Ordin de protectie- condiţii de admisibilitate. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 15170 din data de 09.10.2015
Prin sentința. 15170/2014, instanța a respins cererea de instituire a unui ordin de protecție.
Pentru a pronunta această sentință , instanța a reținut că reclamantul - de profesie medic chirurg și în vărstă de 47 de ani, a susținut în cerere faptul că pârâții, părinții săi, au exercitat acte de violență psihică, emoțională asupra sa și a partenerei actuale de viață, prin amestecul în viața personală și dorința de a destrăma relația actuală cu prietena pe care o are. Din probele administrate, s-a constatat că lecturarea mailurilor, în lipsa coroborării cu alte probe, nu a fost de natură să creeze convingerea că aceste acte de violență invocate s-au petrecut în realitate și au produs o stare de pericol pentru integritatea psihică a reclamantului, instanța fiind în măsură să interpreteze aceste mesaje ca o reală îngrijorare a unor părinți interesați de viața personală a fiului său.
A reținut instanța că există certitudinea unui conflict între pârâți și fiul lor datorat relației acestuia , însă sub nici o formă nu poate fi reținut că există o stare de pericol reală. Această concluzie se poate trage din conținutul mesajelor și avizul psihologic, dar mai ales din lipsa unor probe concludente în acest sens, sarcina acesteia revenind exclusiv reclamantului.
De menționat că proba testimonială a fost respinsă de instanță, ca nefiind utilă și pertinentă soluționării prezentei cauze și nu s-a depus o evaluare psihologică elaborată de natură să se coroboreze cu susținerile reclamantului.
Specificul prezentei cauze a fost reprezentat de natura violenței invocată raportat la vărsta și statutul reclamantului, art 4 al Legii 217 definind în art 4 violența psihologică drept ";impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de tensiune și de suferință psihică, în orice mod și prin orice mijloace, …controlul vieții personale,.. constrângerile de orice fel precum și alte actiuni cu efect similar";
A menționat judecătorul că este de netăgăduit că poate fi protejată prin emiterea unui ordin de protecție o persoană asupra căreia au fost exercitate acte de violență psihologică din partea membrilor familiei, legiuitorul manifestându-și voința de a consacra cu titlu de obiectiv de interes național calitatea vieții de familie și prevăzând prin norme severe și imperative sancționarea faptelor care se abat de la această finalitate și în scopul protecției victimelor lor.
Cu toate acestea, concluzia instanței a fost că în speța de față ar fi exagerat să conferim titlul de victimă unei persoane adulte de 47 ani, de profesie medic chirurg, cu locuința în Iași și titlul de agresor părinților acestuia, persoane în etate, de asemenea cu studii superioare, domiciliați în XX, în lipsa unor probe pertinente și concludente, pentru atitudinea acestora de părinți îngrijorați de destinul și viața personală a fiului lor.
S-a reținut incidența în cauză a art 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)pentru prevenirea si combaterea violentei in familie , care arată că ,,persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Instanța a stabilit că din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei- în speță violența psihologică. . In cauza nu sunt indeplinite cumulativ conditiile anterior enumerate. Reclamantul nu a dovedit prin probele administrate nici urgența măsurii, nici violenta la care a fost supus de catre pârâti și implicit nici existența unei stari de pericol.
