Pretenţii Plăţi
| Comentarii |
|
În înscrisul încheiat de părţi se menţionează ca termen al restituirii luna ianuarie 2009. Or, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958 " Prescripţia începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligaţiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe sa curgă de la data naşterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.", motiv pentru care în prezenta cauză, dreptul la acţiune a început să curgă la sfârşitul lunii ianuarie 2009, când s-a împlinit termenul în care pârâtul putea restitui împrumutul, termen ce are natura unui termen suspensiv al executării obligaţiei sale.În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi la propunerea reclamantei martorii I. M. A. şi C. E.Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată că la data de 05 ianuarie 2006, între părţi s-a încheiat o convenţie a cărei natură, în mod indiscutabil este aceea a unui contract de împrumut. Astfel, reclamanta a depus la dosarul cauzei copia acestui înscris iar pârâtul nu a tăgăduit nici faptul că este scris sau semnat de acesta, ceea ce denotă că înscrisul întocmit în scop probator este real şi dovedeşte convenţia părţilor.Din conţinutul acestui înscris instanţa constată că reclamanta i-a împrumutat pârâtului suma de 20.000 lei , iar acesta din urmă s-a obligat să-i restituie până în ianuarie 2009. Cum însuşi pârâtul, menţionează clar în cuprinsul înscrisului menţionat că se obligă să dea banii înapoi până în ianuarie 2009, faptul că între părţi s-a încheiat un contract de împrumut este pe deplin dovedit.În concluzie, reclamanta a făcut dovada creanţei sale, respectiv a faptului că pârâtul avea obligaţia contractuală să-i restituie suma împrumutată de 20.000 lei.În raport de dispoziţiile art. 969 cod civil şi a principiilor răspunderii civile contractuale, revenea pârâtului să facă dovada plăţii , respectiv a restituirii acestei sume . În acest sens, pârâtul s-a apărat de maniera că a restituit suma împrumutată printr-o plată succesivă, respectiv ratele unui împrumut pe care reclamanta l-ar fi avut la societatea P.C. precum şi prin acordarea unor sume de bani, după data încheierii împrumutului. Or, sub acest aspect, instanţa constată că pe de o parte, reclamanta nu recunoaşte că banii i-au fost restituiţi în această modalitate, iar pe de altă parte nici pârâtul nu face dovada plăţii acestor sume.Astfel, din cuprinsul extrasului de cont privind-o pe reclamantă eliberat de P.C. B. instanţa constată că aceasta a fost cea care personal a plătit rata scadentă a acestui împrumut, cu o singură excepţie în data de 26.06.2008, când pentru aceasta a plătit doamna av. S C.. Cum însă nici în acest caz nu s-a î eliberat vreo chitanţă care să ateste că plata respectivă s-a făcut în contul datoriei pârâtului, instanţa nu poate reţine că astfel pârâtul ar fi efectuat o plată parţială ( o restituire parţială a împrumutului).De asemenea, instanţa apreciază că nu are relevanţă asupra obligaţiei de restituire ce pârâtul şi-a asumat-o prin încheierea contractului de împrumut nici faptul că acest împrumut s-a acordat în condiţiile în care pârâtul , datorită unei culpe profesionale a reclamantei , ce era contabilă la firma sa, nu ar mai fi obţinut un împrumut de la o bancă , întrucât chiar reală de ar fi această situaţie, este clar că părţile au încheiat un contract de împrumut şi nu o altă convenţie, respectiv o convenţie prin care reclamanta l-ar fi despăgubit pe pârât pentru prejudiciul creat.
Mai mult, pârâtul chiar dacă ar fi obţinut împrumutul de la bancă avea aceeaşi obligaţie de restituire cum are şi faţă de reclamantă.Faţă de cele reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 969, 1073, 1576, 1584 Cod civil, instanţa va urma să îl oblige pe pârât să plătească reclamantei suma de 20000 lei, cu titlu de împrumut nerestituit, sumă reactualizată cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.În temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 1055 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocatAdmite acţiunea civilă având ca obiect " pretenţii" formulată de reclamanta A. L. F., împotriva pârâtului S. R. P.,Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 20.000 lei cu titlu de împrumut nerestituit, sumă reactualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1055 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
