Modificări de pedepse. Contopire de pedepse. Procedeu de contopire greşit care a determinat nesoluţionarea integrală a fondului cauzei
| Comentarii |
|
în condiţiile în care nu sunt menţionate expres pedepsele incluse, hotărârile judecătoreşti prin care au fost aplicate, menţinerea sau nu a sporului aplicat prin hotărârea judecătorească la care face referire, astfel încât să se poată verifica şi cenzura de către instanţa de control judiciar care sunt pedepsele de contopit, care dintre acestea este pedeapsa cea mai grea şi care este pedeapsa rezultantă de executat; o astfel de hotărâre este de natură să creeze mari dificultăţi şi în faza punerii sale în executare, dat fiind că hotărârea anterioară de contopire nu mai poate produce efecte în condiţiile realizării unei noi contopiri, prin includerea unor pedepse noi.
Decizia penală nr. 581/R din 6 octombrie 2005 - M.A.
In opinia majoritară a membrilor completului de judecată s-a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât dispozitivul deciziei instanţei de apel nu se înţelege şi, ca atare, nu poate fi cenzurat de către instanţa de recurs; mai mult decât atât, modalitatea aleasă de către instanţa de apel de a soluţiona apelul inculpatului echivalează cu o nesoluţionare integrală a fondului cauzei.
Astfel, s-a constatat că Tribunalul Braşov a dispus în mod direct includerea în operaţiunea de contopire şi a pedepselor stabilite prin sentinţa penală nr. 226 din 5 august 2003 a Judecătoriei Feteşti, deşi cele două pedepse şi-au pierdut individualitatea prin contopirea realizată în mod definitiv în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Tribunalul Braşov s-a limitat, totodată, la a se referi în mod generic la contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa apelată (după ce a procedat la o prealabilă descontopire a lor, deşi prima instanţă nu a dispus contopirea separată a acestora) cu pedepsele repuse în individualitatea lor în urma descontopirii pedepsei rezultante aplicate prin sentinţa penală nr. 572/2004 a Judecătoriei Târgu Mureş. Sub acest aspect, nu se înţelege - dată fiind modalitatea simplificată în care a ales să procedeze Tribunalul Braşov - dacă în operaţiunea de contopire au fost incluse pedepsele reţinute de către prima instanţă sau cele reţinute în conţinutul hotărârii pronunţate de către Judecătoria Târgu Mureş.
S-ar putea reţine că instanţa de apel a menţinut dispoziţiile instanţei de fond, fără a rezolva însă problema sentinţei penale nr. 528/2002 a Judecătoriei Alba Iulia, reţinută în plus şi în mod eronat de operaţiunea de contopire realizată de către prima instanţă.
în acelaşi timp, s-ar putea reţine că instanţa de apel s-a raportat strict la dispoziţiile sentinţei penale nr. 572/2004 a Judecătoriei Târgu Mureş, însă acest lucru nu se poate afirma cu certitudine, cu atât mai mult cu cât nu s-au analizat toate elementele cuprinse în această hotărâre, cu referire în special la sporul de 3 luni închisoare.
Nu se poate admite efectuarea unei operaţiuni de contopire cu cea realizată de către Tribunalul Braşov, în condiţiile în care nu sunt menţionate expres pedepsele incluse, hotărârile judecătoreşti prin care au fost aplicate, menţinerea sau nu a sporului aplicat prin hotărârea judecătorească la care face referire, astfel încât să se poată verifica şi cenzura de către instanţa de control judiciar care sunt pedepsele de contopit, care dintre acestea este pedeapsa cea mai grea şi care este pedeapsa rezultantă de executat; o astfel de hotărâre ca cea a instanţei de apel este de natură să creeze mari dificultăţi şi în faza punerii sale în executare, dat fiind că hotărârea anterioară de contopire nu mai poate produce efecte în condiţiile realizării unei noi contopiri, prin includerea unor pedepse noi.
Ca atare, în urma admiterii recursurilor declarate în cauză, a fost casată hotărârea atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, urmând a se efectua operaţiunea de contopire în mod corect, cu arătarea hotărârilor judecătoreşti, a pedepselor reduse în această operaţiune şi a pedepsei de executat, cu menţinerea sau nu a sporului intrat în autoritatea de lucru judecat, astfel încât să nu se aducă atingere prince-piului consacrat în art. 372 alin. (1) C. proc. pen.
2) în art. 79 alin. (4) se prevede: „Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”.
11 în prezent, art. 89, după republicarea Legi nr. 304/2004 în M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Articolul 130 din Legea nr. 304/2004 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în varianta republicată a legii având nr. 142.
Articolul 130 din Legea nr. 304/2004 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în varianta republicată a legii având nr. 142.
Dispoziţiile art. 44 C. proc. pen., referitoare la chestiuni prealabile, statuează că instanţa penală are competenţa să judece orice chestiune de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei este de competenţa altei instanţe. Ne aflăm în prezenţa unui caz legal de prorogare a competenţei, care obligă instanţa să soluţioneze în prealabil o problemă de care depinde în mod direct modul în care urmează să fie soluţionat obiectul cauzei penale.
în consecinţă, instanţa este datoare să examineze decretul de graţiere individuală emis de Preşedintele României, ca act admi-
