PLÂNGERE ÎMPOTRIVA MĂSURILOR DISPUSE DE PROCUROR
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă penală nr. 26 din data de 10.06.2014
Prin plângerea înregistrată sub nr.863/329/2014, la data de 12 mai 2014, petentul P. E., domiciliat în B., a contestat ordonanța Pachetului de pe lângă Judecătoria T.M., dată la data de 06 mai 2014, în dosarul penal nr.557/P/2014, solicitând instanței să dispună desființarea ordonanței și, în consecință, să-i fie restituit autovehiculul marca "A";, precum și rândul de chei destinate folosirii acestui autoturism.
În motivarea ordonanței, petentul a arătat că, prin ordonanța contestată, procurorul a dispus ridicarea silită a autovehiculului, de la el, în vederea indisponibilizării acestuia, la sediul IPJ T., până la terminarea cercetărilor.
Petentul a apreciat că măsura dispusă nu este legală și nici oportună, sub aspectul consecințelor negative, pe care aceasta le are asupra patrimoniului său.
Petentul a invocat nulitatea ordonanței contestate, pentru că aceasta nu este motivată.
Pe de altă parte, în opinia sa, măsura ridicării autoturismului nu era nici oportună, potrivit dispozițiilor art.170 alin.1 Cod procedură penală, ridicarea impunându-se numai atunci când această măsură era strict necesară pentru buna desfășurare a actelor de cercetare.
În același timp, el are capacitatea de a conserva, material și juridic, autoturismul, astfel cum a arătat și cu prilejul declarațiilor date în timpul cercetărilor.
Nu în ultimul rând, măsura preluării autoturismului, din detenția sa, este excesivă și fără nicio motivare sub aspect procedural.
Petentul a susținut că a cumpărat autoturismul, prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, la data de 05 februarie 2014, cu bună credință, având convingerea că tratează cu adevăratul proprietar, ce avea dreptul de dispoziție, neîngrădit, asupra obiectului vânzării.
Astfel, vânzarea i-a prezentat la momentul încheierii convenției, talonul, cărțile service, titlul de proprietate, sub forma contractului de vânzare-cumpărare pentru vehiculul folosit, din data de 14.10.2013, și asigurarea auto, pe numele vânzătoarei P. O. C., toate în original.
De altfel, calitatea de proprietar, a suspectei P. O. C., rezultă și din contractul de vânzare autentic, invocat de procuror, în ordonanță.
În plus, în opinia sa, este neînțeles de ce partea vătămată I. F. nu a avut diligența de a-și conserva dreptul său asupra prețului, prin notarea în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare.
Dacă ar fi existat o asemenea notare, atunci s-ar fi presupus că el ar fi avut cunoștință de posibilitatea rezoluțiunii contractului de vânzare și atunci buna sa credință ar fi putut fi pusă sub semnul întrebării.
În schimb, semne de întrebare ridică prețul nefiresc de mare, de 50 000 euro, cu care autoturismul a fost vândut de partea vătămată I. F.
Pentru aceste motive, petentul a solicitat admiterea plângerii sale.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.171 alin.2 Cod procedură penală, prin raportare la art.240 Cod procedură penală.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr.557/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.
Analizând actele dosarului nr.557/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M., instanța reține că, prin ordonanța din data de 06 mai 2014, în temeiul dispozițiilor art.171 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea silită a autoturismului marca "A, aflat în posesia numitului P. E., inclusiv a rândului de chei, aflat asupra acestuia, autoturismul urmând să fie indisponibilizat la sediul I.P.J, Teleorman, până la terminarea cercetărilor ce se vor efectua în cauză.
Procurorul a motivat măsura dispusă, prin aceea că autoturismul reprezintă un mijloc de probă în cauză iar, cu ocazia audierii sale, deși i s-a solicitat să predea autoturismul, în vederea indisponibilizării, până la definitivarea cercetărilor, petentul, ce avea calitatea de martor, a refuzat, motivat că este în măsură să asigure autoturismul împotriva sustragerilor, prin folosirea unui mecanism adecvat, urmând să schimbe cip-ul de la cheie.
În ordonanță s-a reținut că, prin ordonanța din 30.04.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută și pedepsită de art.238 Cod penal, fapta constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2013, persoana vătămată I. F. a vândut, prin act notarial, numitei P. O. C., autoturismul marca "A";, cu suma de 50 000 euro, cumpărătoarea angajându-se să achite contravaloarea autoturismului în două rate, rata I până la data de 31.03.2014 și rata a II- a până la data de 31.05.2014.
În contract, s-a mai stipulat că, în cazul în care cumpărătoarea nu achită prima rată, la termenul scadent, contractul se va rezilia de drept iar vânzătoarea va intra în posesia autoturismului.
La data încheierii tranzacției, vânzătoarea i-a înmânat cumpărătoarei un rând de chei, talonul autoturismului și cărțile service ale acestuia, urmând ca, la achitarea integrală a prețului, să-i fie remise cumpărătoarei și cel de al doilea rând de chei, precum și cartea de identitate a autoturismului, în original.
La scadența prevăzută în contract, cumpărătorul nu a achitat prețul, ba mai mult, în perioada respectivă, a vândut autoturismul către o altă persoană, din municipiul București, pe nume P. E., căruia i-a înmânat talonul, un rând de chei (motivând că celălalt rând de chei îl are acasă și îl va remite acestuia, ulterior), precum și o carte de identitate a autovehiculului, ce conține data de identificate ale acestuia, care par a fi false, prin raportare la cartea de identitate a autovehiculului, în original, deținută de persoana vătămată I. F.
Împotriva măsurii dispuse prin ordonanță, petentul a formulat plângere, în termenul prevăzut de dispozițiile art.171 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.250 alin.1 Cod procedură penală.
Astăzi, după ședință, petentul, prin avocat, a depus o cerere, prin care a solicitat amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise.
A anexat cererii: împuternicire avocațială și (în copii certificate) contracte
de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, carte de identitate a vehiculului, certificat
de înmatriculare, cărți de identitate și acte de stare civilă.
Examinând actele din dosarul de urmărire penală nr.557/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.M., Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că plângerea este neîntemeiată.
Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.170 alin.1 Cod procedură penală, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune persoanei fizice sau juridice, în posesia căreia de află, să le prezinte și să le predea, sub luare de dovadă, iar, potrivit dispozițiilor art.171 alin. Cod procedură penală, dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală, prin ordonanță sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită.
Așa cum s-a reținut în motivarea ordonanței procurorului și așa cum și instanța constată din verificarea înscrisurilor aflate la dosar, datele din cartea de identitate a autovehiculului, depusă de petent, în copie, nu corespund cu datele din cartea de identitate a autovehiculului, în original, depusă de persoana vătămată I. F., există suspiciunea rezonabilă că aceasta a fost falsificată.
Pe de altă parte, aceste aspecte pot fi lămurite doar prin expertizarea autovehicu-
lului,în cadrul cercetării penale.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
