Ordin de protectie. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Decizie nr. 96 din data de 02.02.2016
Titlu Ordin de protecție
Tip speta decizie civilă
Nr.96
Data 02 februarie 2016
Domeniu asociat Familie (infracțiuni și alte probleme în legătură cu familia)
Continut speta . Ordin de protecție împotriva pârâtului prin care să se dispună interdicții
La data de 11.08.2015 s-a înregistrat cererea formulată de reclamanta C R V în contradictoriu cu pârâtul M D M prin care se solicită emiterea unui ordin de protecție a sa împotriva pârâtului prin care să se dispună următoarele interdicții și obligații pârâtului: evacuarea temporară a acestuia din locuința familiei situată în Băile Govora; obligarea pârâtului la o distanță minimă determinată față de ea, față de reședința și locul ei de muncă;interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, precum și să se stabilească reședința minorului rezultat din relațiile părților, la ea.
În motivarea cererii de emitere a ordinului de protecție, reclamanta a arătat că nu este căsătorită cu pârâtul, dar din relațiile lor rezultat minorul …. născut la data de 15.01.2013. Toți trei locuiesc în apartamentul situat la adresa mai sus-menționată, ce este închiriată de ea, conform contractului de închiriere nr. 11154/2.12.2013;
În continuare, reclamanta a arătat că pârâtul o agresează fizic și psihic în repetate rânduri, ultime agresiuni având loc la data de 4-5 august 2015 chiar atunci când se afla cu minorul în brațe.
La data de 6 septembrie 2015 pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de reclamantă întrucât cele relatate de acesta nu corespund adevărului. Pe de altă parte este menționat și el contractul de închiriere și este tatăl minorului de care s-a ocupat în toată această perioadă.
Mai arată pârâtul că se cunoaște cu reclamanta de mai mult de 10 ani de zile și niciodată nu a fost un pericol pentru ea și nu s-a produs nici un incident de natură să se simtă amenințată sau să fie pusă în pericol ea sau minorul.
La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2015, apărătorul reclamantei a înțeles să precizeze formularul anexă al cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită evacuarea temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă a persoanei protejate (precizând în acest sens că reclamanta lucrează la Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea, str. Antim Ivireanu, județul Vâlcea și la Liceul Teologic Băile Govora); interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic (la mama reclamantei locuiește în Rm. Vâlcea), precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv, telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
În ședința publică din data de 27.10.2015 apărătorul reclamantei a mai solicitat să i se interzică pârâtului să se apropie la o distanță mai mică de 50 de m față de Barul "Casa de Vis"; administrat de către mama reclamantei și față de casa părintească a acesteia; păstrarea unei distanțe de 100 de m față de Centrul de Îngrijire Specială pentru Copii cu Nevoi Deosebite din Rm. Vâlcea, să i se interzică pârâtului meargă în Băile Govora, în Govora și în Mihăești, obligarea pârâtului la consiliere psihologică pentru ca acesta să înțeleagă care este obligația lui de tată, ce nevoi are acest copil cu problemele lui deosebite, care suferă de o boală ce impune tratamente de specialitate de la vârstă înaintată, iar instanța să apeleze la DG.A.S.P.C. Vâlcea pentru consilierea psihologică a pârâtului și consilierea parentală prin care acesta să conștientizeze că, deși nu contribuie cu nimic la creșterea educarea și tratamentul minorului, nu are voie să îi distrugă drumul în viață.
Prin sentința civilă nr. 1289/27.10.2015 a Judecătoriei Rm. Vâlcea s-a admis în parte cererea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul …...
S-a dispus pe o durată de 6 luni următoarele obligații și interdicții pârâtului:
- evacuarea temporară din locuința situată în Băile Govora, ce face obiectul contractului de închiriere nr. 11154/2.12.2013;
- să nu se apropie de reclamantă și de minorul … născut la data de 15.01.2013, la o distanță mai mică de 100 metri, cu excepția sediului instanțelor de judecată și al altor organe judiciare cu ocazia prezentării în cauzele în care sunt părți;
- să nu se apropie de mama reclamantei, …, la o distanță mai mică de 100 metri;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv prin corespondență, telefonic sau în orice alt mod, cu victima-reclamantă.
S-au respins capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la consiliere psihologică, la interdicția de deplasare în anumite localități, la interdicția referitoare la locul de muncă și reședința reclamantei, locul de muncă și locuința mamei reclamantei, Centrul de îngrijire specială a minorului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1144 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de reclamantă.
S-a stabilit reședința minorului … la mamă, la adresa din Băile Govora, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 9043/288/2015.
Pentru a statua astfel, a reținut prima instanță că reclamanta și pârâtul s-au aflat în relații de concubinaj, iar din relațiilor a rezultat minorul … născut la data de 15.01.2013.
Începând cu data de 02.12.2013, părțile s-au mutat în apartamentul situat în Băile Govora, ., închiriat de reclamantă, în calitate de titular, de la Orașul Băile Govora, conform contractului nr. 11154/02.12.2013., reclamanta fiind titular de contract , iar pârâtul fiind menționat ca membru al familiei, în calitate de concubin, termenul de închiriere fiind de 5 ani.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că părțile se află în relații de familie și în prezent, având un minor împreună. După nașterea acestui minor între părți au început să apară neînțelegeri , discuții contradictorii provocate de pârât, în cadrul cărora pârâtul a folosit, pe lângă violențe verbale, și violențe fizice.
De altfel, pârâtul a adoptat o atitudine jignitoare și amenințătoare cu privire la reclamantă și mama acesteia, transpusă și prin alt gen de fapte, cum ar fi: denigrarea acesteia în fața superiorilor de la locurile de muncă ale acesteia, taierea cauciucurilor de la mașină pentru a nu se putea deplasa,arderea actelor de stare civilă ale ei și ale minorului, amenințări prin intermediul mesajelor telefonice ale reclamantei și familiei acesteia.
De creșterea și educarea minorului, părțile s-au ocupat împreună, însă începând cu data de 15.01.2015 reclamanta se află în concediu de creștere a copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, acesta fiind încadrat în grad de handicap.
Potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, așa cum a fost modificată de Legea nr. 25/2012, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, anumite obligații sau interdicții. Pentru a beneficia de această protecție, este necesar să se dovedească existența unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violență fizică/psihică din partea unui membru al familiei.
În cauză, reclamanta a reușit să dovedească că integritatea sa psihică și fizică este amenințată de manifestările violente (lato sensu) ale pârâtului, impunându-se cu necesitate evacuarea acestuia din locuința familiei în scopul eliminării cauzelor violenței și pentru evitarea unor incidente regretabile, mai ales că astfel de evenimente s-au petrecut în fața copilului minor al părților.
Locuința minorului va fi stabilită, în mod provizoriu, la mamă, în scopul asigurării continuității în creștere și educare și pentru menținerea rutinei locului și obiceiurilor acestuia, mai ales având în vedere faptul că boala de care suferă presupune o atenție specială.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a exercitat calea de atac a recursului pârâtul …, precizând că vor fi depuse motivele căii de atac în mod detaliat după redactarea și comunicarea hotărârii judecătorești.
La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2015, recurentul a învederat că solicită admiterea căii de atac, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de acordare a unui ordin de protecție .
În motivare arată că instanța de fond a procedat la o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, prin obligarea sa de a păstra o anumită distanță față de intimata reclamantă, de mama acesteia și de fiul rezultat din relația părților. Potrivit Legii nr. 217/2003, ordinul de protecție se poate dispune față de un membru al familiei, or, între părți nu există nicio legătură de rudenie, nu sunt nici măcar concubini și pe cale de consecință arată că nu are calitatea procesuală pasivă.
Recurentul precizează că situația de fapt prezentată de reclamantă nu corespunde realității întrucât nu a agresat-o fizic sau verbal pe aceasta în datele de 4.08.2015 și 05.08.2015, iar locuința din care se urmărește evacuarea sa este repartizată de la Primăria Băile Govora pentru amândoi, sens în care figurează în calitate de titular al contractului de închiriere.
Recurentul arată că nu s-a comportat violent față de intimata pe care o cunoaște de peste 10 ani, nu reprezintă un pericol pentru aceasta, după cum nu există plângere penală formulată împotriva sa și nu este cunoscut ca fiind o persoană cu antecedente penale.
Concluzionând, recurentul arată că nu s-a administrat un probatoriu complet de natură să conducă la ideea unei periculozități a sa, ori la caracterul repetat al unor împrejurări care să dovedească o stare reală și gravă de pericol.
La același termen de judecată s-a dispus calificarea juridică a căii de atac în raport de dispozițiile art. 24 C.pr.civ., și art.25 C.pr.civ., coroborate cu dispozițiile art. 456 C.pr.civ. și 466 alin. 1 C.pr.civ., precum și dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului Cod de procedură Civilă, apreciind că aceasta este apelul față de data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată ce are ca obiect ordin de protecție.
Prin întâmpinarea formulată de intimată s-a invocat excepția nulității recursului ca fiind nemotivat întrucât a fost declarat la trei zile de la data pronunțării, fără a fi însă motivat. În subsidiar, s-a invocat excepția tardivității recursului, pe considerentul că motivele căii de atac nu au fost formulate în termen.
Intimata a formulat și o completare la întâmpinare prin care a apreciat că apelul astfel calificat este nul, întrucât motivele căii de atac au fost depuse la Tribunalul Vâlcea.
Pe fond intimata a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat deoarece apelantul este violent fizic și verbal, a comis acte materiale de amenințare și lovire și reprezintă un pericol real pentru viața sa și a minorului rezultat din relația părților.
Potrivit dispozițiilor art. 248 C.pr.civ., tribunalul se va pronunța cu prioritate cu privire la excepțiile nulității și cea a tardivității formulării apelului, astfel cum au fost invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit disp. art. 470 alin. 1 pct. c C.pr.civ., cererea de apel va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului nu cuprinde motive sau mijloace de apărare, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În speța dedusă judecății, partea care a justifica un interes legitim a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 1289/27.10.2015, iar prin respectarea principiului legalității căii de atac, acesta a fost calificat juridic ca fiind apel, la termenul de judecată din data de 15 decembrie 2015, moment care a coincis și cu înregistrarea motivelor de apel depuse aceeași parte.
Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția nulității și excepția tardivității motivării apelului.
În ceea ce privește criticile de apel relevate de pârât împotriva emiterii ordinului de protecție, tribunalul reține că sentința pronunțată de judecătorul fondului a avut în vedere circumstanțele cauzei si principiul constituțional al liberei circulații a persoanei.
Așa cum se evidențiază din probatoriul testimonial administrat în cauză, atmosfera este tensionată între cele două părți care au conviețuit, în principal, pe fondul neînțelegerilor datorate de creșterea minorului rezultat din legătura acestora, astfel încât au loc momente violente care îi provoacă intimatei o stare de stres psihologic, in privința integrității corporale sau a libertății sale.
Astfel, ordinul de protecție dispus, în ciuda naturii sale restrictive de drepturi, este emis în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică și psihologică exercitate de apelant asupra acesteia.
Este adevărat că se impune să se țină cont de practica constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a arătat, de ex. in cauza Monory c. României si Ungariei ca "posibilitatea părintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar masurile naționale care stânjenesc aceasta posibilitate reprezintă o ingerință in dreptul la viața de familie protejat de art. 8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele sau", aceeași opinie fiind împărtășita si in cauzele Ignaccolo Zenide c. României, Pini si Bertini, reținându-se ca" statul trebuie sa dispună de masuri pozitive pentru a asigura copilului legături cu părintele sau", însă drepturile si libertățile persoanei pe care le invoca apelantul trebuie exercitate în așa fel încât să nu stânjenească sau să încalce exercitarea drepturilor altor persoane.
Într-adevăr, emiterea ordinul de protecție reprezintă o măsură ce poate fi dispusă pentru situații de excepție, de o gravitate sporită, prin raportare la comportamentul agresiv fizic sau psihic pe care acesta îl adoptă față de membrii de familie chiar dacă va conduce la o limitare a exercițiului dreptului de viață privată și a libertății de circulație a celui împotriva căruia s-ar dispune astfel de măsuri.
Luând în considerare dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, tribunalul reține că probele administrate în primă instanță au relevat starea de pericol cauzată de comportamentul apelantului asupra intimatei, cu referire la depozițiile martorilor … care au relevat frecventele manifestări violente sub aspect fizic, verbal sau psihologic exercitate de apelant asupra intimatei, inclusiv în prezența minorului ce are nevoie, din cauza stării sale de sănătate, de o îngrijire specială.
Tocmai pentru a se evita producerea unor consecințe cu urmări nefaste, și tribunalul apreciază că se impune ca pentru o perioadă de timp, pârâtul să păstreze o anumită distanță față de reclamantă și de fiul lor, oriunde s-ar afla, acasă, pe stradă, la locul de muncă, la școală, cu excepția sediului instanțelor de judecată și al altor organe judiciare.
Ca atare, tribunalul reține un just echilibru între necesitatea de siguranță pe care trebuie să o aibă intimata și fiul părților și restricționarea libertății de circulație a apelantului.
Pe cale de consecință, reținând că nu există motive temeinice pentru anularea sau schimbarea sentinței, pentru toate considerentele care preced, în baza prevederilor art. 480 NCPC, tribunalul urmează să respingă apelul pârâtului ca fiind nefondat și să mențină soluția pronunțată de judecătorie ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 451 C.pr.civ., pe temeiul culpei procesuale, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată.
