Motivarea hotărârii. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 101/A din data de 08.03.2017
Așadar, având în vedere împrejurarea că prima instanță nu a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, nu a explicat cum a ajuns la soluția redată în dispozitiv, nu a redat modul de interpretare a probelor, modul de analizare a argumentelor părților, normele juridice incidente și modalitatea lor de aplicare, hotărârea este nemotivată, ceea ce atrage nulitatea sa. Prin sentința civilă nr. 9233/21.12.2015, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2019/182/2013 s-a admis cererea formulată și ulterior precizată de reclamantul C Z în contradictoriu cu pârâții M M G și M A, având ca obiect servitute.
S-a dispus constituirea unei servituți de acces pietonal la fântâna situată pe terenul aflat în proprietatea pârâților, înscris în Cartea Funciară nr. 50231 - Fersig, nr. top. 1/b/2/5, în favoarea fondului deținut de reclamant, constând în terenul înscris în Cartea Funciară nr. 50745 -Fersig, nr. cad. 50745, conform Anexei nr. 1 la raportul expertizei tehnice judiciare efectuate în prezenta cauză.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.831,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu al expertului numit în cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență următoarele: "analizând cererea formulată și ulterior precizată în raport cu probațiunea administrată în cauză și prevederile normative aplicabile, instanța o va admite, potrivit dispozitivului hotărârii, apreciind-o ca fiind întemeiată, având în vedere conținutul înscrisurilor, răspunsurile reclamantului la interogatoriul administrat acestuia în cauză, conținutul depozițiilor martorilor propuși de reclamant și conținutul raportului expertizei tehnice efectuate în cauză, cu anexele sale, raport și anexe al căror conținut nu au fost contestate de către părți în termenul legal";.
Întrucât cererea precizată a reclamantului a fost admisă, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, i-a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.831,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu al expertului numit în cauză.
Împotriva sentinței civile nr. 9233/21.12.2015, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2019/182/2013, în termen legal, au declarat apel pârâții M M G și M A solicitând în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (1) Cod procedură civilă 1865, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecata și înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă 1865.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că instanța de judecata, în considerentele hotărârii atacate, nu a demonstrat aplicarea regulii de drept incidente, motivarea sumară a hotărârii necorespunzând exigențelor dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă 1865 pentru că lipsa de consistență a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar.
Apelanții arată că instanța nu a specificat nici măcar generic motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, făcând doar o sumară trimitere la existența unor probe, fără să indice conținutul acestora și relevanța pe care le-o conferă. Așadar probele nu au fost în niciun mod analizate, afirmă apelanții.
În plus, argumentele pârâților formulate prin întâmpinare nu sunt analizate ori contraargumentate, referirile acestora la respectarea dreptului la proprietate, la necesitatea existenței unei proporționalități în ingerințele aduse dreptului fundamental la proprietate negenerând nicio analiză din partea instanței de fond, arată apelanții.
Așadar, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sens în care apelanții solicită anularea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, apelanții solicită schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru stabilirea unei servituți de acces pietonal pe terenul pârâților.
In primul rând se constată că deși este vorba de un acces pietonal, instanța de fond a stabilit un drept de acces pe o cale cu o lățime de 2,6 metri, realizându-se astfel o încălcarea nejustificată a dreptului la proprietate al pârâților, de natură a aduce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituții, arată apelanții. Un acces pietonal la fântână nu necesită în niciun caz stabilirea unui drept de trecere pe o suprafață cu o lățime de 2,6 metri, motiv pentru care limitarea dreptului de proprietate este disproporționată, în opinia apelanților.
Pe de altă parte, ocuparea abuzivă de către reclamant a terenului pe care este edificată fântâna nu trebuie să-i confere acestuia, ulterior constatării faptei sale ilicite și dispunerii pe cale judecătorească a obligației acestuia de predare a terenului, dreptul de a utiliza fântâna, având posibilitatea facilă de a-și edifica una pe terenul său, fără mari eforturi, în orice caz mult inferioare celor generate până la acest moment de litigiul generat de el.
Reclamantul nu utilizează clădirea de pe terenul său pentru casă de locuit, nelocuind acolo niciodată, sens în care nu a utilizat nici fântâna pentru sursă de apa, demararea acestui litigiu având același scop șicanatoriu ca alte litigii derulate în contradictoriu cu familia pârâților, pentru a le îngreuna utilizarea terenului dobândit legal.
Apelanții arată că aceste împrejurări fac dovada lipsei necesității ingerinței în dreptul de proprietate al pârâților și caracterul vădit disproporționat al unei asemenea limitări a dreptului de proprietate prin instituirea unui drept de acces în curtea pârâților, cu atât mai mult cu cât familia pârâților a fost nevoită să solicite concursul instanțelor de judecată pentru asigurarea respectării dreptului la proprietate în contradictoriu cu reclamantul.
Intimații C I M și C F, în calitate de moștenitori ai defunctului reclamant C Z, decedat la data de 8.01.2016 (fila 35), au depus la dosar întâmpinare solicitând introducerea acestora în cauză și pe fond respingerea apelului ca nefondat atât sub aspectul petitului principal cât și sub aspectul petitului subsidiar, cu cheltuieli de judecată în apel.
Intimații au arătat că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate prin cererea de apel, hotărârea cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază. O motivare sumară a unei hotărâri nu este motiv de nelegalitate și nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Instanța fondului a făcut trimitere în mod special la expertiza întocmită în cauză, probă care stabilește faptul că fondul reclamantului nu are o sursă de apă și faptul că se impune stabilirea servituții pe o cale de acces preexistentă.
Analizând sentința civilă nr. 9233/21.12.2015, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2019/182/2013 pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate conformitate cu dispozițiile legale incidente se rețin următoarele:
În speță, din analiza sentinței civile nr. 9233/21.12.2015 rezultă că prima instanță redă în cuprinsul hotărârii conținutul cererii de chemare în judecată și al întâmpinării, enumerând probele solicitate și încuviințate a fi administrate și arată că analizând cererea precizată, o va admite potrivit dispozitivului, având în vedere probele administrate, pe care le mai enumeră o dată, cu indicarea filelor dosarului.
Analizând sentința civilă nr. 9233/21.12.2015, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe baza motivelor de apel formulate și a apărărilor invocate apreciind primordială analiza motivului de ordine publică vizând nemotivarea hotărârii, Tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din modul de redactare a textului de lege, rezultă că art. 261 Cod procedură civilă 1865 este reglementat prin norme imperative iar lipsa unor mențiuni poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 teza I din codul de procedură civilă 1865.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligație esențială a acestuia.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa, că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și obligațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.
Articolul 6 CEDO implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă ale părților.
Așadar, având în vedere împrejurarea că prima instanță nu a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, nu a explicat cum a ajuns la soluția redată în dispozitiv, nu a redat modul de interpretare a probelor, modul de analizare a argumentelor părților, normele juridice incidente și modalitatea lor de aplicare, hotărârea este nemotivată, ceea ce atrage nulitatea sa.
Codul de procedură civilă 1865 în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată prevede în art. 297 alin. 2 teza finală că, atunci când există vreun alt motiv de nulitate (decât cele expuse la alin. 1) cum este cel incident în prezenta cauză, al nemotivării hotărârii, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.
