Ordonanţă de plată. achitarea debitului în timpul litigiului. efecte asupra penalităţilor de întârziere
| Comentarii |
|
Judecătoria SATU MARE Sentinţă civilă nr. 608/12.02.2015, definitivă din data de 12.02.2015
Ordonanță de plată. Achitarea debitului în timpul litigiului. Efecte asupra penalităților de întârziere
Efectuarea plății integrale a debitului pe parcursul derulării procesului nu exclude, însă, obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, atunci când, potrivit dispozițiilor contractuale, acesta s-a obligat la plata unor penalități de întârziere în cazul depășirii termenului de plată, în acest sens fiind dispozițiile art. 1.535 alin. (1) și art. 1.523, alin. (2), lit. d) C.civ..
Împrejurarea că societatea creditoare nu a prezentat modul de calcul al penalităților de întârziere nu poate să împiedice soluționarea cererii întrucât, potrivit art. 628 alin. (2) C.proc.civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
Judecătoria Satu Mare, Secția civilă, Sentința civilă nr. 608/12.02.2015, definitivă
Potrivit art. 1.013, alin. (1) C.proc.civ., prevederile procedurii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Facturile prezentate de către creditoarea S.C. D S.R.L., emise în sarcina debitorului SJU Satu Mare (cu nr. 18670/19.08.2013, nr. 18686/21.08.2013, 19057/16.10.2013, nr. 19191/31.10.2013, nr. 19381/28.11.2013, nr. 19382/28.11.2013, nr. 20343/16.04.2014, nr. 20920/01.07.2014), nu au fost semnate de către debitor, însă sunt generatoare de obligații în sarcina acestuia în temeiul contractului de service pentru echipamente Drager, precum și în baza comenzilor anexate acțiunii. Astfel, potrivit prevederilor art. 10.2 din contract, debitorul s-a obligat la plata facturilor emise de către creditoare în termen de 60 de zile calendaristice de la emiterea documentelor de plată (factură și rapoarte de service aferente). Necondiționându-se prin contract plata facturilor de acceptarea acestora de către debitor (art. 5 și art. 10.2 din contract), ele sunt opozabile acestuia în temeiul art. 1.270 C.civ., text potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Pentru a se stabili răspunderea contractuală, se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv să existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, să existe un fapt prejudiciabil, să existe raport de cauzalitate, să existe o culpă a debitorului.
Prin notele de ședință depuse la dosar în data de 11.12.2014, debitorul a invocat stingerea integrală a debitului pretins de creditoare, sens în care a atașat ordinele de plată și ordonanțările de plată invocate, precum și adresa Serviciului Financiar din cadrul SJU Satu Mare, cu nr. 431/10.12.2014, în care s-au evidențiat următoarele: factura nr. 18670/19.08.2013 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 445/21.11.2013; factura nr. 18686/21.08.2013 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 445/21.11.2013, factura nr. 19057/16.10.2013 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 445/21.11.2013, factura nr. 19191/31.10.2013 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 1000624/17.10.2014, factura nr. 19381/28.11.2013 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 1000624/17.10.2014, factura nr. 19382/28.11.2013 a fost achitată conform ordinelor de plată nr. 2000/26.08.2014 și 10000234/23.09.2014, factura nr. 20343/16.04.2014 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 1134/04.11.2014, factura nr. 20920/01.07.2014 a fost achitată conform ordinului de plată nr. 2578/04.11.2014.
Fiind citată cu un exemplar după notele și înscrisurile depuse de către debitor, cu mențiunea să precizeze dacă recunoaște plata integrală a debitului, creditoarea nu a contestat susținerile debitorului. Raportat la aceste considerente, ținând seama de faptul că, după data introducerii cererii, debitul pretins de creditoare a fost achitat integral de către debitor, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea acesteia de obligare a debitorului la plata sumei de 23.641,48 lei reprezentând debit neachitat din contravaloarea facturilor emise în perioada 19.08.2013-01.07.2014.
Efectuarea plății integrale a debitului pe parcursul derulării procesului nu exclude, însă, obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere. Conform art. 11.2 din contract, debitorul s-a obligat la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,01% pe zi din valoarea debitului în cazul depășirii cu mai mult de 30 zile calendaristice a termenului de plată scadent conform art. 10.2 din contract. Potrivit art. 1.535, alin. (1) C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Or, în raporturile dintre profesioniști, astfel cum rezultă din prevederile art. 1.523, alin. (2), lit. d) C.civ., debitorul obligat la plata unei sume de bani se află de drept în întârziere.
În ceea ce privește contestația debitoarei cu privire la faptul că societatea creditoare nu a prezentat modul de calcul al penalităților de întârziere, instanța constată că această contestație nu putea să împiedice soluționarea cererii întrucât, potrivit art. 628, alin. (2) C.proc.civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
De asemenea, instanța a reținut că efectuarea plății integrale a debitului pe parcursul derulării procesului nu exclude nici obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată deoarece art. 454 C.proc.civ. prevede că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.
Astfel, debitorul fiind de drept în întârziere, conform art. 1.523, alin. (2), lit. d) C.civ., instanța constată că acesta este obligat la plata penalităților de întârziere asumate prin contract, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, ținând seama de dispozițiile 1.270, alin. (1), respectiv art. 1.535 C.civ., instanța a apreciat că cererea reclamantei este parțial întemeiată, sens în care a admis-o în parte, a respins ca rămasă fără obiect cererea privind obligarea debitoarei la plata sumei de 23.641,48 lei reprezentând debit neachitat din contravaloarea facturilor emise în perioada 19.08.2013-01.07.2014; a ordonat debitoarei să plătească societății creditoare penalitățile de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei facturi (respectiv, 60 de zile calendaristice de la data emiterii documentelor de plată) și până la data achitării debitului derivat din acestea, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței, în temeiul art. 1.021, alin. (1) și (3) C.proc.civ.
