Prin încheierea din 14.12.2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, printre altele, s-a admis cererea formulată de inculpatul R. T. V. Şi, în baza
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 14.12.2009, pronunţată de TribunalulVâlcea, printre altele, s-a admis cererea formulată de inculpatul R. T. V. şi,în baza art.145 alin. 2/3 Cod procedură penală, s-a înlocuit obligaţiaprevăzută de art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, stabilită în sarcinaacestuia, de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în sensul încuviinţării de apărăsi localitatea şi ţara, pe o perioadă cuprinsă între 20 decembrie 2009 şipână la 10 ianuarie 2010, pentru a se deplasa în Italia.
S-a impus în sarcina inculpatului R. T. V. obligaţia de aprezenta organului de poliţie desemnat cu supravegherea, acte cu care săjustifice deplasarea în Italia pe perioada cuprinsă în prezenta încheiere, ladata întoarcerii în ţară, atrăgându-i-se atenţia asupra art.145 alin.3 Codprocedură penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă aapreciat, în raport de actele medicale depuse care dovedesc agravareaafecţiunilor de care inculpatul suferă, că pe parcursul judecăţii cauzei auintervenit motive care justifică înlocuirea măsurii preventive de a nu părăsilocalitatea cu posibilitatea de a se deplasa în străinătate (Italia), pentruinvestigaţii de specialitate, pe o perioadă determinată de timp.
S-a conchis că există suficiente motive care să determinetribunalul să admită această cerere, având totodată suficiente garanţii căinculpatul nu va încerca în nici un fel să se sustragă cercetării judecătoreşti,precum şi perioada relativ redusă de timp a înlocuirii măsurii preventive,respectiv, o perioadă determinată ca timp, 20 decembrie 2009 - 10 ianuarie2010.
Prin decizia penală nr.765/R/MF/17.12.2009, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti a fost admis recursul formulat de Parchetul de pelângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare aInfracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul TeritorialVâlcea, împotriva încheierii din 14 decembrie 2009, pronunţată deTribunalul Vâlcea în dosarul nr.19/90/2009.
A fost casată, în parte, încheierea atacată, în sensul că, pefond, respinge cererea formulată de inculpatul R. T. V.
Pentru a pronunţa această decizie, în preambululconsiderentelor au fost prezentate dispoziţiile aplicabile; astfel: măsuraobligării de a nu părăsi localitatea este o măsură restrictivă de libertate, careconstă, conform art.145 alin.1 Cod procedură penală, în îndatorirea impusăinculpatului...de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţareaorganului care a dispus măsura". Ea este însoţită de o serie de obligaţiiprevăzute la alin.1/1 şi ale aceluiaşi articol.
Măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art.145/1Cod procedură penală, impune acelaşi tip de îndatoriri, însă libertatea demişcare a inculpatului este mai mare, având la dispoziţie întregul teritoriu alţării. Ea este, de asemenea, însoţită de obligaţiile menţionate anterior.
În continuare, în raport de cele două dispoziţii legale, curteaa subliniat că Textul invocat de prima instanţă pentru a admite cerereainculpatului de a pleca în Italia 22 de zile, este art.145 alin.2/3 Codprocedură penală, însă, este greşit aplicat.
Practic, instanţa de fond a înlocuit măsura preventivăprevăzută de art.145 Cod procedură penală, cu măsura preventivăprevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, deoarece numai astfel puteapermite inculpatului şi părăsirea ţării.
Aşa cum s-a arătat anterior, articolul 145 alin.2/3 Codprocedură penală, invocat de prima instanţă pentru a admite cerereainculpatului de a pleca în Italia 22 de zile este greşit aplicat, deoarece elpermite doar modificarea, înlăturarea sau încetarea obligaţiilor ce însoţescmăsura preventivă, pentru înlocuirea măsurii preventive temeiul fiind art.139Cod procedură penală.
Mai mult, aşa cum corect susţine parchetul, formularea dintextul impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celorexistente" presupune modificarea unora dintre obligaţii începând de lamomentul la care instanţa se pronunţă, pentru viitor, până la apariţia unornoi motive care să le modifice din nou, nepermiţând înlăturarea lor cucaracter temporar şi reintrarea în fiinţă a vechilor obligaţii prin simpla trecerea perioadei de timp pentru care au fost suspendate".
Analizând în continuare temeinicia încheierii recurate, subaspectul criticat de parchet, curtea constată că nu s-au schimbat temeiurileavute în vedere la momentul luării măsurii obligării de a nu părăsilocalitatea, astfel încât aceasta să fie înlocuită cu o altă măsură preventivămai blândă.
Deplasarea inculpatului în străinătate nu este nici necesarăacestuia şi nici oportună din perspectiva interesului instrucţiei penale.Aceasta, deoarece, între persoana care a formulat invitaţia şi inculpat nuexistă nici o legătură de rudenie sau afinitate, în mod greşit prima instanţăreţinând că D. M. ar fi mama soţiei inculpatului, câtă vreme acesta nu estecăsătorit.3. Liberarea provizorie sub control judiciar. Lipsa pericolului de sustragere ainculpatului de la judecată. Argumente.
Art.1602 şi urm. Cod procedură penală
Vârsta inculpatului, statutul de persoană căsătorită, întreţinerea adoi copii minori, ocupaţia sa de administrator al firmei, lipsa antecedentelorpenale, legăturile sale de familie, buna conduită anterior săvârşirii faptei şiulterior acestui moment, contribuţia minoră sunt argumente în sensulinexistenţei pericolului de sustragere a inculpatului de la judecată.
(Încheiereanr.131/F/10.12.2009)
