Motivarea hotărârii judecătorești. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 147/R din data de 01.07.2016
Nemotivarea hotărârii este sancționată în legislația națională, și din prisma respectării art. 6 CEDO, respectiv obligația de a asigura părților un proces efectiv.
A motiva o hotărâre presupune o analiză, chiar și în mod global, tezele, susținerile, apărările părților, a cerceta efectiv probele din dosar sub aspectul utilității și valorii probatorii.
Mai mult trebuie, ca din conținutul hotărârii, să se stabilească raționamentul judecătorului, respectiv probele care au condus la pronunțarea soluției.
Analizând dosarul de față se constată că sentința civilă nr. 2283/15.12.2015 nu respectă cerința impusă de art. 6 CEDO.
Astfel prima instanță nu arată în hotărâre de ce a avut în vedere vreo expertiză, ori vreo alta. De altfel nici nu precizează care expertiză a fost avută în vedere, decât cu ocazia pronunțării încheierii de lămurire a sentinței.
În ceea ce privește partajul realizat, instanța de judecată nu precizează efectiv, în mod concret cum se va realiza acest partaj, având în vedere că imobilul identificat cuprinde atât construcții aflate în proprietate exclusivă, iar unele în proprietate forțată și perpetuă, dar și terenul aferent apartamentelor.
Mai mult, instanța nu se pronunță asupra apărărilor invocate de părți, nu a analizat proba cu expertiza (ambele), din perspectiva celor învederate de părți.";
Prin sentința civilă nr. 2283/15.12.2015, dată în dosarul civil nr. 2706/307/2007 de Judecătoria Sighetu Marmației instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G. J. și G. M., precum și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți I. P. și I. M..
A constat nulitatea absolută parțială a ordinelor emise de Prefectura Județului Maramureș nr. 1465/27.07.2003 emis pe seama reclamanților G. J. și G. M., nr. 1262/03.02.1998 emis pe seama pârâtei N. N., nr. 1440/30.08.2006 emis pe seama pârâților I. P. și I. M., dispunând și rectificarea situației tabulare din CF 5883 Sighetu Marmației nr. top 14/1, 14/2, 15/a/9.
Totodată s-a partajat imobilul conform situației după constatarea nulității absolute parțiale a ordinelor de mai sus, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3 în favoarea reclamanților, cu titlu de cumpărare.
S-a luat act de renunțarea judecării cererii reconvenționale formulată de pârâții P.G. și P.M..
S-a avut în vedere de prima instanță că imobilul din litigiu este situat în Sighetu Maramției, str. A.I. nr. .... județul Maramureș, înscris în CF colectivă 5883, nr. top 14 și 15/a.
Dat fiind că reclamanții, pârâții și pârâții reclamanți au avut calitatea de chiriași în baza Legii nr. 112/1995 construcțiile au fost cumpărate de aceștia, sens în care s-au emis ordinele Prefectului nr. 1465/27.07.2003, nr. 1262/03.02.1998, nr. 1440/30.08.2006, nr. 1425/30.05.2001.
Prin expertiza de la dosar s-a evidențiat faptul că terenurile acordate prin Ordinul Prefectului sunt de o suprafață totală de 2895 mp, în plus cu 720 mp, față de suprafața existentă, măsurată de 2175 mp, prima instanță considerând că se impune nulitatea parțială a ordinelor prefectului, pentru suprafața de teren atribuită în plus.
Ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a ordinelor prefectului, instanța a dispus partajarea imobilului. Prin încheierea civilă din data de 19.04.2016, instanța admite cererea de lămurire și completare a sentinței de mai sus, stabilind că expertiza la care face referire în sentință este cea efectuată de expertul P. G.. totodată se respinge și cererea de completare a sentinței.
În data de 29.01.2016 se formulează recurs de către V.E., I. P. și I. M. atât împotriva sentinței civile nr. 2283/15.12.2015, cât și a încheierii de ședință din data de 10.11.2015, prin care se solicită casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se arată, în esență, că imobilul înscris în CF 5883 colectivă este compus atât din teren, cât și din construcții, care aparțin astfel:
- apartament nr. 1 I. P. și I. M.;
- apartament nr. 2 V.E.;
- apartament nr. 3 G. M. și G. P.;
- apartament nr. 4 N. N.;
Raportat la faptul că suprafețele de teren din ordinele prefectului sunt mai mari decât cele reale s-a formulat cerere reconvențională prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a ordinelor.
În privința expertizelor efectuate în dosar se arată că, prima expertiză nu a fost anulată, iar cu privire la cea de-a doua expertiză nu s-au admis obiecțiuni. Se critică sentința din următoarele puncte de vedere: a) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce ar echivala cu nemotivarea hotărârii; b) prima instanță nu ar fi stabilit regimul juridic al imobilului ce face obiectul acțiunii de ieșire din indiviziune, raportat la faptul că propunerile de lotizare a terenului realizate de expert, prin cea de-a doua expertiză pornește de la o premisă greșită, introducând în calcul o suprafață de teren de 165 mp, în mod eronat.
Mai mult expertul ar fi luat în calcul la stabilirea suprafeței utile a apartamentului nr. 2 o suprafață mai mică decât cea din titlul de proprietate. Totodată, în partajul realizat, instanța ar fi îngrădit accesul în locuința numitei V.E., prin faptul că coridorul comun aparține doar numitei G.. În privința cererii reconvenționale, se arată că soluția dată acestei cereri este nelegală, raportat la faptul că suprafețele indicate în hotărâre nu sunt corect calculate.
Se învederează că se impune efectuarea unei noi expertize.
La data de 25.01.2016 intimații G. P., G. V., G. G., K. A., P.G. și P.M. declară recurs împotriva sentinței civile nr. 2283/15.12.2015, solicitând admiterea, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, respingerea acțiunii reclamanților și a cererii reconvenționale.
În motivare se arată că sentința nu este motivată, ceea ce contravine art. 6 CEDO.
Astfel instanța ar fi dispus partajarea, fără a indica datele de identificare ale imobilului, faptic, sub aspect de carte funciară, loturile efective.
La data de 20.05.2016 se formulează recurs împotriva încheierii de ședință din 19.04.2016, solicitând respingerea cererii de lămurire a dispozitivului întrucât prin această încheiere prima instanță a modificat efectiv dispozitivul hotărârii, lipsa motivării neputând fi complinită printr-o lămurire de dispozitiv.
În data de 24.05.2016 se formulează recurs de către V. E., I. P. și I. M., prin care solicită respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, în esență, pentru motivele prezentate în recursul din data de 20.05.2016.
La data de 01.02.2016 se formulează recurs de către V. E., I. P. și I. M., al cărui conținut reflectă conținutul din memoriul de recurs depus la data de 29.01.2016.
La data de 21.06.2016 se depune întâmpinare la recurs de către intimații G. J. și G. M., prin care se solicită respingerea recursurilor. Se precizează că V. E. se comportă ca un proprietar, deși în promisiunea de vânzare cumpărare încheiată între Songott M. și aceasta nu s-a transferat dreptul de proprietate. Solicită instanței de recurs să se pronunțe asupra excepțiilor privind lipsa calității procesual pasive a reclamantei V. E., respectiv asupra lipsei calității procesual active și pasive a recurenților P.G. și P.M..
Mai mult se susține că prima instanță a motivat corespunzător soluția, aspectul legat de expertiză fiind clarificat prin încheierea de lămurire. La data de 24.06.2016 se depune răspuns la întâmpinarea de la recurs, prin care se solicită respingerea excepțiilor invocate raportat la faptul că intimații nu ar avea interes să invoce excepțiile. În data de 29.06.2016, se depune de către Instituția prefectului întâmpinare la recurs, prin care aduce lămuriri referitoare la emiterea ordinelor din dosar.
Analizând recursurile declarate, instanța de control judiciar, reține că sunt fondate sens în care le va admite, iar în baza art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va casa sentința și încheierea atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nemotivarea hotărârii este sancționată în legislația națională, și din prisma respectării art. 6 CEDO, respectiv obligația de a asigura părților un proces efectiv.
A motiva o hotărâre presupune o analiză, chiar și în mod global, tezele, susținerile, apărările părților, a cerceta efectiv probele din dosar sub aspectul utilității și valorii probatorii.
Mai mult trebuie, ca din conținutul hotărârii, să se stabilească raționamentul judecătorului, respectiv probele care au condus la pronunțarea soluției.
Analizând dosarul de față se constată că sentința civilă nr. 2283/15.12.2015 nu respectă cerința impusă de art. 6 CEDO.
Astfel prima instanță nu arată în hotărâre de ce a avut în vedere vreo expertiză, ori vreo alta. De altfel nici nu precizează care expertiză a fost avută în vedere, decât cu ocazia pronunțării încheierii de lămurire a sentinței.
În ceea ce privește partajul realizat, instanța de judecată nu precizează efectiv, în mod concret cum se va realiza acest partaj, având în vedere că imobilul identificat cuprinde atât construcții aflate în proprietate exclusivă, iar unele în proprietate forțată și perpetuă, dar și terenul aferent apartamentelor.
Mai mult, instanța nu se pronunță asupra apărărilor invocate de părți, nu a analizat proba cu expertiza (ambele), din perspectiva celor învederate de părți.
Modalitatea instanței de a se rezuma la a preciza, printr-o încheiere de lămurire, că partajarea și parcelarea dispuse prin hotărâre vor avea în vedere toate anexele expertizei, nu echivalează cu motivarea hotărârii, atâta vreme cât în considerente nu este analizată expertiza nr. 2, sub aspectul conținutului ei, a parcelării și partajării imobilului. De altfel, expertiza nu face parte integrantă din hotărâre, ci este o probă care trebuie apreciată în raport cu toate susținerile părților, și cu celelalte probe, în cauza de față, înscrisuri.
