Raportul dintre o nouă acţiune civilă şi soluţia dată în procesul penal pe latura civilă. Elementele autorităţii de lucru judecat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 292 din data de 18.06.2014
În privința raportului dintre acțiunea civilă și cea penală, legea noastră permite exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal. Persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal nu mai poate porni acțiunea în fața instanțelor civile, chiar dacă apreciază că nu i s-a acoperit integral prejudiciul. Aceasta este o aplicare a regulii ,,electa una via non datur recursus ad aleram";.
Decizia civilă nr. 292/R din 18.06.2014 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, în data de 23.11.2010, sub nr. 12952/121/2010, reclamantul MIJ a chemat în judecată pe pârâții P.I. și P.I.D., solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 de BNPA IBM și CTM, repunerea părților în situația anterioară în sensul repunerii sale în posesie cu cele 5 terenuri intravilane conform titlului de proprietate nr. …/20.08.2008, intabularea suprafețelor de teren în cartea funciară, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este cetățean român stabilit de multă vreme în SUA, că urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fost eliberat titlul de proprietate nr. 12864 din 20.08.2008 de către Comisia Județeană Galați de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor.
Având în vedere că este plecat de mai mulți ani din țară și necunoscând exact amplasamentul terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. … din 20.05.2008 și nici valoarea acestora de piață, reclamantul a arătat că a convenit cu pârâtul P.I., pe atunci primar al comunei M., jud. G., să-l mandateze să vândă terenurile înscrise în titlul de proprietate, precum și că acest titlu de proprietate a fost obținut de primarul pârât P.I. în numele său și cu iscusință dosit.
A mai învederat că înainte de încheierea procurii speciale autentificate sub nr. … din 26.05.2008 de B.N.P.A. IBM și CTM, pârâtul P.I. i-a prezentat o situație inexactă a terenurilor în sensul că sunt terenuri extravilane, fapt consemnat expres în procura specială sub nr. 3018/26.05.2008 pe care cu bună credință a semnat-o ca atare.
A solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. … din data de 02 iulie 2008, de B.N.P.A. IBM și CTM, motivat de următoarele împrejurări:
În conformitate cu art. 953 C.civ., consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol. dolul constă în aceea că pârâtul P.I. i-a prezentat o altă situație decât cea reală, la întocmirea procurii speciale a precizat că terenurile sunt extravilane și fără valoare, iar în actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3776 din data de 02.07.2008, prin care vinde în calitate de mandatar al său, pârâtului P.I.I. (fiul pârâtului P.I.) mai multe suprafețe de teren care îi aparțin, trecute în intravilanul comunei M. încă din anul 2002, situație necunoscută de reclamant la încheierea procurii speciale din 26 mai 2008.
A precizat reclamantul că în această situație contractul are o cauză imorală și ilicită.
În opinia reclamantului, mai există o cauză de nulitate absolută, deoarece vânzarea terenurilor în discuție s-a făcut în frauda sa, la un preț sub prețul pieții, între mandatarul său și fiul acestuia, care au acționat în complicitate.
Reclamantul a mai invocat ca motiv de nulitate absolută faptul că prețul nu a fost serios, raportat la dispozițiile art. 1303 Cod civil, ci unul derizoriu, disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut, respectiv 10.000 lei pentru cinci terenuri situate în intravilan.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 948 alin.2, art. 953, art. 960 și art. 1303 C.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar în fotocopie, procura specială autentificată sub nr. …/26 mai 2008, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/2 iulie 2008.
Prin sentința civilă nr. 728/11.04.2011, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, unde dosarul a fost înregistrat în 05.05.2011, sub nr. 2145/324/2011.
Prin cererea primită la dosar în data de 18.05.2011, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriu și cu martori.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat și cerere de ajutor public judiciar, care a fost admisă de Judecătoria Tecuci, prin încheierea din 08.08.2011, pronunțată în dosarul nr. 2145/324/2011/a1, încheiere prin care reclamantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în valoare de 7.291 lei.
Prin încheierea din 08.08.2011 pronunțată în dosarul nr. 2145/324/2011/a2, îndreptată prin încheierea din 01.11.2011 pronunțată în același dosar, reclamantului i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin apărător.
Pârâții P.I. și P.D. au formulat întâmpinare, invocând excepția litispendenței raportat la dosarul nr. 4003/324/2009, excepția lipsei calității procesuale pasive a lui P.I. , care nu a fost cumpărător, ci mandatar al vânzătorului, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondate.
Cele două excepții au fost respinse ca nefondate prin încheierea din 05.09.2011, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că nu a existat dol, deoarece procura a fost redactată de reclamant, care cunoștea că terenurile se aflau în comuna M, fiind pus în posesie. S-a mai precizat că punerea în posesie și stabilirea caracterului de intravilan sau extravilan al terenurilor nu intră în atribuțiile pârâtului P.I., în calitatea sa de primar, acesta fiind și scos de sub urmărire penală pentru infracțiunile de înșelăciune și abuz în serviciu contra intereselor persoanei.
Pârâții au precizat că nu a existat nicio fraudă la lege, pârâtul P.I. acționând ca mandatar al reclamantului care a primit prețul, ce reflecta valoarea reală a terenurilor la momentului încheierii vânzării, în condițiile în care un hectar în extravilan se vinde cu maxim 1.500 lei, în total fiind vorba de maxim 4.500 lei, mult sub cât a încasat reclamantul, adică 10.000 lei.
În combaterea acțiunii s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Prin încheierea din 01.11.2011 s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 2 C.p.c., până când se va soluționa în mod definitiv dosarul penal nr. 3211/324/2011 al Judecătoriei Tecuci având ca obiect plângere conform art. 2781 C.p.p., recursul împotriva acestei încheieri fiind respins ca nefondat, prin decizia civila nr. 123/14.02.2013, pronunțată de Tribunalul Galați.
După repunerea pe rol a cauzei, prin încheierea din 07.08.2013, s-a depus în copie, decizia penală nr. 254/R/15.02.2013 a Curții de Apel Galați.
La termenul din 04.09.2013, pârâții au invocat prin apărător ales, excepția autorității de lucru judecat, susținând că, soluționând latura civilă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. 3211/324/2011, Curtea de Apel Galați a respins cererea formulată de MJ de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/2.07.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați IBM și CTM.
Apărătorul desemnat al reclamantului a pus concluzii de respingere a excepției deoarece nu există identitate de părți. În dosarul invocat nu a fost parte și P.D., or contractul a cărui anulare se cere este încheiat între M.J. și P.D.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, testimonială (declarațiile martorilor D.A. și B.C., propuși de către pârâți, fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, OCPI Galați a comunicat copia titlului de proprietate nr. …/2008, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, precum și relații cu privire la actualii proprietari ai suprafeței de teren de 39.750 mp.
Prin sentința civilă nr. 2073/24.09.2013, Judecătoria Tecuci a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat. S-a mai dispus ca onorariul apărătorului reclamantului (av. NI) în sumă de 1.000 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar reclamantul a fost obligat să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlul de ajutor public judiciar ce i-a fost acordat prin încheierea pronunțată la data de 08.08.2011, în dosarul nr. 2145/324/2011/a2, conform art.502 din OUG nr. 51/2008.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că prin sentința penală nr. 292/ 12.06.2012 a Judecătoriei Tecuci, modificată în latura civilă prin decizia penală nr. 254/R/15.02.2013 a Curții de Apel Galați, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulate de partea vătămată MIJ, de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/2.07.2008 de Biroul Notarilor Publici Asociați M.
În motivarea acestei dispoziții din hotărârea penală, Curtea de Apel Galați a reținut că celelalte două cereri formulate de partea vătămată pe latura civilă, de obligare a inculpaților la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008, cu consecința reîntregirii patrimoniului părții vătămate cu suprafața de teren de 3,9750 ha, nu pot fi simultan admise, admiterea uneia dintre cereri împiedecând soluționarea favorabilă și a celeilalte.
Plecând de la constatarea că voința reală a părții vătămate MIJ a fost aceea de a înstrăina suprafața de teren de 3,9750 ha, cu privire la care i s-a reconstituit dreptul (partea vătămată necontestând acest lucru și neafirmând vreun moment contrariul), dar observând că a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008 ar atrage după sine desființarea actelor subsecvente încheiate de numitul P.D. cu subdobânditorii de bună - credință (B.C. și S, P.D. și A., C.G. și A., respectiv DA și MM), Curtea a apreciat că soluția corectă este aceea a admiterii cererii de despăgubiri formulate de partea vătămată, cu consecința obligării inculpatului P.I. la plata diferenței dintre suma efectiv încasată în urma revânzării terenurilor (59.600 lei) și suma achitată părții vătămate ca reprezentând prețul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta (10.000 lei). De altfel, în opinia Curții, neregularitatea constatată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008 nu ar atrage decât sancțiunea nulității relative, iar nu pe aceea a nulității absolute, astfel cum a afirmat partea vătămată.
Pe de altă parte, în lumina disp. art. 19 alin.4 C.p.p., Curtea a apreciat că partea vătămată nici nu mai este în drept să solicite pentru aceleași motive, constatarea nulității absolute ori anularea contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008, atâta vreme cât s-a adresat instanței penale cu o astfel de acțiune. Astfel, Curtea constată că pe rolul Judecătoriei Tecuci se află înregistrată o cerere similară formulată de partea vătămată MIJ a cărei soluționare a fost însă suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Or, Curtea observă că reluarea judecății cauzei respective nu ar mai fi fost posibilă decât dacă acțiunea civilă alăturată acțiunii penale care formează obiectul cauzei de față ar fi fost lăsată nesoluționată, ceea ce nu este cazul.
Prima instanța a reținut că obiectul acțiunii civile cu care a fost învestită îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008 și repunerea părților în situația anterioară, pentru dol ca viciu de consimțământ, fraudă la lege, preț derizoriu.
A constatat prima instanță că instanța penală a examinat motivele de nulitate absolută ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008 în contradictoriu doar cu inculpatul P.I., nu și cu P.D., dar a apreciat că operează excepția autorității de lucru judecat, conform art. 1201 Cod civil, pentru următoarele argumente:
O hotărâre definitivă, cum este sentința penală nr. 292/12.06.2012 a Judecătoriei Tecuci, modificată prin decizia penală nr. 254/R/15.02.2013 a Curții de Apel Galați, se bucură de puterea lucrului judecat.
Puterea de lucru judecat este o prezumție legală absolută irefragabilă conform art. 1201 cod civil și, în același timp, o excepție de fond, peremptorie și absolută, conform dispozițiilor art. 166 CPC 1865, care statuează că este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor, în aceeași calitate.
În privința părților, instanța a apreciat că pârâtul din prima acțiune civilă alăturată celei penale, PI, are aceeași situație ca și cel de-al doilea pârât din a doua acțiune civilă (cea cu care a fost învestită instanța civilă), deoarece reclamantul a avut la dispoziție în primul proces toate garanțiile dreptului de apărare în cadrul unor dezbateri contradictorii.
Conform practicii judiciare, a reținut că în noțiunea de părți trebuie incluse și unele persoane care nu au figurat personal la judecată, succesorii universali și cu titlul universal, creditorii chirografari și dobânditorii cu titlu particular, numai în privința hotărârilor obținute împotriva autorilor lor.
Cu privire la obiect și cauză, instanța a reținut că sunt aceleași în ambele acțiuni civile, respectiv constatare nulitate absolută act pentru aceleași motive invocate.
A mai constatat că practica judiciară a statuat că există identitate de obiect, chiar dacă acesta este diferit formulat în cele două cereri, deoarece rezultă că scopul final urmărit de reclamant este același.
In concluzie, deoarece prin acțiunea civilă alăturată celei penale, instanța penală a statuat cu caracter definitiv că se impune respingerea ca nefondată a cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008, stabilind în același timp și întinderea prejudiciului rezultat din infracțiune, Judecătoria Tecuci a apreciat că instanța civilă nu mai poate pune în discuție aceste aspecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MIJ solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecată la Judecătoria Tecuci, pentru a soluționa fondul cauzei.
A apreciat apelantul că prima instanța a reținut o greșită situație de fapt și a aplicat greșit legea, deoarece nu există autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil și art. 166 C.pr.civ.
Astfel, a arătat apelantul că părțile nu sunt aceleași, neputându-se reține calitatea de succesor a lui PD, cât timp tatăl său, PI, este în viață, și nici calitatea acestuia de parte prin analogie.
A invocat apelantul că obiectul nu este același, în cauza de față fiind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și repunerea în situația anterioară, iar în dosarul penal, anularea contractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă în dispozitivul hotărârii Curții de Apel s-a respins ca nefondată cererea de constatare a nulității absolute, întrucât în recursul său instanța nu putea transforma obiectul acțiunii.
Apelantul a apreciat că instanța nu a soluționat latura civilă, deoarece în dispozitiv a înlăturat dispozițiile privind soluționarea acțiunii civile.
În privința cauzei, apelantul a învederat că în dosarul nr. 2145/324/2011 temeiul juridic este încheierea contractului prin dol și fraudă la lege, iar în dosarul nr. 3211/324/2011 este încheierea contractului prin act fals și înșelăciune.
Apelantul a apreciat că este greșit raționamentul instanței penale, conform căreia nu pot fi admise simultan cererea sa de despăgubiri și cererea de constatare a nulității absolute, atât timp cât el oricum voia să vândă. Or, vinderea terenurilor s-a făcut prin înșelarea lui, căci a încheiat un contract pentru 49.600 lei pentru terenuri în valoare de 464.000 lei.
A mai invocat că greșit a fost obligat să restituie ajutorul public acordat, art. 50 alin.2 din OUG nr. 51/2008 nu se referă la restituire, iar art. 502 din același act normativ nu este încă aplicabil cât timp creanța la care se referă instanța nu a fost dobândită efectiv, precum și că, potrivit art. 22 din C.pr.pen., altele sunt elementele autorității de lucru judecat.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 295-297 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Prin decizia civilă nr. 81/2014 a Tribunalului Galați s-a respins apelul ca nefondat reținându-se următoarele:
Pe plan procesual, autoritatea de lucru judecat se manifestă sub formă de excepție procesuală (conform art. 166 Cod proc. Civ.) și respectiv prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un aspect/aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părți (art. 1201 Cod civil).
În manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente - obiect, părți, cauză - și corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să împiedice formularea unei noi cereri de chemare în judecată având același obiect, cauză și părți, cât și evitarea contradicțiilor dintre două hotărâri judecătorești.
Astfel, autoritatea de lucru judecat a fost invocată în raport de decizia penală nr. nr. 254/R/15.02.2013 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 3211/324/2011.
În soluționarea laturii civile a cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 3211/324/2011, instanța penală a reținut că voința reală a părții vătămate MIJ, apelantul-reclamant din prezenta cauză, a fost aceea de a înstrăina suprafața de teren de 3,9750 ha, cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, astfel încât soluția corectă care se impunea era a admiterii cererii de despăgubiri formulate de partea vătămată, cu consecința obligării inculpatului PI (unul dintre cei doi intimați-pârâți din prezenta cauză), la plata diferenței dintre suma efectiv încasată în urma revânzării terenurilor (59.600 lei) și suma achitată părții vătămate reprezentând prețul convenit cu aceasta (10.000 lei).
În opinia instanței penale neregularitatea constatată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008 nu atrage decât sancțiunea nulității relative, iar nu pe aceea a nulității absolute, statuând și că, în lumina disp. art. 19 alin.4 C.p.p., partea vătămată nu mai este în drept să solicite pentru aceleași motive, constatarea nulității absolute ori anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008, atâta vreme cât s-a adresat instanței penale cu o astfel de acțiune.
Cum în prezenta cauză, apelantul-reclamant MIJ a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008 de BNPA IBM și CTM, cerere care a fost respinsă ca nefondată în mod definitiv de instanța penală, în mod corect a fost admisă excepția autorității de lucru judecat.
Criticile formulate în apel de apelantul-reclamant sunt neîntemeiate.
Astfel, a arătat apelantul că părțile nu sunt aceleași, neputându-se reține calitatea de succesor a lui P.D., cât timp tatăl său, P.I., este în viață și nici calitatea acestuia de parte prin analogie.
Totuși, condiția identității de părți este îndeplinită, chiar dacă în prezentul litigiu figurează și alte părți decât cele din dosarul penal, respectiv intimatul-pârât PD, întrucât soluția din dosarul penal se impune acestuia, atât timp cât contractul prin care a dobândit dreptul de proprietate nu a fost desființat.
A mai invocat apelantul că obiectul nu este același, însă în dispozitivul deciziei penale nr. 254/R/15.02.2013, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/2.07.2008, pronunțându-se chiar asupra capătului principal de cerere cu care a fost învestită instanța civilă, astfel încât și această critică este nefondată.
În mod nefondat a apreciat apelantul că instanța penală nu a soluționat latura civilă, deoarece în dispozitiv a înlăturat dispozițiile privind soluționarea acțiunii civile. În realitate, instanța penală a înlăturat doar dispozițiile privind soluționarea acțiunii civile și pe cele privind cheltuielile judiciare către stat în privința inculpatului NRC, căruia nu i-a reținut vreo culpă nici în privința prejudicierii materiale a apelantului din prezenta cauză, soluționând latura civilă în paragrafele următoare ale dispozitivului.
În privința cauzei, instanța de apel a reținut că aceasta reprezintă instituția de drept substanțial pe care își întemeiază pretenția reclamantul, dar nu desprinsă de situația concretă de fapt, care individualizează acea regulă de drept la împrejurările particulare ale cauzei.
Astfel, starea de fapt invocată de apelantul-reclamant în prezenta acțiune, respectiv că intimatul-pârât P.I. i-a prezentat altă situație de fapt decât cea reală, precizând că terenurile sunt în extravilan și că au o valoare redusă, ceea ce l-a determinat pe apelantul-reclamant să întocmească procura specială și să fie de acord cu un preț mult redus față de valoarea reală a terenurilor, a fost analizată și în dosarul penal, iar în motivarea deciziei penale s-a statuat în mod definitiv asupra acestor aspecte.
Deși invocată sub altă formă, cauza celor două acțiuni este identică, conceptul de cauză raportându-se la starea de fapt calificată juridic și nu doar la temeiul de drept indicat în cerere, acțiunea de inducere în eroare constituind dol în materie civilă și înșelăciune în materie penală.
Pornind de la imperativul de a se evita pronunțarea de hotărâri contradictorii, instanța de apel a constatat că prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, situația de fapt nu prezintă caracter de noutate în raport cu acțiunea civilă soluționată în dosarul penal, instanța penală analizând inclusiv disproporția dintre prețul încasat de apelantul-reclamant și cel obținut de intimatul-pârât PD în urma revânzării, precum și manoperele dolozive întrebuințate de intimatul P.I. pentru a-i vicia consimțământul apelantului-reclamant MJ.
Totodată, instanța de apel a mai reținut că, soluționând acțiunea civilă, instanța penală l-a obligat pe intimatul-pârât PI să-i plătească apelantului-reclamant MJ diferența dintre prețul pe care l-a primit acesta pentru terenurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008 de BNPA IBM și CTM și prețul obținut de intimatul-pârât PD prin revânzarea lor, respectiv suma de 49.600 lei. Prin urmare, în ipoteza desființării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008, cu consecința reîntoarcerii în patrimoniul apelantului-reclamant a terenurilor, acesta ar fi beneficia de o îmbogățire fără justă cauză.
Cu privire la faptul că, așa cum sunt ele enumerate la art. 22 C.pr.pen., altele sunt condițiile autorității de lucru judecat a hotărârii definitive a instanței penale în fața instanței civile, decât cele prevăzute la art. 1201 Cod civil, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 22 C.pr.civ., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, dar acest text de lege este aplicabil doar dacă, prin hotărârea rămasă definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă sau dacă nu a fost învestită și cu o acțiune civilă. Or, în cauza de față instanța penală a soluționat acțiunea civilă, astfel încât hotărârea ei are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile în condițiile art. 1201 Cod civil și art. 166 CPC.
Instanța de apel a amintit că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, ci poate cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.
De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO (Cauza Brumărescu împotriva României, Cauza Androne împotriva României), dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe judecătorești garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă între altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă în discuție.
Fără respectul datorat principiului autorității lucrului judecat, hotărârile judecătorești n-ar avea nicio utilitate practică. Ele nu ar pune capăt proceselor pentru că un drept câștigat cu ocazia unei judecăți ar putea fi contestat si contrazis printr-o hotărâre ulterioară. În felul acesta, în relațiile sociale nu ar exista nicio ordine și totul ar sta sub semnul îndoielii si al posibilității reînnodării litigiilor la nesfârșit.
Așadar, forța puterii lucrului judecat trebuie considerată că vine din nevoia socială de securitate juridică. Respingerea unei a doua acțiuni în justiție între aceleași părți, purtând asupra aceluiași obiect și întemeiată pe aceeași cauză se datorează nu faptului că prima hotărâre exprimă adevărul, ci împrejurării că este imposibil să se mai demonstreze că hotărârea anterioară este eronată.
În privința dispoziției primei instanțe prin care apelantul-reclamant a fost obligat să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlul de ajutor public judiciar, instanța de apel a reținut că potrivit art.502 din OUG nr. 51/2008, în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
Or, prin încheierea pronunțată la data de 08.08.2011, în dosarul nr. 2145/324/2011/a2, apelantul-reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, onorariul apărătorului acestuia fiind stabilit de instanță la 1.000 lei.
Ulterior, prin decizia penală nr. 254/R/15.02.2013 a Curții de Apel Galați, apelantul-reclamant a dobândit un drept de creanță de 49.600 lei, hotărârea instanței penale fiind definitivă (echivalentul caracterului irevocabil în materie civilă), astfel încât în mod legal și temeinic a dispus prima instanță restituirea ajutorului public.
Constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 81/2014 a Tribunalului Galați a declarat recurs reclamantul apreciind-o ca nelegală prin prisma următoarelor motive:
1) greșit s-a reținut în cauză existența autorității de lucru judecat deoarece potrivit art. 22 C.pr.penală hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă doar cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia;
2) obiectul celor două acțiuni e diferit (nulitate absolută și nulitate relativă) ca și cauza;
3) dacă în instanța penală nu s-au discutat unele elemente în legătură cu întinderea prejudiciului acestea pot fi discutate în fața instanței civile.
În speță nu s-a discutat despre sumele reprezentând valoarea reală a prejudiciului prin raportare la prețul pieții.
4) nu există identitate de părți prin lipsa lui PD în procesul penal.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. a C.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
În privința raportului dintre acțiunea civilă și cea penală, legea noastră permite exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal. Sistemul nu este rigid și obligatoriu pentru că partea civilă are dreptul și nu obligația constituirii de parte civilă în procesul penal. Art. 19 C.pr.penală vechi (aplicabil în speță) prevede că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă repararea pagubei pricinii prin infracțiune.
Persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal nu mai poate porni acțiunea în fața instanțelor civile, de asemenea, persoana care a pornit acțiunea în fața instanțelor civile nu mai poate să se constituie parte civilă în procesul penal. Alegerea unei căi (penale sau civile) odată făcută este de obicei irevocabilă. Aceasta este o aplicare a regulii ,,electa una via non datur recursus ad aleram";.
În speță, prin cererea înregistrată sub nr. 12952/121/2010 reclamantul M.J. a declanșat acțiunea civilă împotriva lui P.I. și D.
Acțiunea penală a ajuns pe rolul instanțelor de judecată în 2011 (dosar 321/324/2011) și în cadrul acesteia s-a făcut și o constituire de parte civilă a părții vătămate.
Ca atare, în 1.11.2011 în dosarul civil nr. 12952/121/2010 (prezentul dosar) s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea dosarului penal.
Cum în cadrul dosarului penal s-a soluționat și cererea de constituire parte civilă a părții vătămate M.J. se constată că în mod corect s-a respins prezenta acțiune pentru autoritate de lucru judecat.
Art. 22 C.pr.pen. invocat de recurent prin primul motiv de recurs nu e aplicabil în speță deoarece are în vedere ipoteza când acțiunea civilă se soluționează după acțiunea penală, iar în cadrul procesului penal nu există o constituire de parte civilă.
In analiza elementelor autorității de lucru judecat constatăm ca prin prezenta acțiune civilă se solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … din data de 02.06.2008, de B.N.P.A. IBM și CTM, motivat de următoarele împrejurări:
- în conformitate cu art. 953 C.civ. ,,consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol. Dolul constă în aceea că pârâtul P.I. i-a prezentat o altă situație decât cea reală, la întocmirea procurii speciale a precizat că terenurile sunt extravilane și fără valoare, iar actul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. … din data de 02.07.2008, prin care vinde în calitate de mandatar al său, pârâtului P.I.I. (fiu) mai multe suprafețe de teren care îi aparțin trecute în intravilanul comunei M. încă din anul 2002, situație necunoscută de el la încheierea procurii speciale din 26.05.2008.
- o altă cauză de nulitate absolută e aceea că vânzarea terenurilor în discuție s-a făcut în frauda sa, la un preț sub prețul pieții.
- mai există o nulitate absolută și anume nulitatea absolută vizând prețul care nu este serios în conformitate cu art. 1303 C.civ.
Prin decizia penală 254/R/2013 a Curții de Apel Galați (pronunțată în recurs) pe latură civilă a fost obligat inculpatul PI la plata către partea civilă a sumei de 49.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a respins cererea de acordare de daune morale ca și cererea de constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare …/2008 BNP M.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Curtea a observat că cele două cereri formulate de partea vătămată pe latură civilă, de obligare a inculpaților la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008, cu consecința reîntregirii patrimoniului părții vătămate cu suprafața de teren de 3,9750 ha, nu pot fi simultan admise, admiterea uneia dintre cereri împiedicând soluționarea favorabilă și a celeilalte.
Plecând de la constatarea că voința reală a părții vătămate MIJ a fost aceea de a înstrăina suprafața de teren de 3,9750 ha, cu privire la care i s-a reconstituit dreptul (partea vătămată necontestând acest lucru și neafirmând vreun moment contrariul), dar observând și că a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008 ar atrage după sine desființarea actelor subsecvente încheiate de numitul P.D. cu subdobânditorii de bună-credință B.C. și S., P.D. și A., C.G. și A., respectiv D.A. și M.M., Curtea apreciază că soluția corectă este aceea a admiterii cererii de despăgubiri formulate de partea vătămată, cu consecința obligării inculpatului P.I. la plata diferenței dintre suma efectiv încasată în urma revânzării terenurilor (59.600 lei) și suma achitată părții vătămate ca reprezentând prețul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta (10.000 lei). De altfel, în opinia Curții, neregularitatea constatată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008 nu ar putea atrage decât sancțiunea nulității relative, iar nu pe aceea a nulității absolute, astfel cum a afirmat partea vătămată.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 19 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că partea vătămată nici nu mai este în drept să solicite pentru aceleași motive, constatarea nulității absolute ori anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/02.07.2008, atâta vreme cât s-a adresat instanței penale cu o astfel de acțiune civilă. Astfel, Curtea constată că pe rolul Judecătoriei Tecuci se află înregistrată o cerere similară formulată de partea vătămată MIJ a cărei soluționare a fost însă suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Or, Curtea a observat că reluarea judecății cauzei respective nu ar mai fi fost posibilă decât dacă acțiunea civilă alăturată acțiunii penale care formează obiectul cauzei de față ar fi fost lăsată nesoluționată, ceea ce nu este cazul.
Comparând obiectul, cauza, părțile celor două acțiuni constată în conformitate cu art. 120 C.civ. că există autoritate de lucru judecat.
Cât privește primul element, părțile, se constată că în cazul raporturilor de solidaritate (și consorțiul dintre P.I. si P.D. din cauza penală determină raporturi de solidaritate) e îndeplinită condiția art. 1201 C.civ. deoarece suntem în prezența unei reprezentări specifice acestei instituții. Când se analizează elementul ,,părțile"; se are în vedere nu prezența lor fizică, ci prezența juridică, adică participarea la proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant.
Astfel, o acțiune contra unui debitor solidar finalizată prin respingere poate fi invocată de oricare alt debitor solidar împotriva creditorului ca având autoritate de lucru judecat (situația din speță).
Obiectul celor două acțiuni e de asemenea identic: constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, iar cauza, fundamentul pretenției afirmate, este de asemenea, aceeași: P.I. i-a prezentat reclamantului o altă situație decât cea reală cu privire la regimul juridic al terenurilor și de aceea prețul încasat a fost inferior.
Față de considerentele arătate s-a constatat că soluția Tribunalului Galați este legală, respingându-se recursul ca nefondat.
