Neîndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de art. 148 lit. f) C.proc.pen. Inexistenţa indiciilor privind exercitarea unor violenţe fizice sau psihice asupra părţii vătămate.
| Comentarii |
|
În raport de împrejurările în care se reţine că s-ar fi comis infracţiunea, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind incidente dispoziţiile art.148 lit. f) C.proc.pen. În consecinţă, neexistând indicii privind exercitarea vreunei violenţe fizice sau psihice asupra părţii vătămate, se apreciază că nu se poate reţine existenţa indiciilor temeinice privind săvârşirea infracţiunii de viol.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Încheierea nr. 6 din 5 octombrie 2012
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea nr. 157 din data de 27.09.2012 a Tribunalului Constanța, s-au dispus următoarele:
„în baza art. 149¹ alin. (9) C.proc.pen. admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța privind arestarea preventivă a inculpatului M.L.
în baza art. 149¹ alin. (10) C.proc.pen. raportat la art. 143 și 148 lit. f) C.proc.pen. dispune arestarea preventivă a inculpatului M.L., pe o perioadă de 29 zile, începând de la data de 27.09.2012 și până la data de 25.10.2012, inclusiv.
Respinge ca nefondată cererea privind luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată sub nr. 11070/118/2012 pe rolul acestei instanțe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a formulat propunere de arestare preventivă a inculpatului M.L. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 27.09.2012.
în motivarea propunerii de arestare preventivă, întemeiată pe dispozițiile art. 143 C.proc.pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. se arată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.pen.
Ca situație de fapt s-a reținut că în data de 25.09.2012 a întreținut prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată minoră I.S.M., în vârstă de 13 ani.
împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de 26.09.2012; prin ordonanța nr. 1440/P/2012 din 27.09.2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.pen.
Totodată, s-a emis ordonanță de reținere pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 26.09.2012, orele 16:25, până pe data de 27.09.2012, orele 16:25.
S-a constatat că există date și indicii temeinice în sensul dispozițiilor de art. 143 și art. 681C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, respectiv viol prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3) C.pen. , în sensul că în data de 25.09.2012 a întreținut prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată minoră I.S.M., în vârstă de 13 ani.
Relevante în acest sens sunt declarațiile constante ale părții vătămate, în care sunt descrise împrejurările agresiunii, în care a relatat modalitatea în care a stabilit să se întâlnească cu inculpatul, și a fost obligată prin violență fizică și morală să întrețină un raport sexual normal și oral, care se coroborează cu declarația martorei I.M., potrivit căreia l-a întrebat pe inculpat, care stătea întins pe scaunul rabatat al șoferului, dacă a văzut-o pe fiica ei, acesta nu a spus nimic, însă când martora s-a uitat mai bine în mașină a văzut-o pe fiica sa ghemuită pe bancheta din spate, când a tras-o din mașină partea vătămată avea hainele răvășite, iar acasă i-a povestit cum inculpatul a invitat-o la un suc în localitatea Cogealac, iar în autoturism a întreținut raporturi sexuale fără voia ei.
De menționat sunt și procesele verbale de cercetare la fața locului și de percheziție a mașinii inculpatului M.L., ocazie cu care au fost descoperite în mașina acestuia mai multe obiecte aparținând părții vătămate I.S.M. - sutien, papuci, hanorac și brățara, precum și concluziile provizorii ale examinării medico legale, potrivit procesului verbal din 26.09.2012 partea vătămată prezintă o deflorare recentă ce poate data din data de 25/26.09.2012 și copia de pe pagina facebook a părții vătămate din care se remarcă faptul că inculpatul a invitat-o pe partea vătămată să se întâlnească și i-a propus să o aștepte în spatele casei pentru a sta de vorbă într-un loc ferit de privirile oamenilor.
Este de menționat și faptul că, deși examinarea medico legală nu a relevat leziuni de violență, aceasta nu înseamnă că victima nu a fost constrânsă la întreținerea unui raport sexual, constrângere care se poate realiza și sub forma amenințărilor cu fapte grave ce pot determina o teamă atât de mare încât imobilizează victima care nu se mai poate apăra.
Nu se poate reproșa unui copil de 13 ani că nu a opus rezistență unui bărbat de 24 ani, în deplinătatea puterilor fizice, având și ascendentul vârstei asupra acesteia.
în ceea ce privește poziția inculpatului, aceasta a fost una oscilatorie, astfel, se remarcă faptul că, deși în prima declarație, inculpatul a negat în mod absolut comiterea infracțiunii, declarând că pe bancheta din spate doar s-au sărutat fără a întreține relații sexuale, ulterior acesta a revenit asupra declarației și a arătat că în mașină a stat de vorbă cu partea vătămată și i-a propus să întrețină relații sexuale, iar aceasta a acceptat, s-a dezbrăcat singură și pe bancheta din spatele mașinii au întreținut un raport sexual normal, în care a constatat că nu este virgină; a mai declarat inculpatul că el știa faptul că partea vătămată are vârsta de aproape 14 ani (declarația din 26.09.2012); la data de 27.09.2012, audiat de procuror, a susținut că au discutat în mașină, după care amândoi au coborât din față și s-au urcat pe bancheta din spate și de comun acord au hotărât să întrețină atât un raport sexual normal cât și un raport sexual oral, ea spunându-i că nu este virgină și că a avut relații sexuale și cu alți trei băieți înainte; întrebat cu privire la vârsta fetei, a declarat că știa că are 15 - 16 ani. Această ultimă declarație a fost reluată de inculpat și în fața instanței.
în consecință, instanța constată că există un dubiu asupra veridicității apărărilor inculpatului, în condițiile în care există contradicții între declarațiile acestuia și nu se coroborează la acest moment cu niciun mijloc de probă administrat.
Tribunalul constată că art. 148 lit. f) Cod procedura penală, invocat ca temei al propunerii de arestare preventivă, reglementează întrunirea cumulativă a două condiții: pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe ca lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, infracțiunea de viol prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3) C.pen. pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, limitele speciale stabilite de legiuitor fiind cuprinse între 10 ani și 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Totodată actele și lucrările aflate la dosarul de urmărire penală indică existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii de viol asupra unei minore - întreținerea de raporturi sexuale normale și orale cu victima prin folosirea de amenințări și imobilizare fizică (blocarea ușilor mașinii), profitând de vârsta fragedă a acesteia, 13 ani, profitând de nivelul redus de dezvoltare psihică, de naivitatea sa, de încrederea pe care o avea în inculpat, fiind convinsă că nu îi va face nimic rău, ci doar vor sta de vorba, de situația minorei - care a fost deflorată prin acest raport sexual, atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc libertatea vieții sexuale și alegerea partenerilor în mod neconstrâns, consecințele negative deosebite ce pot fi resimțite în evoluția psihologică și morală a minorei, atingerea adusă integrității corporale și sănătății victimei, aflată la o vârstă fragedă, faptul că minora aparține unei comunități rurale, cu populație redusă, care s-ar simți amenințată dacă astfel de fapte ar fi cercetate cu suspecții în stare de libertate.
Circumstanțele personale ale inculpatului invocate în favoarea acestuia, si anume: nu are antecedente penale, își asigură existența prin mijloace oneste, fiind angajat, nu sunt suficiente pentru a înlătura pericolul social deosebit de ridicat al faptei de care este acesta suspectat și pentru lăsarea în libertate, garanțiile de ordin procesual și obligațiile ce pot fi impuse, nefiind în măsură să asigure scopul măsurilor preventive la acest moment procesual.
S-a constatat conformitatea măsurii preventive a arestării cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO, existând motive verosimile de bănuială că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este supus instrucției penale, iar măsura preventivă de excepție este cea mai adecvată acestui moment procesual, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și cu scopul urmărit.
împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile impuse de art. 143 C.proc.pen. și de art. 148 lit. f) C.proc.pen., pentru a se dispune luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
în acest sens se relevă că este real că inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, în autoturismul inculpatului, însă aceste relații nu au avut loc prin constrângere fizică sau psihică.
Se face trimitere la faptul că partea vătămată, în momentul în care mama acesteia a venit la autoturism și a întrebat de aceasta, s-a ascuns, deși avea posibilitatea să o atenționeze de prezența sa și chiar să iasă din autoturism.
De asemenea, se relevă că, potrivit raportului medico-legal preliminar, nu rezultă că partea vătămată ar fi avut leziuni, lucru imposibil într-un spațiu foarte strâns iar în ceea ce privește brățara părții vătămate, este posibil ca aceasta să fi căzut când a tras-o mama acesteia din mașină.
Se solicită să se aibă în vedere că partea vătămată este foarte dezvoltată fizic în raport de vârsta acesteia, astfel încât inculpatul nu avea posibilitatea să își dea seama de vârsta reală.
în raport de aceste elemente se susține că, la dosarul cauzei, nu există indicii temeinice din care să rezulte comiterea infracțiunii de viol, iar raportat la infracțiunea de relații sexuale cu un minor, se apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Apreciem că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte indicii temeinice că inculpatul M.L. a comis infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.pen., neexistând indicii temeinice că relațiile sexuale au avut loc prin constrângere fizică sau morală.
Relevant, în sensul concluziei instanței, este, în primul rând, faptul că, pe rețeaua de socializare, la profilul părții vătămate, aceasta a precizat că este născută la data de 13.01.1994, deci a indicat că are vârsta de 18 ani, creând impresia falsă că este majoră.
De asemenea, pe același site de socializare, partea vătămată indică la „situația amoroasă” ca fiind singură, ceea ce poate indica sau induce ideea că ar vrea să aibă o relație.
Totodată, este de precizat și faptul că partea vătămată, referindu-se, în conversația sa cu inculpatul, la persoana sa, spune că a crescut și că este mare, și îi adresează complimente inculpatului, privind aspectul fizic, constată că este singur deși este frumos, se interesează de locul unde va locui inculpatul, la răspunsul acestuia că împreună cu părinții, partea vătămată este mirată că doar cu aceștia, lăsând impresia că ar vrea să locuiască cu aceasta, arătând chiar că numai în ziua respectivă aceasta ar fi o glumă.
Relevăm totodată și faptul că partea vătămată a fost cea care a stabilit cu inculpatul ca oră de întâlnire 22:30, oră la care posibilitatea de a bea un suc într-un local din acel sat era foarte redusă, l-a întrebat pe inculpat dacă este disponibil la acea oră, l-a invitat să se vadă, este de acord cu locul stabilit de inculpat, respectiv în spate, a luat măsuri pentru a nu fi văzută de bunica sa.
Toate aspectele relevate de instanță conduc la concluzia caracterului provocator al conversației purtată de partea vătămată, al tendinței acesteia de a arăta că este mare și că se poate întâlni cu inculpatul, în secret, că poate avea o relație cu acesta.
Lipsa constrângerilor și prezența consimțământului rezultă și din faptul că, aflând că mama sa se apropie de autoturism, aceasta s-a ascuns, din proprie inițiativă, sub bancheta din spate a autoturismului, în condițiile în care inculpatul a trecut pe scaunul din față, iar în momentul în care mama sa a întrebat de partea vătămată, aceasta nu a răspuns și nici nu a ieșit din autoturism deși avea posibilitatea, portierele nefiind blocate, continuând să stea ascunsă, inculpatul neavând nicio posibilitate să exercite vreo violență asupra părții vătămate.
în consecință, neexistând indicii privind exercitarea vreunei violențe fizice sau psihice asupra părții vătămate, apreciem că nu se poate reține existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii de viol.
Având în vedere vârsta părții vătămate, declarațiile inculpatului din care rezultă că acesta ar fi cunoscut că partea vătămată are vârsta de 15-16 ani, precum și faptul că inculpatul a avut relații sexuale cu partea vătămată, apreciem că există indicii temeinice pentru săvârșirea infracțiunii de relații sexuale cu o minoră.
în raport de împrejurările în care se reține că s-ar fi comis infracțiunea, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C.proc.pen.
Apreciem, față de existența indiciilor temeinice în raport de comiterea infracțiunii de relații sexuale cu o minoră, și pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal, în sensul de a împiedica ca inculpatul să ia legătura cu partea vătămată și cu familia acesteia, ca acesta să poată fi găsit la domiciliu, în condițiile în care lucrează în străinătate, considerăm că se impune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
în consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen, va admite recursul formulat de inculpatul M.L. împotriva încheierii nr. 157/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 11070/118/2012, va casa încheierea, și în baza art. 1491 alin. (9) C.proc.pen., va respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului M.L., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
în baza art. 1403 alin. (7) C.proc.pen., se va revoca măsura arestării preventive a inculpatului M.L. dispusă prin încheierea nr. 157/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 11070/118/2012, și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
în baza art. 145 C.proc.pen., se va dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Râmnicu de Jos, comuna Cogealac, județul Constanța, fără încuviințarea instanței, față de inculpatul M.L. pe o perioadă de 30 zile, de la data de 5.10.2012 la data de 4.11.2012 inclusiv.
în baza art. 145 alin. (1)1lit. a) - d)^#C.proc.pen. și art. 145 alin. (1)2lit. c) C.proc.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul M.L. va fi obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește - Secția de Poliție Rurală nr. 5 Cogealac, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată I.S.M. și martora I.M. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
în baza art. 145 alin. (2)2C.proc.pen., se va atrage atenția inculpatului M.L. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va înlătura din încheierea recurată dispoziția de admitere a propunerii de arestare preventivă și dispozițiile art. 143, 148 lit. f) și art. 1491 alin. (9), (10) C.proc.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
