Obligaţia de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanţă. Art. 85 alin. 2 lit. g din noul Cod penal.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 422/A din data de 21.04.2015
Obligația de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță. Art. 85 alin. 2 lit. g din noul Cod penal.
Dat fiind caracterul de limitare al exercițiului unor drepturi, obligația prevăzută de art. 85 alin.2 lit. g din noul Cod penal, impusă în sarcina inculpatului, trebuie să fie individualizată sub un dublu aspect: sub aspectul duratei în timp și sub aspectul categoriilor de autovehicule la care interdicția se referă.
Secția penală și pentru cauze cu minori - Decizia penală nr. 422/A/21 aprilie 2015
Prin sentința penală nr.../10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr. …/257/2014, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (1), (4) și (10) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 83 Noul Cod Penal s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru inculpatul S.S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Noul Cod Penal.
În baza art.83 alin. (1) Noul Cod Penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an și 2 luni, iar în baza art. 84 Noul Cod penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
În temeiul art.85 alin. (1) Noul Cod penal, pe durata termenului de supraveghere s-a precizat că inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune S., la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 85 alin. (2) lit.f Noul Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatului să conducă pe drumurile publice orice fel de autovehicule.
În baza art. 86 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a arătat că se comunică Serviciului de Probațiune Sibiu.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 Noul Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu va respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse ori va săvârși noi infracțiuni.
În baza art.274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul …/P/2014 înregistrat la Judecătoria Mediaș în data de 20.11.2014 sub nr…/257/2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș a trimis în judecată pe inculpatul S.S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin. (1) Noul Cod penal.
În considerentele actului de sesizare s-a reținut că în data de 23.05.2014 inculpatul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DN 14 cu o viteză de 176 km/h în zona de limitare a vitezei la 90 km/h, fiind oprit în trafic și depistat având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 g/l.
Audiat fiind atât în faza de urmărire cât și de judecată, inculpatul a recunoscut fapta. A motivat ca a transportat de la aeroportul din S. pe martorul M.A.F. care venise din G., ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice intr-un bar din Sibiu, apoi s-a urcat la volanul mașinii pentru a conduce până în mun. Mediaș.
La primul termen de judecată inculpatul a arătat că solicită aplicarea dispozițiilor art.375 al.1 Cod de procedură penală, menționând că recunoaște comiterea faptei, de asemenea recunoaște probele făcute în faza de cercetare penală și înțelege să și le însușească.
Din probatoriul administrat în cauză în faza urmăririi penale prima instanță a reținut următoarele:
În data de 23.05.2014 inculpatul a fost depistat în jurul orelor 756 cu aparatul radar conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DN 14 cu o viteză de 176 km/h pe un tronson de drum în care există limitare a vitezei la 90 km/h, dinspre Sibiu spre Mediaș. Fiind oprit de organele poliției rutiere pe raza comunei Ș.M., la km 30, s-a constatat că în autoturism se aflau și martorii M.F. și G.L.R., iar după verificarea documentelor autoturismului și ale conducătorului auto, acesta din urmă a fost testat cu aparatul marca Drager seria ARZF- nr. test … Aparatul a înregistrat o alcoolemie de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care inculpatul a fost condus la U.P.U. S., unde i s-au recoltat două probe de sânge, iar în urma analizării acestora s-a constatat că avea în sânge o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur (prima proba) și 1,10 g/l alcool pur (a doua proba), așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. IX/a/523 din 27.05.2014.
Starea de fapt rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatul testării alcooltest, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. IX/a/523 din 27.05.2014, proces verbal de recoltare a probelor biologice, declarațiile martorilor G.L.R. si M.A.F. care au confirmat consumul de alcool anterior împreună cu inculpatul și declarațiile inculpatului, a mai reținut prima instanță.
Din starea de fapt descrisă și probată rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și este săvârșită de inculpat, a conchis prima instanță.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) Noul Cod penal.
La individualizarea pedepsei stabilite și a oportunității aplicării ei prima instanță a avut în vedere gravitatea faptei, gradul de pericol creat, rezultatul produs, lipsa antecedentelor inculpatului, conduita sa după săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că pedeapsa stabilită nu depășește 2 ani închisoare, împrejurări față de care a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o anumită perioadă.
Prima instanță a impus termenul de supraveghere de 2 ani, reglementat e art. 84 din noul Cod penal și a făcut, apoi, aplicarea art. 85 alin.(1) din același cod.
În temeiul art.85 alin.(2) lit.f) Noul Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, prima instanță a interzis inculpatului să conducă pe drumurile publice orice fel de autovehicule. In impunerea acestei măsuri prima instanță a avut în vedere periculozitatea pe drumurile publice a inculpatului care, potrivit antecedentei contravenționale, în ultimii ani a săvârșit un număr de 13 abateri rutiere, majoritatea constând în depășirea vitezei legale, comportament care a culminat cu săvârșirea prezentei infracțiuni, inculpatul circulând sub influenta băuturilor alcoolice cu o viteză de 176 km/h, aspect ce denotă o periculozitate sporită și indică o probabilitate mare de producere a unor consecințe nedorite în trafic.
Prima instanță ia făcut și aplicarea art. 404 alin. (3) Cod procedură penală, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.88 Noul Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu va respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse ori va săvârși noi infracțiuni.
În final, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la cheltuielile judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se înlătura din sarcina lui obligația de a nu conduce autovehicule, cu motivarea consemnată în încheierea de stabilire a pronunțării, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Procurorul și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivului de apel invocat de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea a reținut următoarele:
Prima instanță, dând o justă interpretare și apreciere probelor dosarului, în acord cu dispozițiile art.103 alin.1 și 2 din noul Cod de procedură penală, a reținut o corectă stare de fapt, recunoscută, de altfel, de inculpat în fața primei instanțe, când a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.
Din probele dosarului, mai ales din buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultă că, în data de 23.05.2014, inculpatul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DN 14 Sibiu - Mediaș, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/litru. Această din urmă concluzie, a depășirii limitei legale de îmbibație alcoolică, a fost trasă de curte din coroborarea rezultatului testării aerului expirat (care a relevat o concentrație de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat) cu rezultatele celor două analize de sânge, (care au relevat o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur, la prima prelevare și o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur, la a doua prelevare).
Această stare de fapt întrunește, într-adevăr, toate elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.336 alin.(1) Noul Cod penal astfel cum constituționalitatea acestui text legal a fost analizată prin decizia nr. 732/16.12.2014 a Curții Constituționale a României.
În procesul de individualizare a sancțiunii, prima instanță a dat dovadă de clemență, alegând o soluție alternativă condamnării, anume cea a amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 din noul Cod penal, deși contextul în care inculpatul a săvârșit fapta (conducând, pe un drum național intens circulat, un autoturism, în care se mai aflau două persoane, cu 197 kmh) și antecedența lui contravențională rutieră (a săvârșit, în ultimii ani, un număr de 13 contravenții rutiere) ar fi impus pronunțarea unei soluții de condamnare. Dar, ținută fiind de principiul neagravării situației inculpatului în propriu-i apel, expres prev. de art.418 alin.1 din noul Cod de procedură penală, curtea nu poate îndrepta acest aspect de netemeinicie.
Cu privire la obligația impusă de prima instanță inculpatului, de a nu conduce pe drumurile publice orice fel de autovehicule, curtea a reținut următoarele:
În acord cu prima instanță, dată fiind bogata antecedență contravențională în domeniul legislației rutiere și împrejurările comiterii faptei, mai sus descrise, curtea consideră că prima instanță a optat în mod întemeiat în sensul de a interzice inculpatului să mai conducă autovehicule pe drumurile publice, numai astfel putând fi înlăturată, pentru o anumită perioadă de timp, o stare de pericol de pe drumurile publice și numai astfel putându-se atrage atenția în mod eficient inculpatului asupra necesității de revizuire a comportamentului său rutier.
Raționând astfel, curtea nu a putu reține apărarea inculpatului în sensul că, prin impunerea obligației în discuție, ar fi încălcate dispozițiile art.90 din noul Cod penal.
Dacă s-ar interpreta astfel cum susține inculpatul dispozițiile art.90 din noul Cod penal, ar însemna că nu i se poate impune inculpatului față de care s-a dispus amânare aplicării pedepsei nici una dintre măsurile de supraveghere și nici una dintre obligațiile reglementate de art.85 din Noul Cod penal. Este de domeniul evidenței logice, la care se ajunge prin intermediul interpretării sistematice și teleologice a legii, că dispozițiile art.90 din noul Cod penal se referă la alte interdicții (pentru că obligația de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice reprezintă o interdicție) decât cele la care se referă art. 85 alin. 2 din același cod.
Curtea a observat însă că prima instanță a indicat, probabil dintr-o eroare materială, un temei greșit de drept al acestei obligații, anume art.85 alin.2 lit.f din noul Cod penal în loc de art.85 alin.2 lit. g din același cod, aspect ce urmează a fi îndreptat.
Curtea a mai considerat că, dat fiind caracterul de limitare al exercițiului unor drepturi, obligația impusă în sarcina inculpatului trebuie să fie individualizată sub un dublu aspect: sub aspectul duratei în timp și sub aspectul categoriilor de autovehicule la care interdicția se referă.
Astfel, curtea a considerat că durata de 2 ani a termenului de supraveghere este una suficientă, pe parcursul căreia inculpatul are timp să reflecteze asupra conduitei sale trecute și să aleagă a se conforma, pe viitor, regulilor de circulație.
De asemenea, curtea a apreciat, prin raportare la locul (drumul public) săvârșirii și la felul autovehiculelor la bordul cărora a săvârșit prezenta infracțiune și contravențiile din cazierul rutier, inculpatului este necesar a i se interzice doar conducerea pe drumurile publice a acelor categorii de autovehicule ce sunt destinate, cu precădere, circulației pe drumurile publice, autovehicule definite prin dispozițiile art. art. 6 pct. 6, 21, 22 și 321 din O.U.G. nr.195/2002, adică:
- autovehicule - orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule (pct. 6);
- mopede - vehicule, cu două sau trei roți, a cărui viteză maximă prin construcție este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h și care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 50 cm3 sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere nominală continuă maximă nu depășește 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depășește 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric, fiind asimilat mopedului cvadriciclul ușor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa nr. 1 la secțiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare (pct. 21);
- motociclete - autovehiculule cu două roți, cu sau fără ataș, echipat cu un motor care are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3 și/sau a cărui viteză maximă, prin construcție, depășește 45 km/h (pct. 22);
- tricicluri cu motor - autovehicule cu trei roți dispuse simetric, a cărui viteză maximă prin construcție depășește 45 km/h, care este echipat cu un motor având o cilindree de peste 50 cm3, în cazul unui motor cu ardere internă, sau cu un motor electric cu putere nominală continuă ce depășește 4 kW (pct. 321).
Verificând cauza și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a desprins fine de nelegalitate ori alte fine de netemeinicie.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.421 pct.2 lit.a din noul Cod de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de inculpatul S.S.D. împotriva sentinței penale nr…/10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr…/257/2014, pe care a desființat-o doar sub aspectul temeiului de drept și al individualizării obligării inculpatului de a nu conduce, pe durata termenului de supraveghere, orice fel de autovehicule și, rejudecând în aceste limite:
A schimbat temeiul de drept al obligației impuse inculpatului S.S.D. de a de a nu conduce anumite autovehicule din art. 85 alin. 2 lit.f din noul Cod penal în art. 85 alin. 2 lit.g din același cod.
A menținut în sarcina inculpatului S.S.D. obligația prevăzută de art.85 alin. 2 lit.g din noul Cod penal, pe care o va individualiza astfel: pe durata termenului de supraveghere, inculpatul nu va conduce, pe drumurile publice, autovehicule, în accepțiunea dată acestei categorii de vehicule prin dispozițiile art.6 pct. 6, 21, 22 și 321 din O.U.G. nr.195/2002.
A menținut, în rest, dispozițiile sentinței, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
