Pedeapsă nelegală. Greşita stabilire a limitelor de pedeapsă în urma reţinerii prevederilor art. 3201 Cod pr. penală.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Sentinţă penală nr. 611 din data de 15.04.2013
În procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției limitele de pedeapsă ale pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege se reduc cu o treime iar aplicarea unor sancțiuni sub minimul special astfel rezultat, fără reținerea de circumstanțe atenuante, este nelegală.
Sentința penală nr. 611 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr. 15/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Panciu s-au dispus condamnarea inculpatului Ț.L.I. pentru comiterea următoarelor infracțiuni:
- conducerea unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2202 rep. cu referire la art. 320 ind.1 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare;
- refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2202 rep. cu referire la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare;
- instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare;
In temeiul cu art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 104/06.10.2011 a Jud. Făurei, pedeapsă pe care inculpatul o va executa în cumul aritmetic cu pedeapsa nou aplicată.
În total s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
In condițiile art. 71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12.11.2012 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească 800 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 400 lei reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului de Justiție).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu nr. 1147/P/2012 din 03.12.2012, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Ț.L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu permisul anulat, refuzul de recoltare a probelor biologice și instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 OUG 195/2002 rep. și art. 25 Cod penal rap. la art. 260 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal., constând în aceea că, la data de 07.11.2012, în jurul orei 2200, a condus un autoturism pe ruta municipiul B - comuna Ț, unde a provocat un eveniment rutier, dar a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și acțiunea sa de a-l determina pe învinuitul S.Ș.S. să facă afirmații mincinoase în timpul urmăririi penale.
Inculpatul, audiat fiind, a avut o atitudine nesinceră la urmărirea penală, însă pe parcursul cercetării judecătorești a recunoscut și regretat faptele în condițiile art. 3201 Cod procedură penală, astfel în cauză nu au mai fost administrate probatorii, în circumstanțiere sau apărare, instanța de judecată având în vedere această împrejurare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, față de recunoașterea inculpatului, instanța de fond a reținut în esență că:
Inculpatul Ț.L.I., din municipiul Brăila, a fost condamnat prin sentința penală nr. 104/06.10.2011 a Jud. Făurei (rămasă definitivă la 23.01.2011) la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu art. 81 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Ca urmare, organele de poliție i-au anulat permisul de conducere la 26.09.2012, împrejurare de care inculpatul a luat la cunoștință.
În seara zilei de 07.11.2012, acesta a plecat la volanul autoturismului R cu numărul de înmatriculare … din B până în com. Ț, jud. V, unde la un moment dat a pierdut controlul direcției de mers și a intrat în coliziune cu gardul martorului C.A.
Acesta a ieșit în stradă alertat de zgomotul produs și a observat că gardul său și autoturismul erau avariate.
Inculpatul Ț.L.I. a coborât din autoturism și, deoarece mirosea a alcool, martorul C.A. a sesizat telefonic organele de poliție.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la locul faptei inculpatul a declarat organelor de poliție că autoturismul său a fost condus de o persoană necunoscută pe care a luat-o "la ocazie"; din mun. F. și care ar fi plecat.
S-a trecut la testarea inculpatului cu paratul etilotest rezultând că acesta prezenta o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,96 mg/l astfel încât a fost condus la Spitalul P. pentru a i se recolta probe biologice, dar acesta a refuzat recoltarea.
La data de 12.11.2012, inculpatul Ț.L.I. s-a prezentat la organele de poliție însoțit de învinuitul S.Ș.S. din mun. B., prezentându-l ca fiind persoana ce a condus autoturismul din seara zilei de 07.11.2012.
Astfel, învinuitul S.Ș.S. a fost audiat în calitate de martor, prilej cu care a declarat olograf că el se afla la volanul autoturismului R., la data faptei.
Deoarece probele administrate în cauză dovedeau altă situație de fapt, în sensul că inculpatul Ț.L.I. condusese respectivul autoturism, s-a început urmărirea penală împotriva celor doi și prin ordonanțele de reținere din 12.11.2012 s-a dispus reținerea învinuiților pe o perioadă de 24 de ore și au fost depuși la sediul IPJ V.
A doua zi, pe 13.11.21012 s-a procedat din nou la audierea învinuiților, prilej cu care Ț.L.I. a menținut afirmațiile anterioare, în sensul că nu el s-a aflat la volanul autoturismului cu nr. … în seara zilei de 07.11.2012.
Învinuitul S.Ș.S. a revenit asupra declarației mincinoase date cu o zi înainte și a recunoscut că a fost rugat de învinuitul Ț.L.I. să susțină că el a condus autoturismul respectiv, declarând apoi în acest sens.
În această situație, s-a constatat că față de învinuitul S.Ș.S. acționează cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal, astfel încât s-a adoptat o soluție de încetare a urmării penale.
În continuare, la data de 13.11.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul Ț.L.I. și, în urma propunerii efectuate de parchet, Judecătoria Panciu a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul Ț.L.I., care la data de 07.11.2012, în jurul orei 2200, a condus un autoturism pe ruta municipiul B - comuna Ț, unde a provocat un eveniment rutier, dar a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și acțiunea sa de a-l determina pe învinuitul S.Ș.S. să facă afirmații mincinoase în timpul urmăririi penale, constituie infracțiunile de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu permisul anulat, refuzul de recoltare a probelor biologice și instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 OUG 195/2002 rep. și art. 25 Cod penal rap. la art. 260 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că pentru niciuna dintre infracțiuni nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, instanța de fond a reținut că faptele infracționale sunt în concurs real, făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 și următoarele Cod penal.
Din antecedența penală a inculpatului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 104/06.10.2011 a Judecătoriei Făurei inculpatul a mai fost, în precedent, condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar noile infracțiuni (din prezenta cauză) au fost comise la 07.11.2012, deci în termenul legal de încercare stabilit în favoarea inculpatului .
În atare situație, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 83 Cod penal, care prevăd că: "Daca in cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționata, dispunând executarea in întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune. (...)";.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: pericolul social concret sporit al infracțiunilor, rezultând din persistența infracțională a inculpatului, care și anterior a mai fost condamnat tot pentru infracțiuni privind circulația pe drumurile publice; nesinceritatea inculpatului în cursul urmării penale și recunoașterea la instanța de judecată, apreciind în raport de aceste elemente că aplicarea unei pedepse privative de libertate sub minimul special al acestuia și în condițiile art. 3201 Cod procedură penală este îndestulătoare.
În condițiile art. 71 Cod penal, instanța de fond a dispus ca, pe durata executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a si lit. b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu invocând faptul că instanța de fond a aplicat inculpatului Ț.L.I. pedepse nelegale pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 și respectiv de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, având în vedere limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală.
Cu privire la termenul de declarare a recursului, Curtea constată că acesta a fost formulat la data de 22.01.2013, în interiorul termenului de 10 zile de la pronunțare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3853 al. 1 și 2 Cod pr. penală în referire la art. 363 Cod pr. penală.
Împrejurarea că motivele de recurs au fost redactate și comunicate instanței de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu la data de 04.03.2013 nu poate atrage consecința tardivității recursului, astfel cum a invocat apărătorul inculpatului, câtă vreme legea se referă la termenul de declarare a recursului și nu la termenul de motivare a acestuia, iar conform art. 3853 al. 1, 2 și 3 Cod pr. penală, în cazul sentințelor care nu se atacă cu apel ci doar cu recurs, motivele de recurs pot fi formulate și oral în ziua judecății.
Recursul declarat procuror este fondat și a fost admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea a reținut că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor administrate în cauză, iar faptele comise de inculpat au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
Referitor la motivul de recurs formulat Curtea a constatat că acesta este întemeiat.
Astfel, conform art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă iar potrivit dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală la judecata în cazul recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Raportat la aceste dispoziții legale, Curtea a constatat că limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani, astfel încât pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată în cauză pentru această infracțiune este nelegală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 2 ani la 7 ani iar urmare a reținerii prevederilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată o pedeapsă sunt închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, astfel încât pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză pentru această infracțiune este nelegală.
Față de cele mai sus arătate, Curtea a admis recursul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și a casat în parte sentința recurată în sensul că a majorat pedepsele aplicate inculpatului Ț.L.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 al. 2 și art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 de la 3 luni închisoare la 4 luni închisoare și respectiv de la 6 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.
Conform art. 33, 34 Cod penal a contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 al. 1 Cod penal iar potrivit art. 83 Cod penal a dispus executarea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 104/2011 a Judecătoriei Făurei alături de pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În fine, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar din pedeapsa rezultantă stabilită a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 12.11.2012.
Văzând și dispozițiile art. 38515 al. 1, lit. d Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
