat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal - adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.1, 2 Cod penal.
-în baza art.88 Cod penal, raportat la art.357 alin.2 lit. a Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive cuprinsă între 23.10.2012 - 26.10.2012.
-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, fiind încarcerat pe teritoriul Poloniei, în Penitenciarul Nr.1 în xxx.
-a făcut aplicarea dispozițiilor art.7 alin.1, coroborat cu art.4 alin.1 lit. b din Legea nr.76/2008, raportat la punctele 3 și 18 din Anexa la Legea nr.76/2008.
-a luat act că partea vătămată F. E. nu a formulat pretenții civile în cauză, sub forma daunelor materiale sau morale.
-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu - Mureș, prin reprezentanți legali, nu a formulat pretenții civile în cauză, sub forma daunelor materiale.
-în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului, suma de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei - reprezentând contravaloarea onorariilor avocaților desemnați din oficiu, din cursul urmăririi penale, 200 lei și din faza de judecată, 200 lei - a dispus să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiției în favoarea Baroului Mureș.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 09.06.2008 Dispeceratul 112 a fost sesizat telefonic, în jurul orei 05,30, de către martora B. M. din com. Vânători, jud. Mureș, cu privire la faptul că vecina ei, partea vătămată F. E. a fost atacată în casă de mai multe persoane, fiind agresată și prezentând multiple leziuni.
La fața locului s-a deplasat o echipă operativă din cadrul Poliției mun. Sighișoara, care a întocmit un proces verbal de cercetare la fața locului.
Din cuprinsul acestui act rezultă că partea vătămată F. E., în vârstă de 74 ani, locuia singură în imobilul de pe str. Principală nr.102 din Vânători.
Verificările făcute au indicat faptul că pe portița de intrare în curte există urme care indicau escaladarea ei, fiind identificată și o cărare de urme în iarba din curte către gardul din plasă de sârmă, pe care, de asemenea, s-au observat urme de escaladare. Accesul în locuință se face de pe o terasă din beton, acoperită cu linoleum și cu două ștergătoare din cânepă. Pe ștergător și în jurul acestuia, dar și pe pragul ușii, au fost identificate mai multe pete de culoare brun-roșcată, precum și o urmă creată prin stratificare cu sânge de talpa goală a unui picior.
Ușa de acces în locuință a fost găsită deschisă, observându-se că are un sistem de asigurare format dintr-un cârlig metalic care se introducea într-un inel fixat în tocul ușii, în partea interioară. S-a remarcat faptul că un fragment de lemn din ușă, în care era fixat acel cârlig, era rupt, ceea ce indica o forțare a ușii dinspre exterior. De pe ușa de acces au fost ridicate mai multe fragmente de urme papilare: de pe partea exterioară a ușii, la o înălțime de 1,65 m, precum și la o înălțime de 1,10 m (3 urme); de pe partea interioară a ușii, în zona colțului superior din partea opusă balamalelor, la o înălțime de 1,66 m (două urme); de pe partea exterioară a tocului ușii, în partea stângă, la o înălțime de 1,62 m (o urmă papilară); de pe sticla geamului ușii de acces în locuință, din partea stângă, la o înălțime de 1,24 m (o urmă papilară); de pe partea exterioară a ușii, deasupra zarului, la o înălțime de 1,30 m (o urmă papilară).
Atât pe ușă, cât și pe tocul ușii s-au observat mai mulți stropi de sânge de formă dinamică, orientați descendent; de pe această ușă se pătrunde într-un hol acoperit tot cu linoleum, imediat în spatele ușii observându-se lichid brun roșcat, într-o formă circulară, cu diametrul de cca. 40 cm, stropi ce par a fi de sânge, identificându-se și pe partea dinspre hol a tocului ușii, dar și pe peretele din jurul ușii. Urme asemănătoare au fost identificate și pe ușa care face accesul din hol înspre prima încăpere, dar și pe jos, în spatele acesteia. Din această primă încăpere se intră prin dreapta în cea de a doua încăpere, între cele două uși, observându-se multiple urme de sânge (stropi), dar și urme create cu talpa piciorului gol. Stropi de sânge s-au observat și pe obiectele de mobilier din această cameră, iar pe masa din bucătărie s-au găsit maieuri de culoare albă, îmbibate cu sânge. În cea de a doua încăpere s-a observat o cărare de urme creată de talpa piciorului gol și multiple urme de sânge pe fereastra dinspre curte, pe perdea și pe zidul de lângă fereastră. În casă a fost găsit un portmoneu, în care se aflau mai multe acte dar și suma de 2.200 lei, acestea erau ținute într-un loc ascuns, în podul casei.
Având în vedere datele de la fața locului, precum și primele informații obținute, s-a confirmat faptul că în noaptea respectivă două persoane ar fi pătruns prin forțarea ușii în locuința părții vătămate, i-au aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, în încercarea de a o determina să le spună unde sunt banii. S-a mai observat și că existau urme de răvășire, ceea ce indica căutarea banilor.
S-au făcut investigații, stabilindu-se că - din descrierile părții vătămate - autori ar putea fi numiții C. T. și C. P., care în seara anterioară comiterii faptei s-au aflat pe raza com. Vânători.
Din declarația părții vătămate F. E. rezultă că locuia singură și că la momentul comiterii faptelor, pe lângă ușa de intrare în locuință, spre exterior, mai avea aplicată o ușă improvizată din placaj, care se închidea în interior cu un cârlig. În noaptea de 08/09.06.2008 partea vătămată s-a trezit în jurul orei 02,00, pentru a merge să urineze.
A menționat că avea - în acest scop - o găleată pe care noaptea o lăsa în holul casei, dar pe care atunci a uitat-o pe scările din fața ușii. A descuiat ușa locuinței și apoi cârligul ușii exterioare, ieșind pe mica terasă din fața ușii. A luat găleata și a reintrat în casă, fără să fi auzit până în acel moment vreun zgomot suspect. A asigurat ușa exterioară cu cârligul și a închis și cealaltă ușă, dar când a vrut s-o blocheze, a auzit un zgomot puternic și a realizat că cineva trage cu putere de ușa din placaj. Aceasta din urmă a fost smulsă imediat, iar partea vătămată s-a speriat și nu a mai putut - din cauza tremuratului - să încuie ușa principală.
Pe geamurile cu care era prevăzută această ușă, a observat că sunt două persoane afară, care împing ușa. Partea vătămată le-a strigat "nu mă omorâți";, încercând să împingă și ea ușa pentru a o putea încuia. Nu a reușit acest lucru și ușa s-a deschis înspre interior, partea vătămată căzând pe spate, pe holul casei.
A arătat că imediat cele două persoane au început s-o lovească, realizând că este tăiată cu ceva. Nu și-a mai dat seama ce s-a întâmplat, pentru că și-a pierdut cunoștința.
A menționat că nici atunci când forțau ușa și nici atunci când au lovit-o, cei doi agresori nu spuneau nimic.
În momentul în care s-a trezit era căzută în același loc, fiind plină de sânge pe față și pe mâini. Observând că ușa locuinței este deschisă, s-a ridicat repede și a încuiat-o, reintrând în prima cameră. Atunci a auzit din nou apăsându-se clanța ușii, iar la puțin timp a văzut pe șoseaua din fața ferestrei trecând un băiat tânăr, de etnie rromă, pe care l-a recunoscut ca fiind "de-a lui Tercuța";.
A mai așteptat și apoi s-a dus la fereastra din cea de a doua cameră, fereastră care vedea spre șosea, spre E60, șoseaua fiind la aproximativ 3 m de fereastră. A deschis fereastra și a început să fluture o năframă la fereastră, în speranța că vreun șofer se va opri și astfel va putea fi salvată.
A declarat că nu a avut curajul să strige, gândindu-se că agresorii ar putea fi încă prin preajmă. Nu a oprit însă nici o mașină, astfel încât partea vătămată a mai stat cca. 2 ore în casă, menționând că a suferit cumplit din cauza durerilor provocate de răni. În jurul orei 04,00, a hotărât să iasă din casă, a ieșit pe poartă și a traversat șoseaua, până la vecina ei martora B. M., care a apelat serviciul de urgență 112.
În legătură cu spațiul prin care agresorii ar fi pătruns în curte, partea vătămată a arătat că aceștia au venit cel mai probabil prin partea din spate a curții, pentru că din acea direcție i-a auzit venind în momentul imediat anterior spargerii ușii.
A declarat că poarta principală era luminată, fiind chiar la marginea șoselei.
Partea vătămată a mai menționat că avea în curte o cățea cu un pui, nu a auzit-o lătrând, dar ulterior puiul a fost găsit mort și mâncat parțial. Atunci și-a amintit că în momentul în care a ieșit pentru a aduce în casă găleata, a văzut cățeaua în apropierea scărilor și și-a dat seama că mănâncă ceva. S-a gândit că agresorii au omorât și tăiat cățelul și i l-au dat cățelei să-l mănânce, pentru a nu lătra.
Partea vătămată F. E. a menționat că nu a constatat lipsa din casă sau din curte a vreunui bun sau a banilor. Ulterior, și-a amintit că de fapt, noaptea recunoscuse pe unul din agresori, ca fiind "un țigan de al lui Tercuța";.
Notăm că mama numitului C. T. se numește T.
A fost audiată - în calitate de martor - numita B. M., vecina la care a fugit prima dată partea vătămată în noaptea respectivă.
Aceasta a arătat că F. E. a bătut la ușa casei ei în jurul orei 04,30, observând că este plină de sânge pe față și având la ochiul stâng un prosop; i-a spus că în acea noapte intraseră peste ea "doi țigani care au bătut-o și i-au scos un ochi";. I-a mai zis că-i cunoaște din vedere pe cei doi agresori, însă nu le știe numele. Martora B. M. a menționat că ulterior identificării autorilor, s-a speriat atât de tare, încât de atunci nu mai doarme la ea acasă, în fiecare seară mergând să doarmă la rudele ei în Sighișoara.
La data de 09.06.2008 C. P. a fost audiat în faza actelor premergătoare, arătând că în ziua de 08.06.2008, în jurul orelor 15,30-16,00 a plecat cu părinții lui din localitatea Comana, jud. Brașov, deplasându-se în localitatea Vânători, jud. Mureș la concubinul surorii sale C. T., unde au ajuns în jurul orelor 17,00. După aproximativ o oră părinții lui s-au întors în localitatea Comana.
Împreună cu C. T. au plecat în sat, unde acuzatul a vândut un telefon mobil unui necunoscut contra sumei de 20 lei, iar din banii obținuți și cu încă 10 lei pe care îi avea Traian au cumpărat băuturi alcoolice, 3 sau 4 sticle de plastic cu bere și o sticlă de lichior.
În jurul orelor 20,30 s-au deplasat la locuința verișoarelor lui C. T. unde au consumat băuturile alcoolice achiziționate, după care mai târziu s-au întors la domiciliul lui C. T.
În urma discuțiilor purtate cu C. T., acesta i-a spus că știe o femeie din sat care are bani mulți și i-a propus să meargă "peste ea";. Au luat două cuțite din casă și au plecat spre centrul comunei Vânători, la femeia despre care știau că are bani, cu scopul de a intra peste ea și a-i lua banii.
După ce au ajuns la casa unde locuia femeia, au sărit gardul și au intrat în curtea părții vătămate, ajungând până la ușa locuinței. Au forțat ușa, iar când au intrat s-au trezit față în față cu partea vătămată. Au scos ambii cuțitele, au imobilizat-o și, punându-i cuțitul la gât, i-au cerut să le dea bani. La refuzul părții vătămate, au trântit-o pe jos, începând s-o lovească ambii cu picioarele, dar și cu cuțitele. C. P. a propus apoi să caute bani prin casă, dar întrucât Traian era plin de sânge de la victimă, cei doi s-au speriat și au hotărât să fugă de acolo. Pe drum au aruncat cuțitele și la un izvor s-au oprit și s-au spălat de sânge.
La data de 24.10.2012 acuzatul C. P. a fost audiat în calitate de învinuit, arătând că-și menține declarația dată în faza actelor premergătoare, prin care a recunoscut comiterea faptelor. Astfel, acesta a arătat că la data de 08.06.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu C. T., s-a deplasat către centrul comunei Vânători, unde a vândut un telefon mobil unei persoane necunoscute. La C. T. acasă, acesta i-a spus că în sat este o femeie care ar avea rachiu de cazan, însă nu mai poate preciza dacă acesta i-a spus că partea vătămată ar avea bani în casă.
Acuzatul a declarat că avea asupra sa un cuțit, întrucât împreună cu C. T. fugise anterior după niște cetățeni de etnie rromă. De la C. T., au plecat către centrul comunei Vânători, însă datorită orei înaintate, nu au mai găsit nici un bar deschis. Cei doi au luat hotărârea să meargă către casa părții vătămate, pentru a cumpăra alcool.
Deși în faza actelor premergătoare C. P. a recunoscut că în momentul în care au deschis prima ușă, au tăbărât amândoi asupra părții vătămate, trântind-o la podea, recunoscând totodată că a tăiat-o la mână și a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, la data de 24.10.2012, acesta nu a mai recunoscut acest lucru, ci doar faptul că în momentul în care au pătruns în casă, au trântit partea vătămată la pământ, după care, C. T. ar fi strigat "hai să fugim, că am dat de belele";. Aceștia au fugit fără a folosi cuțitele pe care le aveau asupra lor și fără a folosi violența. Acuzatul a motivat această schimbare a declarației, prin faptul că, fiind foarte întuneric și fiind sub influența băuturilor alcoolice, nu a văzut ca numitul C. T. să fi lovit partea vătămată cu cuțitul.
În cauză a mai fost audiat în calitate de martor și numitul C. T., care la termenul de judecată din 22.11.2013 a menționat că nu mai ține minte cele întâmplate și că își menține declarațiile date în prezenta cauză.
În declarațiile anterioare date C. T. a arătat că, în data de 08.06.2008 C. P. - fratele concubinei sale - a venit la el acasă, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 23,00. Întrucât li s-a terminat băutura, au hotărât să meargă în sat pentru a face rost de asemenea băuturi. Trecând pe lângă casa părții vătămate, C. T. i-a propus acuzatului C. P. să sară gardul și să fure de la ea niște vin. T. cunoștea faptul că partea vătămată avea vin, pentru că o mai ajutase pe această prin gospodărie și primea de la ea băutură.
A declarat că inițial au sărit gardul prin spatele casei, dar, din cauza șurii, nu au putut pătrunde în curte. Au ieșit la drum și au sărit peste poarta de intrare, lângă zidul casei. Au găsit un flacon cu 2 l cu vin într-o cămăruță de lângă intrare și au început să bea acolo, P. propunându-i să intre în casă și să-i ia femeii banii.
C. T. a acceptat și cei doi au început să împingă ușa de intrare în locuință, aceasta fiind încuiată. Au reușit s-o deschidă și atunci au observat că partea vătămată era în spatele ușii, împingând și ea de ușă pentru a-i împiedica să intre.
Odată pătrunși în locuință, P. a scos din buzunar un cuțit, T. făcând și el același lucru, după care au început s-o lovească pe partea vătămată cu cuțitele.
C. T. a arătat că el a lovit-o o singură dată cu cuțitul, probabil în palmă, după care a lovit-o cu piciorul și cu pumnul, nu mai reține în ce zone ale corpului. În acest timp, P. o lovea în continuare atât cu cuțitul, dar și cu pumnii și picioarele.
A menționat că femeia a căzut în spațiul din spatele ușii, dar că văzând-o plină de sânge și fiind sânge și pe el, T. i-a spus celuilalt să fugă, P. cerându-i să mai rămână să caute bani. C. T. a plecat însă de acolo, menționând că după câțiva metri l-a observat și pe P. venind după el. Cei doi s-au deplasat la un izvor unde s-au spălat de sânge, după care s-au dus acasă la C. T.
C. T. a mai arătat că înainte de a ajunge la izvor, P. a aruncat cuțitul într-o grădină a numitului M. În ceea ce privește cuțitul său a declarat că a plecat cu el din casa părții vătămate dar nu mai știe ce a făcut cu el, probabil l-a pierdut. A afirmat că era vorba de un cuțit tip briceag, a cărui lamă se închide.
La data de 09.06.2008, C. P. a condus organele de poliție până în locul în care arătase că a aruncat cuțitul folosit la comiterea faptelor. Acesta se afla în grădina numitului M. D. din xxx. Cuțitul a fost ridicat pe bază de proces verbal, stabilindu-se că avea dimensiunile: 19 cm lungimea lamei, 3 cm lățimea maximă și 11 cm lungimea mânerului.
În cauză, au fost efectuate două rapoarte de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică, verificându-se urmele papilare identificate la fața locului. În acest context, în raportul de constatare tehnico-științifică nr.164.401 din 23.06.2008, s-a stabilit că urma papilară ridicată de pe geamul ușii de acces în locuință a fost creată de impresiunea papilară a degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului C. P., iar cele două fragmente de urme papilare ridicate de pe rama interioară a ușii de acces în locuință au fost create de impresiunea papilară a degetelor inelar și mic de la mâna dreaptă a numitului C. T. - raportul de constatare tehnico-științifică nr.164.387 din 23.06.2008.
Partea vătămată F. E. a fost examinată de către medicul legist din cadrul I.M.L. Tg.Mureș, ocazie cu care au fost identificate 8 plăgi tăiate la nivelul feței, cervical, dar și la nivelul brațelor drept și stâng. Au mai fost identificate hematoame la nivelul ochiului stâng și plăgi contuze la nivelul picioarelor sau al mâinilor. S-a arătat că plăgile tăiate s-au putut produce prin corp tăietor-înțepător de tipul cuțitului iar celelalte cu corp dur, iar aspectele constatate sunt descrise în raportul medico legale de constatare nr.1954/13.06.2008.
La data de 24.07.2008 partea vătămată a fost reexaminată, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr.2532/29.07.2008, în care s-a stabilit că partea vătămată prezintă sechele după traumatism ocular stâng cu anoftalmie ochi stâng. S-a apreciat că pentru vindecare necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale, victima prezentând însă infirmitate fizică permanentă, ca urmare a operațiunii de eviscerare a globului ocular stg. S-a mai arătat că leziunea traumatică descrisă pe regiunea cervicală stg., produsă prin lovire directă cu corp tăietor-înțepător a reprezentat atingerea unei zone vitale.
În drept, fapta inculpatului minor C. P., care în noaptea de 08/09 iunie 2008:
a.) a aplicat - în vederea săvârșirii și apoi a ascunderii unei tâlhării - mai multe lovituri cu cuțitul, cu pumnii și cu picioarele părții vătămate F. E., cu intenția de a-i suprima viața, urmare care însă nu s-a produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit. d Cod penal,
b.) a încercat să sustragă bani - împreună cu numitul C. T. - din locuința părții vătămate F. E., pe timp de noapte și prin agresarea acesteia, inclusiv cu un cuțit cu care venise, nereușind să găsească banii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, rămasă în forma tentativei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind. 1 lit. a, b, c Cod penal,
c.) a pătruns, împreună cu numitul C. T., fără drept, înarmat cu un cuțit și pe timp de noapte, în curtea părții vătămate F. E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1, 2 Cod penal.
Pornind de la data comiterii infracțiunilor și anume noaptea de 08/09 iunie 2008, raportat la data nașterii inculpatului C. P., respectiv 24 februarie 1991, față de inculpat sunt aplicabile prevederile art.99 și următoarele din Cod penal, în condițiile în care acuzatul la momentul săvârșirii infracțiunilor avea vârsta de sub 18 ani.
De asemenea, prima instanță a mai remarcat că inculpatul a comis infracțiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, adică în condițiile concursului real eterogen de infracțiuni, reglementat de prevederile art.33 lit.a Cod penal și prin urmare, în privința situației juridice a acestuia sunt aplicabile dispozițiile legale arătate.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, pentru faptele penale reținute, instanța a urmărit criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și anume:
- gradul de pericol social concret al infracțiunilor, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei, tâlhărie rămasă în forma tentativei și violare de domiciliu dar și extrinseci acestora, cum sunt, în esență: acțiunea susținută a inculpatului în realizarea rezultatului, locul săvârșirii acțiunii infracționale, urmările cauzate, toate imprimând activității infracționale un grad ridicat de pericol social.
Periculozitatea faptelor săvârșite de inculpat mai este subliniată și de minuțiozitatea cu acestea au fost pregătite și, în final, executate. Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că inculpatul, pentru a se asigura de reușita activității sale infracționale și de a surprinde victima cât mai nepregătită, a procedat - împreună cu numitul C. T. - la omorârea și tăierea unui cățel și aruncarea leșului în fața câinelui, care păzea gospodăria părții vătămate, tocmai pentru ca acesta să fie "ocupat"; și să nu latre, eliminând astfel și aceea minimă rezistență care putea să oprească activitatea lor și care reprezenta un obstacol în ducerea la îndeplinire a intențiilor sale.
- atitudinea inculpatului față de valorile umane fundamentale subiective care, aflat sub influența băuturilor alcoolice, nu a ezitat să adopte o conduită extrem de violentă față de partea vătămată, în propria locuință a acesteia, pe timp de noapte, folosindu-se în acest sens de propriile forțe, precum și de un corp contondent. În aceeași ordine de idei, nu lipsit de relevanță este și împrejurarea că partea vătămată era o persoană în vârstă de sex feminin care locuia singură, iar în momentul desfășurării ilicitului penal, a fost lipsită de orice apărare față de activitatea ilicită agresivă inițiată și desfășurată împotriva ei de acuzat, ceea ce denotă un dispreț total și profund față de valorile umane.
Într-o societate civilizată un asemenea comportament agresiv nu este compatibil cu normele de conviețuire și nu trebuie, sub nicio formă, ca tratamentul penal aplicat să creeze inculpatului impresia că asemenea fapte sunt tolerate, ci din contră inculpatul, care deși era minor la acel moment, trebuie să conștientizeze și să înțeleagă pe deplin consecințele unei asemenea activității agresive și în viitor să adopte o conduită care să îl țină departe, în orice conjunctură, de orice ilicit penal;
- dispozițiile părții generale a Codului penal, raportat și la prevederile art.33 lit. a Cod penal, conținutul referatului de evaluare întocmit în cauză;
- circumstanțele personale ale inculpatului, care este adevărat că la momentul comiterii faptelor se afla la prima confruntare cu legea penală, însă, în prezent, este condamnat și execută o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unei alte infracțiuni, de asemenea comisă cu violență, pe teritoriul unui stat străin, fiind încarcerat în Polonia.
Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanța a considerat că:
a.) o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Cod penal,
b.) o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, rămasă în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind 1. lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Cod penal și
c.) o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Cod penal,
stabilite în sarcina inculpatului minor C. P., vor reprezenta tratamente penale juste, în contextul dat, realizându-se totodată și scopul sancțiunii penale înserat în economia art.52 Cod penal, fiind respectat și principiul proporționalității directe, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepselor stabilite.
Cât privește sporul de contopire acordat, instanța a considerat că acesta reprezintă un echivalent suficient al pedepselor care nu se mai execută ca și efect al reținerii situației pluralității de infracțiuni sub forma concursului real eterogen de infracțiuni - întrucât, pe de o parte, nu trebuie creată inculpatului senzația de impunitate față de celelalte pedepse la care a fost condamnat, dar pe care nu le va mai executa ca urmare a contopirii acestora în pedeapsa cea mai grea, iar pe de altă parte, acuzatul a demonstrat o perseverență infracțională, prin aceea că a comis trei infracțiuni și inculpatul trebuie să înțeleagă pe deplin consecințele de ordin juridic, ale angajării sale în câmpul infracțional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.P.
În motivarea apelului, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Tribunalului Mureș sub aspectul individualizării sancțiunii care i-a fost aplicată, considerând că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare este prea grea în raport cu gravitatea infracțiunilor comise, persoana inculpatului și gradul său de contribuție la săvârșirea acestor infracțiuni.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 8125/102/2012 al Tribunalului Mureș, a motivelor invocate, a concluziilor apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Constatăm, pentru început că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește analiza detaliată a probelor, constatarea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni deduse judecății; deducerea duratei arestării preventive; aplicarea dispozițiilor art. 7, art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008; constatările privind situația inculpatului arestat pe teritoriul Poloniei și absența acțiunii civile în procesul penal.
Cu toate acestea, apelul promovat în cauză de către inculpatul C. P. împotriva sentinței Tribunalului Mureș este fondat și aspecte legate cu prioritate de intervenția legii penale mai favorabile determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. Pen., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării în parte a hotărârii penale apelate și rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:
În urma reexaminării materialului probator administrat în cauză, în acord cu instanța de prim grad, constatăm și noi că în noaptea de 8/9 iunie 2008, inculpatul C. P. a aplicat - în vederea săvârșirii și apoi a ascunderii unei tâlhării - mai multe lovituri cu cuțitul, cu pumnii și cu picioarele persoanei vătămate F. E., cu intenția de a-i suprima viața, urmare care însă nu s-a produs.
La aceeași noapte, inculpatul a pătruns, împreună cu numitul C. T., fără drept, înarmat cu un cuțit și pe timp de noapte, în locuința persoanei vătămate F. E., de unde au încercat să sustragă bani, prin agresarea fizică a victimei, inclusiv cu un cuțit cu care veniseră. Nu au reușit să găsească bani, dar prin agresiunile exercitate împotriva victimei, acesteia i-au fost cauzate leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale și o infirmitate permanentă.
În acest context, există atât fapta de omor săvârșită pentru a înlesni comiterea altei infracțiuni, respectiv a infracțiunii de tâlhărie, rămasă în forma de tentativă, cât și tentativa la infracțiunea de tâlhărie calificată comisă în timpul nopții, prin violare de domiciliu și care a cauzat victimei o vătămare corporală; faptele au fost comise de inculpatul C. P. și au fost săvârșite cu forma de vinovăție specifică, a intenției directe.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor și tratamentul sancționator al inculpatului minor, intrarea în vigoare a noului Cod penal pe durata procedurilor în apel atrage următoarele observații:
a) Cauza de agravare a omorului, cuprinsă în art. 176 lit. d C. pen. din 1969 (omorul comis pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării), reținută în sarcina inculpatului, este preluată de cauza de calificare a omorului conținută de art. 189 lit. d C. pen. (omorul săvârșit pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni). Pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru săvârșirea omorului în aceste împrejurări este identică cu cea prevăzută de art. 176 C. pen. din 1969.
Tâlhăria calificată săvârșită prin folosirea unei arme, în timpul nopții și într-o locuință sau în dependințe ale acesteia își are corespondentul în actualul Cod penal, în art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C. pen., iar cauzarea unei vătămări corporale victimei constituie motiv de calificare a tâlhăriei prevăzut de art. 234 alin. 3 C. pen., pedeapsa pentru tâlhăria calificată fiind în noua lege închisoare de la 5 la 12 ani, inferioară față de limitele speciale ale închisorii de la 7 la 20 de ani prevăzute de art. 211 alin. 2 ind. 1 C. pen. din 1969.
În același timp, tâlhăria incriminată de art. 234 alin. 1 lit. f C. pen., chiar dacă a rămas doar în formă de tentativă, absoarbe violarea de domiciliu, iar săvârșirea faptei de două persoane împreună nu mai constituie cauză de calificare a tâlhăriei în actuala reglementare.
Totodată, în prezenta cauză, la data faptelor inculpatul C. P. era minor. Dispozițiile privind minoritatea cuprinse în noul Cod penal sunt mai favorabile decât cele conținute de Codul penal din 1969, deoarece pentru infracțiunile săvârșite de minori singurele sancțiuni aplicabile sunt măsurile educative, iar natura și regimul de executare al acestora se axează în principal pe reinserția socială a minorului.
În aceste circumstanțe, prin încheierea de ședință din 14 marie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:
-din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.1, art.176 alin.1 lit.d Cod penal din 1969, art.99 și urm. Cod penal din 1969 în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art.188, art.189 alin.1 lit. d Cod penal, art.113 și urm. Cod penal și art.5 Cod penal,
-din tentativa la tâlhărie, prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal din 1969 și infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1,2 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal din 1969 în tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 raportat la art.233, art. 234 alin.1 lit. a,d,f, alin.3 Cod penal cu reținerea art.113 și urm. Cod penal și art.5 Cod penal.
b) În rejudecare, la alegerea naturii și determinarea duratei măsurii educative aplicabile inculpatului, am avut în vedere condițiile prevăzute de art. 114 alin. 2 lit. b C. pen. și am ținut seama de criteriile prescrise de art. 74 C. pen., precum și de principiul neagravării situației în propria cale de atac.
În acest sens, observăm mai întâi că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de omor calificat și tâlhărie calificată (în sensul dat noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege de art. 187 C. pen.), este închisoare de 7 ani sau mai mare. Apoi, remarcăm că infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă o gravitate deosebită din cauza circumstanțelor de loc și de timp în care au fost comise, împrejurărilor concrete ale săvârșirii lor, astfel cum corect le-a surprins prima instanță, gravitatea urmărilor pricinuite, contribuția decisivă a inculpatului la comiterea activității infracționale, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunilor și gradul redus de educație a acestuia.
În considerarea acestor idei, vom aplica inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, măsură care răspunde principiului proporționalității și satisface în concret nevoile reinserției sociale, această instanță neidentificând nici un motiv pentru aplicarea unei măsuri educative de o natură și cu un conținut mai ușoare.
Impunerea măsurii educative a internării într-un centru de detenție într-o durată mai redusă decât minimul prevăzut de art. 125 alin. 2 teza a II-a C pen. este justificată în cauză de principiul neagravării situației în propria cale de atac. Este adevărat că prin natura, regimul de executare și finalitățile măsurilor educative, acestea sunt de plano mai favorabile decât pedepsele. În același timp, însă, nu se poate ignora faptul că atât măsurile educative ale internării într-un centru educativ și internării într-un centru de detenție, cât și pedeapsa închisorii implică o componentă comună -privarea de libertate a persoanei vizate. Atunci când hotărârea de condamnare a fost pronunțată sub imperiul Codului penal din 1969 și acea hotărâre a fost atacată numai de către inculpatul minor la data faptelor, cum este cazul în speță, exigențele neagravării situației în propria cale de atac reclamă acordarea unei importanțe particulare acestei componente, neputând fi ignorată durata privării de libertate la care s-a oprit instanța de prim grad și care nu poate fi majorată în propriul apel. În plus, nu sunt lipsite de relevanță nici dispozițiile art. 21 alin. 1 din legea nr. 187/2012 potrivit cărora pedeapsa închisorii executabilă aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă inculpatul C. P. nu ar fi promovat apel împotriva sentinței penale nr. 158/22 noiembrie 2013, aceste prevederi îi erau aplicabile și pedeapsa închisorii era înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 4 ani și 6 luni închisoare. Or, promovarea apelului nu poate să îl aducă pe inculpat într-o situație mai grea decât aceea de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi exercitat această cale de atac.
c) În temeiul art. 114 C. pen., minorului care a săvârșit o infracțiune i se pot aplica doar măsuri educative, nu și pedepse, iar potrivit art. 133 C. pen., măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități. În lumina acestor dispoziții, minorului care a săvârșit o infracțiune nu i se pot impune pedepse accesorii și complementare. Astfel, în rejudecare, vom înlătura din hotărârea atacată dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii și obligarea inculpatului la plata onorariilor avocaților desemnați din oficiu.
d) Exceptând dispozițiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziții tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.
Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., "în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu…";. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, vom înlătura din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata sumelor de 200 lei și 200 lei, reprezentând onorariile avocaților care i s-au desemnat din oficiu, inculpatul rămânând totuși obligat, potrivit art. 274 alin. 1 și 2 C. pr. pen., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de 2.000 lei, sumă care acoperă suportul tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare cauzei.
