Reabilitare de drept. Cerere de constatare. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Cererea petiţionarului de a se constata prin hotărâre judecătorească că a intervenit reabilitarea de drept este admisibilă şi nu poate fi respinsă ca fiind lipsită de obiect.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 571 din 23 septembrie 2010
Prin sentința penală nr. 145/D/27.04.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1515/110/2010 în baza art. 494 și urm. C.proc.pen., cu aplicarea art. 134 C.pen. s-a respins ca lipsită de obiect cererea de reabilitare formulată de petiționarul R.G., deoarece acesta este reabilitat de drept. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că prin sentința penală nr. 368/D/06.12.2001 a Tribunalului Bacău R.G. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.pen. Pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 7 ani. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5559/13.12.2002 a C.S.J., ceea ce înseamnă că termenul de încercare a început să curgă la data de 13.12.2002.
în anul 2010, după împlinirea termenului de încercare, condamnatul a solicitat a se constata pe cale judecătorească reabilitarea sa de drept, în baza art. 866C.pen. La data cererii, petentul era deja reabilitat potrivit art. 866C.pen., deoarece înăuntrul termenului de încercare nu a săvârșit o altă infracțiune și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 864 C.pen., ceea ce înseamnă că cererea sa era lipsită de obiect. Din moment ce petentul fusese reabilitat la împlinirea termenului de încercare, cererea de reabilitare judecătorească nu-și mai avea rostul, datorită faptului că fusese reabilitat, cazierul petentului era curat. Reabilitarea judecătorească se dispune în cazul pedepselor cu executarea efectivă, caz în care termenul de reabilitare se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Or, în speță, termenul de încercare, ce poate fi considerat și de reabilitare a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 135 C.pen., privind reabilitarea de drept, deoarece pedeapsa aplicată a fost de 4 ani, nicidecum de cel mult un an sau cu amendă.
împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care a arătat că legiuitorul nu a prevăzut respingerea cererii pe temeiul de mai sus, aceasta este admisibilă fiind un caz special de reabilitare.
Curtea, analizând motivele de recurs prin prisma prevederilor legale incidente în cauză, constată că recursul este întemeiat.
Prin sentința penală nr. 368/D/06.12.2001 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea petiționarului pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 C.pen. în baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pentru un termen de 7 ani. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5559/13.12.2002 a I.C.C.J.
Este adevărat că legiuitorul a prevăzut în art. 866 C.pen. că „Dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 864, el este reabilitat de drept” și, drept urmare, în baza acestui text de lege la ora actuală în cazierul petiționarului nu mai figurează condamnarea mai sus menționată. Pe de altă parte, conform prevederilor art. 133 alin. (1) C.pen., reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Față de acest aspect, cererea petiționarului de a se constata prin hotărâre judecătorească că a intervenit reabilitarea de drept, este admisibilă și nu poate fi respinsă ca fiind lipsită de obiect, deoarece, așa cum condamnarea s-a dispus prin hotărâre judecătorească, este firesc ca și reabilitarea, chiar de drept, să fie constată tot prin hotărâre judecătorească. în acest mod se dă și eficiență prevederilor art. 21 din Constituția României privind liberul acces la justiție.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 145/D/27.04.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1515/110/2010 pe care o va casa, va reține cauza spre rejudecare și pe fond va admite cererea petiționarului R.G. și va constata că a intervenit reabilitarea de drept a acestuia cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 368/D/2001 a Tribunalului Bacău.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare de la fond și din recurs vor rămâne în sarcina Statului.
(Judecător Gabriel Crîșmaru)
