Plângere prealabilă. termenul de introducere. calculul acestui termen în cazul infracţiunilor continuate şi al celor săvârşite în stare de concurs real.

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 593/A din data de 01.11.2016

Art. 253 alin. 1, 6, art. 38 alin. 1 C. pen și 296 alin. 1 C. pr. pen.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni continuate sau a unui concurs de infracțiuni, corespunzător numărului de reveniri pe terenul persoanele vătămate, după ce inculpatul a fost alungat, doar pentru actele materiale/infracțiunile săvârșite în urmă cu cel mult 3 luni de la data introducerii plângerii prealabile este îndeplinită condiția de procedibilitate și pedepsibilitate a existenței plângerii prealabile, nu și pentru actele materiale/infracțiunile săvârșite în urmă cu mai mult de 3 luni de la data introducerii plângerii prealabile.

Prin sentința penală nr. 198/7.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 1308/308/2015 s-a dispus:

În baza art. 253 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen., condamnarea inculpatului M. C. la 4800 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de distrugere, in dauna persoanei vătămate S. M..

S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei și nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.

În baza art. 253 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen., condamnarea inculpatului M. C., la 4800 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de distrugere, în dauna persoanei vătămate C. I.

S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei și nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.

S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei și nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea credință de la executarea acesteia.

S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei și nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.

În baza art. 38 al. 1 Cod penal rap. la art. 39 al. 1 lit. c) C.pen., s-a constatat că cele 4 infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, astfel încât s-a dispus contopirea pedepselor anterior stabilite și s-a aplicat inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea amenda de 4800 lei, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și în final s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă amenda de lei 9600 lei. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.

În baza art. 397 al. 1 rap. la art. 23 al. 3 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ. s-a admis acțiunea civila formulată de partea civilă S. M. împotriva inculpatului și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de lei 8827 lei reprezentând cv. a 15,988 to masa uscata de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civila și taxe chirie teren cu titlu de despăgubire materială.

S-a admis cererea civilă formulată de partea civilă C. I. împotriva inculpatului care a fost obligat sa plătească acestuia suma de 99 000 lei reprezentând cv. a 198,1 to masa uscată de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civilă cu titlu de despăgubire materială.

S-a admis cererea civila formulata de partea civila C. L. I. CNP xxx, împotriva inculpatului pe care îl obliga sa plătească acestuia suma de 23000 lei reprezentând cv. a 46 to masa uscata de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civila cu titlu de despăgubire materiala .

S-a admis cererea civilă formulată de partea civilă C. L. împotriva inculpatului care a fost obligat să plătească acesteia suma de 2994 lei reprezentând cv. a 5,98 to masa uscată de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civilă, cu titlu de despăgubire materială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul în perioada mai - iulie 2014 a introdus animalele sale pe pășunea din Roțiu sat Daia fără a deține contract de închiriere, iar persoanele vătămate îndreptățite pentru pășunat și obținerea cu culturi furajere, în baza contractelor de închiriere nu au putut folosi fiecare suprafața de teren închiriată de la comuna Apold în scopul pentru care au închiriat-o, pentru pășunatul animalelor lor. Persoanele vătămate, în calitate de locatari, aveau dreptul de a exploata în mod direct terenul pentru care au plătit chiria anuală și obligația de a efectua lucrările de întreținere pentru menținerea și creșterea potențialului de producție a pășunii. Ori, personale vătămate nu au putut folosi pășunile închiriate pentru pășunat ori pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în cazul terenului d-nei C. L., în vederea obținerii de masă verde și fân.

Distrugerea în sensul legii penale este fapta persoanei care prin propria sa energie fizică sau prin folosirea de mijloace adecvate, aduce pe nedrept vătămare materială unui bun ce aparține altei persoane lovind astfel, fie în existența bunului, fie în starea de fapt a acestuia. Legea încriminează fapta de distrugere pentru aceea că prezintă pericol pentru relațiile sociale de ordin patrimonial a căror formare și normală desfășurare nu ar fi posibile fără asigurarea și ocrotirea existenței și stării de fapt a bunurilor care privesc sau care fac obiectul acestor relații. La infracțiunea de distrugere se ocrotește însăși starea materială a bunurilor, adică substanța și potențialul de utilizare al acestora.

În speță, s-a argumentat că persoanele vătămate au un drept de folosință a bunurilor/terenurilor care fac obiectul contractelor de închiriere încheiate cu proprietarul comuna Apold. Aceste terenuri se găseau în sfera patrimonială a acestor persoane vătămate care aveau dreptul în temeiul raportului contractual să le utilizeze la potențialul lor, ori inculpatul a ales să rămână și după aprilie 2014 pe întreaga pășune ce se compune din suprafețele de teren licitate de persoanele vătămate și după ce acestea au dobândit folosința acestei pășuni și prin supra-pășunatul având în vedere încărcătura de animale, peste 1200 ovine care au mâncat iarba și au călcat-o pe perioada mai-iulie 2014, a produs degradarea pășunii, prin pășunare și călcare.

Inculpatul a recunoscut că a pășunat întregul teren ce aparține persoanelor vătămate, el fiind văzut la pășunat pe aceste suprafețe și de către martorii audiați în instanță, S. N. și C.E. Ș. Potrivit declarațiilor de martori, inculpatul și-a organizat stâna pe aceste terenuri și și-a făcut obiceiul de a pășuna cu turma sa de oi pe terenurile oamenilor. Potrivit proceselor-verbale de constatare și evaluare a pagubelor de la dosarul cauzei, încheiate de specialiști agricoli rezultă că distrugerea se datorează pășunatului abuziv și trecerii repetate pe aceeași suprafață de teren cu turma de oi numeroasă, având ca rezultat pierderea de masă verde.

Bunul care intră în conținutul juridic al infracțiunii de distrugere, reprezentat de terenurile deținute de persoanele vătămate prin acțiunea inculpatului a suferit o modificare în privința calităților sale de întrebuințare.

Infracțiunea de distrugere în formă simplă, prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. se săvârșește prin efectuarea uneia din următoarele acțiuni: distrugerea, adică nimicirea, desființarea, suprimarea completă a bunului, așa încât bunul existent anterior este redus la neant; prin acțiunea de degradare, adică stricarea parțială a bunului, alterarea stării sale, așa încât datorită acestei schimbări esențiale, substanțiale, bunul nu mai are calitățile sau potențialul de utilizare pe care-l avea în starea sa anterioară. Degradarea există indiferent dacă bunul ar putea fi reparat sau dacă în starea de deteriorare în care se găsește ar mai putea fi încă folosit.

Prin acțiunea de aducere în stare de neîntrebuințare prin aceea de a face ca bunul fără a fi desființat de sine, să-și piardă totuși însușirile pe care le avea anterior și care constituiau, ori întrețineau potențialul său de utilizare. Neîntrebuințarea poate fi permanentă sau temporară, totală sau parțială.

Rezultă că infracțiunea de distrugere poate fi săvârșită prin oricare din aceste acțiunii.

În speță, inculpatul a desfășurat o activitate infracțională desfășurată în timp și prin pășunatul intenționat de câteva luni de zile pe terenul persoanelor vătămate și călcarea suprafețelor de teren cu un număr mare de animale a produs schimbarea în rău a stării de fapt pe care o avea pășunea înainte de săvârșirea acțiunii sale. Inculpatul a săvârșit fapta de distrugere prin acțiunea de degradare și aducere în stare de neîntrebuințare a bunului aparținând persoanelor vătămate cu titlu de folosință. Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției, iar urmarea imediată a acțiunii sale constă în consecința patrimonială pentru persoanele vătămate cărora le aparținea pășunea. Persoanele vătămate au fost lipsite de posibilitatea de a-și exercita drepturile și de a realiza foloasele pe care le-ar fi adus bunul, respectiv aveau asigurat necesarul de iarbă verde pentru întreg sezonul de pășunat, puteau folosi pășunea și pentru cosit, practic ele au fost lipsite de avantajele pășunatului de pe aceste terenuri. Între urmarea imediată și acțiunea de degradare și de aducere în stare de neîntrebuințare care constituie elementul material al infracțiunii există legătură de cauzalitate.

Inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale și a acționat în vederea producerii urmării socialmente periculoase, aspecte ce rezidă din declarația sa, când a afirmat că aceste terenuri de 96,50 ha nu-i mai aparțin după aprilie 2014, că le dețin persoanele vătămate, precum și din modalitatea concretă de săvârșire, având în vedere că inculpatul nu a plecat de pe pășune nici după ce a fost înștiințat de comuna Apold prin adresa din 27.06.2014, fila 92 din dosar.

Faptele comise de inculpat așa cum au fost reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 C.pen.. Inculpatul a săvârșit patru infracțiuni de distrugere, prin fapta sa a adus vătămarea materială a mai multor bunuri, respectiv, suprafețelor de teren distincte ce aparțin unor persoane deferite; vinovăția inculpatului a fost dovedită și instanța la individualizarea pedepsei aplicată a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv pericolul social al faptei rezultat din modalitatea de comitere, urmările produse, de atitudinea inculpatului și în temeiul art. 253 al. 1 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen., l-a condamnat pe inculpat pentru fiecare din cele patru infracțiuni de distrugere în dauna persoanelor vătămate S. M., C. I., C.L. I. și C. L., la câte o pedeapsă cu amenda penală de câte 4800 lei echivalentul a 120 zile amendă.

În temeiul art. 38 al. 1, art. 39 al. 1 lit. c) C.pen., s-a constatat că cele patru infracțiuni au fost comise în concurs real și au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4800 lei amendă penală la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu amendă penală stabilite, inculpatul urmând să execute amenda rezultată de 9600 lei. Amenda penală aplicată față de persoana inculpatului, este în măsură să contribuie efectiv la reinserția socială a inculpatului și să reprezinte pentru acesta un stimul de a realiza gravitatea socială a faptelor sale, iar pe viitor să nu mai adopte un comportament antisocial și să respecte legea.

Consecința faptelor inculpatului constă în producerea de prejudicii în dauna celor patru persoane vătămate, care au formulat fiecare pretenții civile pentru acoperirea pagubei produse. La 10.06.2014 și 15.07.2014 s-au încheiat procese-verbale de constatare și evaluare a pagubelor de către specialiști agricoli din cadrul Comunei Apold, care au constatat o pagubă de 15,988 tone fân pe suprafața deținută de S. M., de 198,1 tone fân pe suprafața deținută de C. I., de 46 tone fân pe suprafața deținută de C. L. I. și de 5,988 tone fân pe cea deținută în proprietate de d-na C. L. Prin procesele-verbale întocmite s-a constatat în ce proporție din suprafața de teren deținută de fiecare persoană vătămată producția de masă verde este afectată și cât reprezintă aceasta în echivalentul masei uscate pentru care prețul de cumpărare în anul 2014 era de 0,50 lei/kg, rezultând pentru fiecare sume de bani, pe care aceștia le pretind. Astfel, instanța a considerat că sunt justificate în întregime pretențiile civile formulate de părțile civile, și găsind întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, existența prejudiciului, a vinovăției inculpatului, legătura de cauzalitate dintre vinovăția proprietarului oilor și prejudiciul cauzat de animalele aflate în paza sa, persoanelor vătămate. În consecință au fost admise cererile civile a părților civile S. M., C. I., C. L. I. și C.L.

Împotriva sentinței penale nr. 198/7.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara a formulat apel în termenul legal inculpatul M. C.

Inculpatul M. C. a solicitat admiterea apelului și, pe latură penală încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea săvârșită în dauna familiei C., ca urmare a faptului că plângerea penală a fost tardiv introdusă, reducerea cuantumului amenzii de la 40 lei/zi la minimul prevăzut de legea penală iar pe latură civilă diminuarea pretențiilor civile până la cuantumul dovedit.

În motivarea apelului, cu privire la latura penală a cauzei, s-a motivat faptul că, conform art. 296 al. 1 C.pen., plângerea prealabilă trebuie introdusă într-un termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Cu privire la înțelesul noțiunii de "săvârșire a faptei"; s-a făcut trimitere la prevederile art. 174 C.pen. S-a invocat cu titlu de practică judiciară sentința penală nr. 2445/2015 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală din data de 27.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În privința laturii civile a cauzei, s-a contestat modul de calcul al prejudiciului. S-a susținut că procesele-verbale întocmite de membrii comisiei Comunei Apold nu reprezintă acte de urmărire penală, fiind întocmite înainte de declanșarea procesului penal și prin urmare nu au valoare juridică de mijloc de probă în sensul Codului de procedură penală.

S-a subliniat că această comisie funcționează în baza unor cutume, nu în baza unor dispoziții legale, contestându-se obiectivitatea membrilor acesteia.

S-a mai arătat că fapta pentru care a fost dedus judecății a fost comisă în intervalul mai-iunie 2014 și, prin urmare, prejudiciul este reprezentat de valoarea masei verzi consumată de oile sale în această perioadă. În acest context, s-a subliniat că masa verde de pe eșantionul de 1 metru pătrat cântărită de comisie este mai mare decât iarba pe care au consumat-o oile sale în perioada 6.05.2014-30.06.2014 din două motive, anume că, până la data de 6.05.2014 iarba de pe acel metru pătrat era crescută cu o anumită cantitate, iar în al doilea rând iarba crescută după data de 30.06. și până la data realizării măsurătorilor excede perioadei infracționale și obiectului judecății și trebuie eliminată din calculul greutății ierbii din eșantionul neafectat.

S-a mai invocat adresele Primăriei Comunei Apold și Direcției Agricole Mureș, conform cărora cantitatea medie de fân uscat obținută pe un hectar de teren de categoria de folosință pășune a fost de 1822 kg fân uscat/ha, această cantitate fiind calculată pentru întreg anul, nu doar pentru două luni. În privința prețului de kg fân, s-a susținut că acesta era de 0,25 lei pe piața liberă și nu 0,50 lei. Inculpatul a mai susținut că, din valoarea prejudiciului, trebuie scăzut costul cositului, întorsului, adunatului, transportatului fânului.

Raportat la declarațiile părților civile de la termenul din data de 3.10.2016 s-a constatat că acestea au fost întrebate despre cantitățile de lapte pe care turma lor le-a dat în perioada infracțională. S-a considerat că se poate face un calcul matematic al sumei de bani pe care au pierdut-o părțile civile în cele două luni cât au fost victime ale infracțiunii comise de inculpat.

În privința părții civile S. M., s-a invocat faptul că acesta nu a suferit nici un prejudiciu, primind cantitatea normală de caș pe care o primește orice proprietar care își dă oile la turmă, motiv pentru care s-a considerat că se impune respingerea acțiunii civile promovate de acesta.

Analizând apelul promovat de inculpatul M. C. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 și 420 C.proc.pen., instanța de control judiciar a constatat că este fondat și l-a admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, corect reținută de către instanță, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpatul M. C. în perioada mai-iulie 2014 (mai exact 6.05.2014-15.07.2014) a distrus prin pășunare cu oi terenurile persoanelor vătămate S. M., C. I., C. I.-L. și C. L.

Existența faptei și săvârșirea ei de către inculpatul M. C. rezultă din declarațiile persoanelor vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor M. I., S. N. și C. E. Ș. De altfel, inculpatul nici nu contestă pășunatul pe terenurile persoanelor vătămate, motivându-și fapta prin aceea că nu avea unde să-și ducă oile. În privința perioadei infracționale, instanța de control judiciar reține faptul că, în declarația din data de 8.10.2014, inculpatul M. C. recunoaște că a rămas pe teren ulterior expirării contractului de închiriere și "am pășunat mai mult în cursul lunii iulie și după această lună, întrucât în lunile mai și iunie au pășunat cu oile noii proprietari";. În ceea ce privește momentul plecării inculpatului M. C. de pe terenul persoanelor vătămate, acesta nu poate fi stabilit cu exactitate, fiind plasat de către organele de urmărire penală în cursul lunii iulie 2014. Cert este că, la data de 15.07.2014, când a efectuat măsurătorile comisia din cadrul Comunei Apold, inculpatul se mai afla încă pe acele terenuri. În consecință, va fi luată în considerare data de 15.07.2014 ca și dată a ultimului act material al infracțiunii de distrugere.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, prima instanță a considerat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale patru infracțiuni de distrugere, prevăzute și pedepsite de art. 253 al. 1 C.pen., în concurs. Această încadrare juridică este greșită și nesocotește elementele de fapt. În primul rând activitatea infracțională a inculpatului s-a derulat pe o perioadă de aproximativ trei luni, timp în care, în mod repetat, inculpatul a fost somat să plece de către părțile civile și de către reprezentanții Primăriei Apold, ceea ce înseamnă că, de fiecare dată când a revenit pe terenul persoanelor vătămate, inculpatul M. C. a luat o nouă rezoluție infracțională. Prin urmare, era necesar să se determine în mod cert de câte ori a revenit inculpatul pe terenurile fiecăreia dintre persoanele vătămate, pentru a reține, în concurs, tot atâtea infracțiuni și nu o singură infracțiune continuă în raport de fiecare persoană vătămată. Chiar și așa, la infracțiunea de distrugere, în forma reținută în actul de sesizare, caracterul continuu nu este de esența infracțiunii (cum este la portul fără drept de obiecte periculoase - art. 372 C.pen.) pentru a putea fi calificată drept o infracțiune continuă succesivă. Infracțiunea de distrugere în modalitatea degradării sau aducerii în stare de neîntrebuințare se poate realiza și printr-un singur act material (în cazul nostru, pășunatul o singură dată). Prin urmare, infracțiunea prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. este susceptibilă de a fi săvârșită în formă continuată și nu continuă, fiind necesară reținerea la încadrarea juridică a faptelor cel puțin a prevederilor art. 35 al. 1 C.pen., dacă nu art. 38 C.pen., astfel cum s-a argumentat anterior. Fiind sesizați numai cu apelul inculpatului, această neregularitate nu mai poate fi remediată de către instanța de control judiciar.

În ceea ce privește plângerea prealabilă, potrivit art. 296 al. 1 C.proc.pen., plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Termenul de 3 luni este un termen de regresiune, calculat conform art. 269 al. 3 C.proc.pen..

Partea civilă S. M. a depus plângerea prealabilă la data de 1.08.2014, în termenul legal de 3 luni de la data începerii activității infracționale în dauna sa de către inculpatul M.C.

Părțile civile C. I., C. L. și C. L.-I. au depus plângerea prealabilă la data de 1.09.2014. Fiind vorba cel puțin despre infracțiuni continuate (sau mai corect de un concurs de infracțiuni, corespunzător numărului de reveniri pe terenul fiecăreia dintre persoanele vătămate, după ce a fost alungat), pentru actele materiale/infracțiunile săvârșite ulterior datei de 1.06.2014 este îndeplinită condiția de procedibilitate și pedepsibilitate a existenței plângerii prealabile. Prin urmare, pentru infracțiunile săvârșite în dauna acestor persoane vătămate sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale pentru perioada infracțională 1.06.2014-15.07.2014.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de control judiciar constată că, prin hotărârea atacată, inculpatul M. C. a fost condamnat la o pedeapsă pecuniară, egală nu numărul minim de zile amendă prevăzut de lege. Față de amploarea activității infracționale, suprafața mare distrusă, numărul persoanelor vătămate afectate, se impunea aplicarea unei pedepse mai severe care să asigure prevenția generală și specială, precum și îndeplinirea funcțiilor de constrângere și reeducare specifice pedepsei. Fiind sesizați numai cu apelul inculpatului, această neregularitate nu poate fi remediată în calea de atac. La stabilirea cuantumului zilei-amendă, prima instanță a aplicat în mod corect prevederile art. 61 al. 3 C.pen., ținând seama de starea materială a inculpatului (care avea la data săvârșirii infracțiunii 1200 de oi, 30 de vaci), astfel încât amenda rezultată să nu fie într-un cuantum derizoriu, ci să aibă efect disuasiv pentru inculpat. În virtutea acestor considerente, va fi respinsă solicitarea inculpatului de micșorare a cuantumului zilei-amendă.

Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a solicitat de către inculpat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, diminuarea pretențiilor formulate de părțile civile.

Instanța de control judiciar reamintește faptul că, pentru angajarea răspunderii civile a unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a patru elemente: existența unei fapte ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Fapta ilicită a inculpatului M. C. (care întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere), legătura de cauzalitate și vinovăția inculpatului au fost demonstrate în cadrul analizei laturii penale a cauzei.

Cu privire la prejudiciu, s-a invocat de către inculpat faptul că acesta nu a fost corect calculat, contestându-se procesele-verbale întocmite de membrii comisiei Comunei Apold nu reprezintă acte de urmărire penală, fiind întocmite înainte de declanșarea procesului penal și prin urmare nu au valoare juridică de mijloc de probă în sensul Codului de procedură penală.

În ceea ce privește primul aspect, se face o confuzie între actele procedurale, care se efectuează în cursul procesului penal și mijloacele de probă. Procesele-verbale întocmite de comisia din cadrul Primăriei Apold sunt mijloace de probă - înscrisuri, de care părțile civile au înțeles să se folosească pentru dovedirea pretențiilor civile.

În privința soluției pronunțate pe fondul acțiunilor civile promovate în cauză, hotărârea primei instanțe suportă o serie de critici.

Art. 1385 al. 1 C.civ. care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, este detaliat în cuprinsul al. 3 al aceluiași articol, care prevede faptul că despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să în realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În cazul terenurilor cu destinația pășune (ale părților civile S. M., C. I. și C. L. I.), pierderea suferită de părțile civile se compune din contravaloarea arendei plătite pentru perioada cât au fost lipsite de folosința terenului. Fiind audiate de către instanța de apel la termenul din data de 3.10.2016, partea civilă C. I. a menționat faptul că "eu am luat în arendă pășunea nu pentru a o cosi, ci pentru a paște animalele mele. Acea pășune eu nu am cosit-o niciodată din anul 2014, ci doar am pășunat animalele";, partea civilă C. L.-I. faptul că "Eu nu am cosit niciodată respectivul teren pentru că are destinația pășune, iar pășunea nu se cosește.";, iar partea civilă S. M. faptul că "Eu nu am cosit niciodată terenul și nici nu-l cosesc pentru că se folosește pentru pășunat la oi."; . Prin urmare, în mod greșit prima instanță a considerat că pierderea efectivă suferită de părțile civile se compune din contravaloarea masei uscate care ar fi fost produsă pe respectivul teren, din moment ce pășunile respective nu au fost niciodată cosite și nici nu au fost destinate pentru așa ceva. Dacă masa verde (iarba) nu era consumată de animalele persoanelor vătămate, ea rămânea până toamna și se usca.

În concret, conform depozițiilor părților civile, C. L. I. a folosit o suprafață de 10 ha din cele 20 ha luate în arendă, partea civilă C. I. a folosit o suprafață de 5 ha din cele 39,70 ha luate în arendă, iar partea civilă S. M. nu a folosit deloc terenul arendat, fiind ocupat de inculpatul M. C.

La dosarul cauzei se află contractele de arendare nr. 8/6.05.2014, nr. 14/6.05.2014 și nr. 11/6.05.2014 încheiate de părțile civile C. I., C. L. I. și S. M. cu reprezentanții Consiliului Local Apold (filele 67-73, 73-78, 79-84 d.u.p.). Din cuprinsul acestor contracte, rezultă faptul că arenda este 100 lei/ha/an.

Prin urmare, prejudiciul efectiv suferit de partea civilă C. L. I. este de 10 ha x 100 lei/ha : 12 luni x 1,5 luni (perioada 1.06.2014-15.07.2014) = 125 lei.

Prejudiciul efectiv suferit de partea civilă C. I. este de 35,70 ha x 100 lei/ha : 12 x 1,5 luni (perioada 1.06.2014-15.07.2014) = 446,25 lei.

Prejudiciul efectiv suferit de partea civilă S. M. este de 7 ha x 100 lei/ha : 365 zile/an x 71 zile (perioada 6.05.2014-15.07.2014) = 136,16 lei.

Beneficiul nerealizat de părțile civile C.I. și C. L.-I. este reprezentat de către diferența dintre cantitatea de lapte pe care o dădea turma înainte de momentul în care inculpatul M. C. a ocupat în mod abuziv suprafața de pășune și cea pe care a dat-o în momentul în care a fost nevoită să pășuneze pe un teren mult mai restrâns, cu hrană mai puțină. Cei doi membri ai familiei C., tată și fiu aveau, potrivit propriilor declarații o turmă de 800 de animale (300 animale C. I. și 500 animale C. L. I.). Întreaga turmă dădea anterior datei de 6.05.2014 o cantitate de lapte de 80 l/zi, iar ulterior acestei date, producția a scăzut la 30 l/zi. Diferența de 50 l/zi reprezintă beneficiul nerealizat. Din această cantitate, 18,75 l/zi este beneficiul nerealizat de partea civilă C. I. și 31,25 l/zi beneficiul nerealizat de partea civilă C. L. I., raportat la numărul de oi deținut de fiecare.

Pentru întreaga perioadă, partea civilă C. I. a fost privată de o cantitate de 873,75 l lapte (18,75 l/zi x 45 de zile), iar partea civilă C. L. I. de o cantitate de 1.406,25 l lapte (31,25 l/zi x 45 de zile).

Întrucât din 7 litri de lapte se face 1 kg caș, iar cașul se vindea în anul 2014 cu suma de 14 lei/kg, beneficiul nerealizat de partea civilă C. I. se ridică la 1.747,5 lei (873,75 l lapte : 7 l/kg caș x 14 lei/kg caș), iar beneficiul nerealizat de partea civilă C. L. I. se ridică la 2.812,5 lei (1.406,25 l lapte : 7 l/kg caș x 14 lei/kg caș).

În ceea ce privește partea civilă S. M., acesta a dat oile pentru a fi pășunate familiei C., primind întreaga cantitate de produse lactate pe care ar fi primit-o în mod normal, după cum însuși recunoaște. Prin urmare, în privința acestei părți civile nu există un beneficiu nerealizat.

În concluzie, pretențiile părții civile C. I. sunt întemeiate până la concurența sumei de 2.193,75 lei (446,25 lei paguba efectivă + 1.747,5 lei beneficiul nerealizat), iar pretențiile părții civile C. L. I. până la concurența sumei de 2.937,5 lei (125 lei paguba efectivă + 2.812,5 lei beneficiul nerealizat). Pretențiile părții civile S. M. sunt întemeiate până la concurența sumei de 136,16 lei.

În privința părții civile C. L., aceasta a dobândit prin moștenire un teren cu destinația fânețe, care a fost pășunat pe o suprafață de 1,38 ha de către inculpatul M. C.. În privința acestei părți civile, instanța de control judiciar va avea în vedere procesul-verbal întocmit de comisia din cadrul Primăriei Apold, cu privire la cantitatea de masă uscată produsă, întrucât terenul, prin natura lui, era afectat acestei destinații. Fiind audiat în fața instanței de apel, martorul M. D., membru în această comisie a explicat modul de determinare a cantității de masă verde, respectiv uscată, calculele fiind realizate în concret cu privire la suprafața în cauză. În declarația dată, partea civilă menționează faptul că ea nu a dus niciodată oile la păscut pe terenul de 1,38 ha pentru că acel teren are destinația fânețe, iar ei duceau animalele pe terenul având destinația pășune. În aceeași declarație, partea civilă mai arată că nu a cosit suprafața de teren menționată întrucât nu a avut ce să cosească, inculpatul pătrunzând și în anul în curs și pășunând fânul.

În ceea ce privește costul unui kg de fân, se va lua în considerare valoarea de 0,50 lei/kg fân stabilită de organele de cercetare penală prin procesul-verbal din data de 3.09.2014. Este adevărat că Martorul M. A. N., audiat de către instanța de apel a declarat că a cumpărat în cursul anului 2014 un balot de 250 kg de fân pentru care a plătit 80 lei, însă același martor a menționat că a cumpărat produsul de la o persoană pentru care a efectuat lucrările, acesta fiind prețul solicitat de vânzător. Instanța de control judiciar va lua în considerare prețul stabilit de organele de cercetare penală întrucât este prețul practicat pe piața liberă, în mod normal, nu în virtutea unei înțelegeri particulare între un anumit cumpărător și vânzător. Inculpatul, prin apărător, a solicitat scăderea din valoarea fânului a costului balotatului și greblatului. Această solicitare nu va fi primită, întrucât, conform martorului M. A. N., familia C. are utilaje agricole proprii, putând efectua muncile prin propriile forțe.

În concluzie, prejudiciul efectiv suferit de către partea civilă C.L. însumează 2994 lei. Nici această parte civilă nu a înregistrat un beneficiu nerealizat, întrucât nu deține animale proprii, ci împreună cu soțul său, C. I., iar contravaloarea produselor lactate de care a fost privată familia C. a fost deja acordată părții civile C. I..

Pentru aceste motive, apelul formulat de inculpatul M.C. a fost admis, acesta a fost obligat la plata despăgubirilor către părțile civile C.I., C.L., C. L. I. și S. M. în cuantumul calculat anterior.

Cheltuieli judiciare

Partea civilă S. M. a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, depunând ca și documente justificative mai multe bonuri de benzină. Având în vedere soluția pronunțată pe fondul căii de atac promovată de inculpatul M. C., în baza art. 276 al. 6 C.proc.pen. solicitarea părții civile a fost respinsă ca nefondată.

În baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea căii de atac au rămas în sarcina statului.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plângere prealabilă. termenul de introducere. calculul acestui termen în cazul infracţiunilor continuate şi al celor săvârşite în stare de concurs real.