Neascultarea inculpatului conform disp. Art.150 C.p.p.
| Comentarii |
|
Procedură penalăArest preventivNeascultarea inculpatului conform disp. art.150 C.p.p. este sancţionată cu nulitatea relativă
Prin încheierea nr.225/29 oct.2009 T. Dolj a respins recursurile declarate deinculpaţii V. F., M.I.A. şi V.C. împotriva încheierii Judecătoriei Craiova princare s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile,în baza art.1491C.p.p., raportat la art.143 şi art.148 lit.a şi f C.p.p.
S-a reţinut că împotriva inculpaţilor s-a dispus punerea în mişcare a acţiuniipenale pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburareagravă a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi ped. de art. 321 alin. 2 C.p. şiarestarea preventivă în lipsă a inculpaţilor M.I.A., cercetat pentru săvârşireainfracţiunii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă aordinii şi liniştii publice, prevăzută şi ped. de art. 321 alin. 2 C.p. şi vătămarecorporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p., V.C. şi V. F., cercetaţi pentru săvârşireainfracţiunii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şiliniştii publice, prevăzută şi ped. de art. 321 alin. 2 C.p.
S- reţinut că cei trei inculpaţi împreună cu alt inculpat B.M. au provocat scandal,tulburând grav ordinea şi liniştea publică, în incinta barului aparţinând SC D. din com.Amărăstiide Jos, jud. Dolj, distrugând mai multe bunuri cu o furcă şi mai multe bâte, iar inculpatul M.I.A.au a lovit-o pe partea vătămată R.I., cauzându-i avulsia dinţilor 21,22, deci sluţirea.S-a dispus citarea inculpatilor M.I.A., V.F.şi V.C la domiciliul cunoscut şi prin afisare lasediul Consiliului Local Amarastii de Jos, în circumscripţia căruia s-a comis infractiuneapentru a le acorda posibilitatea de a cunoaste propunerea de arestare preventiva, a-si exercitadreptul la aparare. S-au emis emite mandate de aducere pentru inculpati, din procesele verbalerezultând că inculpaţii M.I.A. şi V.C. nu au fost găsiţi la domiciliu şi nu se cunoaşte loculunde se află aceştia.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt întrunitedisp. art. 1491 C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p. şi art. 148 lit.a şi f C.p.p., întrucât inculpaţiiau săvârşit cu intenţie infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 aniînchisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezentând un pericol public concret pentru ordineapublică. Cu privire la inculpatul V.F. care s-a prezentat la soluţionarea propunerii de arestarepreventivă, instanţa a reţinut numai dispoziţiile art. 148 lit. f C.p.p.
S-a reţinut că din analiza acestei jurisprudenţei CEDO rezultă fără echivoc că cercetarea înstare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârşirea unor asemenea fapte este justificatădoar de existenţa unei veritabile exigenţe de interes public şi pentru prezervarea ordinii publice,riscul sustragerii de la ancheta sau judecata, riscul unei înţelegeri secrete între coacuzaţi, risculde presiuni asupra martorilor, săvârşirea de noi infracţiuni ceea ce face necesar derogarea de laregula cercetării în stare de libertate.
La aprecierea gradului de pericol social ridicat al faptelor s-a avut în vedere: împrejurărileconcrete ale comiterii faptelor, constând în locul public în care s-au desfăşurat acţiunile,deteriorarea grava a bunurilor aflate în localul public, astfel cum rezulta din fotografiile judiciare,coroborate cu declaraţiile martorilor, tulburarea grava a ordinii publice, rezultând din prejudicial marecare a fost creat, precum şi persoana inculpaţilor.
S-a apreciat că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, fapteleinculpatilor ar prezenta o atitudine de sfidare a autorităţii publice menite să vegheze la ordineaşi liniştea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect şi consideraţie.
În consecinţă, instanţa a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şia dispus arestarea preventivă a inculpatului V.F., pe o durată de 29 de zile, începând cu datade 27.10.2009 şi până la data de 24.11.2009, inclusiv şi a inculpaţilor M.I.A. şi V.C. pe o duratăde 30 de zile, începând cu prinderea efectivă şi până la expirare.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii M.I.A. şi V.F. şi V.C. criticând-o pentrunetemeinicie şi nelegalitate şi solicitând cercetarea acestora în stare de libertate, apreciindcă faţă de circumstanţele lor personale nu se impune cercetarea lor în stare de arest preventiv.
Totodată recurenţii M.I.A. şi V.C. au invocat disp. art.1501 şi art.152 alin 3 şi 4 C.p.p.,arătând că nu au fost ascultaţi nici de către procuror şi nici de instanţa de judecată după prinderea lor.
Este adevărat că cei doi inculpaţi au fost arestaţi în lipsă, întrucât deşi organele de poliţiei-au căutat la domiciliile lor ( aşa cum rezultă din procesele-verbale încheiate de organele de poliţie)nu au fost găsiţi, membrii familiei arătând că nu cunosc unde sunt aceştia plecaţi.
Este adevărat de asemenea, că după ce instanţa a admis propunerea de arestare preventivă,aceşti doi inculpaţi au fost aduşi la instanţa de judecată, care trebuia conform art.152 alin 4 C.p.p.să procedeze la ascultarea acestora, din actele existente la dosar reieşind că aceasta nu a procedat în acest sens.
Cu toate acestea, neascultarea inculpaţilor cu prilejul aducerii lor în faţa judecătorului,după executarea mandatului de arestare emis în lipsa acestora, nu este sancţionată cu nulitatea absolută,ci eventual cu nulitatea relativă.
Astfel, conform disp.art.197 alin 2 C.p.p., este sancţionată cu nulitatea absolută, încălcareadispoziţiilor referitoare la prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestora de către apărător,situaţie neincidentă în cauză, inculpaţii fiind reprezentaţi, cu prilejul discutării propunerii dearestare preventivă, de apărător din oficiu.
Prin urmare, nu se poate vorbi, eventual, decât de o nulitate relativă, în condiţiileart.197 alin 1 C.p.p., respectiv, pentru a atrage nulitatea actului trebuie dovedită existenţa uneivătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea dispoziţiei de arestare, situaţie carenu este incidentă în speţă, întrucât instanţa de recurs a acoperit eventuala vătămare produsăinculpaţilor prin ascultarea acestora.
În ceea ce priveşte temeiul arestării preventive dispuse, instanţa de recurs constată căpotrivit art.148 alin 1 lit. f C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luatădacă sunt date sau indicii temeinice că inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea prevedepedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintăpericol concret pentru ordinea publică.
Această măsură preventivă se justifică potrivit art.143 C.p.p. în prezenţa probelor ori aindiciilor temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, legiuitorul prevăzândcă este suficient să existe indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, dispoziţiisimilare existând şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - art.5 paragraf 1 lit. c.
Rezultă aşadar, că este suficientă existenţa unor indicii temeinice privind comiterea de cătreinculpaţi a unei fapte prevăzute de legea penală, ori, în cauza de faţă există nu numai indiciitemeinice ci chiar şi probe în acelaşi sens, respectiv, atât declaraţiile inculpaţilor( care au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi, cu toate că au relatat unalt mod de desfăşurare a acestora, respectiv arătând că nu ei au pornit respectivul conflict,ci doar au încercat să se apere de atacul pornit împotriva lor de alte persoane necunoscute lor,prezente în bar), cât şi declaraţii de martori..
Astfel, conform declaraţiilor martorilor P.M., P.F., P.A.D., C.I.M., T.M., D.V.A.,B.M.C şi I.F., audiaţi de către organele de urmărire penală rezultă că inculpaţii au fostcei care au provocat scandalul, tulburând grav ordinea şi liniştea publică, în incinta baruluiSC D. din comuna Amărăştii de Sus, aceştia distrugând mai multe bunuri cu o furcă şi mai multe bâte.Inculpaţii au recunoscut că încercând să se apere de atacatori au aruncat cu scaune, mese, sticle,deci este cert că ordinea şi liniştea publică au fost grav tulburate.
Prin urmare din probele administrate până în acest moment procesual, rezultă că existămotive verosimile de a bănui că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care s-a pus în mişcareacţiunea penală împotriva lor.
Implicarea lor în săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi, dar şi pericolul socialconcret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestora în libertate, rezultat dinmodul de săvârşire şi toate circumstanţele în care au fost comise faptele precum şi faţă de urmărilegrave ale acestora, justifică luarea acestei măsuri preventive.
Totodată aşa s-a reţinut şi în decizia Înaltei Curţi de Casaţie, Completul de 9 judecătorinr.210/29 iunie 2004 una din componentele noţiunii de ordine publică presupune între altele un climatsocial firesc în care să fie asigurată existenţa şi menţinerea unei stări de siguranţă şi securitate,de linişte a cetăţenilor şi de respectare a drepturilor acestora. Pe de altă parte, s-a statuat constantîn practica judiciară că în lipsa unor criterii legale exprese, pericolul pentru ordinea publică poate fidedus şi dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor cum ar fi în cazul infracţiunilor de violenţăori a celor care prin natura, modul de săvârşire sau frecvenţa lor care creează un puternic sentimentde insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivităţi în particular, aşa cum s-aapreciat şi în cauza dedusă judecăţii.
În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, motiv pentru care a respins recursurile inculpaţilor V.F., V.C şi M.I.A.
În baza art.192 alin 2 C.pp, va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la platacheltuielilor judiciare avansate de stat pentru soluţionarea recursului.
